Desi CRACIUNUL a trecut, el ramane veșnic, ca o stare binecuvîntată, ușor euforică. Sînt convinsă însă că cea mai tare beție nu e cea cu vin, ci cea cu bucuria bucuriei celui care-i dăruiești cu drag și care e parte din spiritul cel veșnic al sărbătorii ce tocmai am prăznuit-o. Prilejuri de a ne îmbăta astfel sînt pretutindeni în jurul nostru, doar să le alegem.
Vă aduc azi în vedere un alt caz umanitar. E vorba de tînăra Nicoleta Enculescu, o proapătă absolventă a Facultății de Teologie Ortodoxă, dar si o mai veche licențiată a Facultății de Litere, la specializarea română-franceză, domeniu în care a și profesat o perioadă ca profesor suplinitor. Acum, Nicoleta are nevoie de ajutorul nostru, fie el bănesc, material, fie ca suport moral, sau chiar publicitar, de popularizare a cazului ei.
Aici este POVESTEA EI, preluată de pe blogul personal Flacără arzând:
”În urma unui accident suferit în aprilie 1998, produs prin cădere de la același nivel, m-am lovit la coloană, în căderea pe treptele unei scări, când plecam de la serviciu spre casă. O banală căzătură (mai aveam doar două trepte de coborat!), dar cu consecințe dintre cele mai… grele și neplăcute. Astfel, în urma internărilor în spitalele bucureștene (Militar Central, Bagdasar-Arseni, Colentina, Municipal), am fost diagnosticată cu:
– Pareză de S.P.E. și S.P.I. – nerv sciatic, membrul inferior stâng;
– Dicopatie lombară L4-L5 si L5-S1, faza III / stadiul III;
– Discartroză cervicală C5-C6, cu sindrom iritativ;
– Sindrom coadă de cal.
Nu se știe din ce motiv, în 2005, am fost diagnosticată, la Institutul „Parhon” din București (doamna dr. Adina Ghemigian), și cu MICRONODUL TUMORAL HIPOFIZAR LATERAL STÂNG, SECRETANT DE PROLACTINĂ, care nici acum (ultima internare: decembrie, 2012) nu a scăzut, ci are aproximativ 0,50 cm / 0,50 cm. Pentru care trebuie să urmez tratament medicamentos cu DOSTINEX (alt medicament – BROMOCRIPTINA – nu pot suporta, mi se face extrem-extrem de rău).
Din cauza mersului dificil, stepat, toată greutatea preluând-o membrul inferior drept, sănătos, în martie 2008 am suferit o intervenție chirurgicală la genunchiul acestuia, pentru CONDROMALACIE GRAD II CONDIL FEMUR INT. PLATOU TIBIAL ARTICULAȚIA GENUNCHIULUI DREPT, PLICĂ SINOVIALĂ SUPRAPATELARĂ GENUNCHI DREPT. Iar în ziua de 23 februarie 2010 am fost operată pentru Hernia de disc de la nivelul L5-S1, prin NUCLEOPLASTIE PERCUTANĂ, DECOMPRESIE MECANICĂ A NUCLEULUI PULPOS.
Spitalizările, medicamentele, tratamentele, ghetele ortopedice speciale cu arc și plăcuțe de fier / întăritoare pe laterale, pentru a-mi susține gleznele, asupra cărora nu am control din cauza parezei, costau și costă o avere. Nici mai mult, nici mai putin. Pentru unii, suma ar fi mică, totuși, însă pentru mine – enormă. În condițiile în care se ridica cu mult peste 800 RON lunar.
Pentru a putea contribui la cheltuielile casei, pentru a nu stagna în procesul devenirii de sine, pentru a culege, din nou, din Nectarul Vieții, m-am hotărât să nu mai fiu o povară pentru cei dragi ai mei. Pentru că sufereau și ei, alături de mine, pentru că… se certau. Da! Se certau! Și eu tânjeam după liniște, după pacea aducătoare de senin, frumos și bucurii. Nu-mi doream să ajung a cerși pe la colț de stradă, ori prin curțile bisericilor, ale mănăstirilor, o bucată de pâine ori vreun leuț. Nu! Nu suportam gândul acesta!
Încurajată și plină de speranță (datorită OUG 102/1999, modificată în 2002 şi 2005; datorită Legii 448 din 6 decembrie 2006), am susținut și susțin examene, pentru a fi numită, prin repartiție, la muncă. Munca la catedră. La scoală. În învățământul preuniversitar de stat. Activitate la care tânjeam încă de pe vremea când eram elevă, la Școala 169, și mă uitam lung, foarte lung la scara profesorilor, pe care mă imaginam urcând veselă, purtând, sub braț, faimosul catalog aducător de lacrimi și de bucurie. În urma obținerii unor rezultate care mi-au permis să fiu repartizată (note de 7,60; 7,70; 6,00; 5,80; 5,75; 5,60; 9,12; 8,12), am fost încadrată ca profesor. Profesor calificat, dar suplinitor. Încadrată pe perioade determinate. Uneori chiar obligată să-mi dau demisia (de către conducerile instituțiilor de învățământ, întrucât acestea nu doreau să aibe profesori care să predea doar jumătate de normă, așa cum Legea prevedea, să aibă, în colectiv, profesori cu handicap locomotor…)…
M-am bucurat de reușite, am plâns când atingeam pământul, însă mă ridicam mereu, mergeam mai departe, tot mai departe. Înaintam.
Prezentul – pentru mine – e dur, urât, negru..: Casa de Pensii pe raza căreia domiciliez m-a somat să-i returneze suma primită, ca „pensie necuvenită”, pe 3 ani în urmă. În valoare de nu mai puțin de 123.770.000 lei vechi.
Hm! „Pensie necuvenită”?!???
Până în martie 2010, am avut gradul II de invaliditate (cu pierderea, „în cea mai mare parte, a capacității de muncă”, după cum atestă unele Certificate medicale de încadrare în grad de invaliditate, fără nicio indicație expresă, la rubrica „Recomandări profesionale”, cum că nu aș avea voie să muncesc – cum se făcea odinioară, in primii mei ani de după accident – ) și gradul accentuat de handicap locomotor. Grade stabilite în urma atâtor și atâtor investigații medicale, în servicii de specialitate, aflate în spitale de renume. Acum, Casa de Pensii își vrea banii (care sunt cât 3-4 averi), trimițându-mi somație după somație, Tribunalul Municipiului București și Curtea de Apel catalogând ca „nefondate” acțiunile mele de solicitare a ștergerii debitului instituit în sarcina mea. Sau, cel puțin, a diminuării acestuia, funcție de context, de costuri (medicamente, costuri, tratament). Plus că, din luna mai a anului trecut (2012), această Casă de Pensii a Municipiului București mi-a mai adus o ”veste”, printr-o somație în care mi se aduce la cunoștință că mai am de returnat către ea, tot ca ”pensie necuvenită”, suma de 52.360.000 lei vechi, pentru perioada 1 septembrie 2010 – 31.12.2011, deși, de la 1 octombrie 2011 pânș la 31.12.2011 am avut o jumătate de normă, așa cum prevede Legea (am deciziile de repartiție, de la Inspectoratul Școlar, respectiv adeverință de la Grupul Școlar la care am predat, ce atestă acest lucru).
În luna ianuarie 2012, am fost operată pentru TRIPLĂ ARTRODEZĂ SUPRAASTRAGALIANĂ ȘI SUBASTRAGALIANĂ, iar pe 1 iunie 2012, am mai fost operată pentru FRACTURĂ DE ASTRAGAL, glezna stângă fiindu-mi îndreptată și fixată la 25 de grade cu ajutorul a 4 șuruburi și 2 scoabe, cu sârme, în prezent neputându-mă deplasa decât prin casă, cu ajutorul cârjelor.
Nu am serviciu, pentru că nu mă poat deplasa, am o pensie foarte mică (de 282 de lei noi) și îmi este necesară, pentru deplasarea prin casă și prin curtea casei, o pereche de ghete ortopedice speciale, care se fac pe comandă, precum și – urgent – de 5 fiole de Hyalgan, pentru infiltrații în articulația genunchiului drept, operat în 2008, mai ales că, de anul trecut, din ianuarie, de când am făcut prima operație, tot am sărit și sar în piciorul relativ mai sănătos, care a început – din nou – să ”scârțâie”, să mă doară…
Dar cu ce să le cumpăr? De unde bani? Casa de Pensii are întâietate, nu? Doar o singură fiolă de Hyalgan costă 150 de lei noi, Dostinexul costă 130 de lei noi (compensat) + celelalte medicamente… Plus că și mama îmi este bolnavă, fiind diagnosticată cu diabet zaharat insulino-dependent, hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică dureroasă, osteoporoză, este operată de două ori de hernie de disc L5-S1, are reumatism articular acut etc., afecțiuni pentru care trebuie să ia o groază de medicamente care nu sunt tocmai ieftine…
Tatăl meu, Vasile, a murit anul trecut, la doar două săptămâni de la prima operație, pe 26 ianuarie…
Trebuie să fac o serie de investigații – în luna februarie -, printre care și un RMN, pentru evaluarea herniei de disc, însă acesta este foarte-foarte scump.
Aș vrea ca povestea mea să aibă, totuși, un final cu lacrimi de bucurie, nu cu lacrimi de tristețe. Mă puteți ajuta? M-ați putea ajuta? Cel puțin trimiteți acest mesaj și cunoscuților dumneavoastră, poate se va găsi cineva cu posibilități financiare și cu inima mare, care ar dori ș ar putea să mă ajute. Vă mulțumesc respectuos!
Vă rog, iară și iară: dați-mi o mână de ajutor, am nevoie de ea!
Aceasta este povestea mea…,
NICOLETA ENCULESCU, strada Călugăreni, nr.3, sector 3, cod poștal 031528, oficiul poștal 77, e-mail: enculescunicoleta@yahoo.com,
– LICENȚIATĂ ÎN FILOLOGIE, SPECIALIZAREA ROMÂNĂ – FRANCEZĂ, promoția 1999 (media examenului de Licență: 8,25);
– STUDII APROFUNDATE DE ETNOLOGIE ȘI FOLCLOR, promoția iunie 2002 (media examenului de disertație: 10,00);
– PREMII I și MENȚIUNI obținute în urma participării la diferite concursuri literare naționale și internaționale (Franța), în perioada 2000 – 2012;
– POEZII și ESEURI, REPORTAJE – apărute în diferite ziare, reviste, săptămânale, în perioada 1992 – 2000, 2009, 2010 („La Datorie”, „Observatorul Militar”, „Opinia Națională”, „Metrobus”, „Cruce și Înviere”, „Buletinul parohiei Buna-Vestire” din sectorul 4 al Bucureștiului; revista „ASTO”), precum și în volumul antologic „Lampadeforii” (Editura MOREL, București, 2001);
– VOLUM PROPRIU DE POEZII FLACĂRĂ ARZÂND (Editura UNIVERSITARĂ, București, 2009), apărut în urma decernării Premiului Special pentru încurajarea debutului editorial, acordat de Fundația „Vâlcea 1”, prin președintele său, domnul Emilian Frâncu. (cu notificarea: premiul era acordat pentru publicarea unei alte lucrări, finalizate, dar care necesita o sumă uriașă – 37.000.000 lei vechi -, de care nu am de unde să fac rost. Este vorba despre lucrarea intitulată SPIRITUALITATE ȘI ARTĂ ORTODOXĂ ÎN COMUNA COSTEȘTI, JUDEȚUL VÂLCEA)
– LICENȚIATĂ ÎN TEOLOGIE ORTODOXĂ, SPECIALIZAREA DIDCATICĂ, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” – Bucureşti, promotia 24 iunie 2012 (media examenului de licență: 8,62).
V Ă M U L Ț U M E S C pentru înțelegere și pentru ajutor!
Să vă dăruiască Bunul Dumnezeu, Preasfânta Treime, Măicuța Domnului, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria, toți Sfinții sănătate și bucurii binecuvântate!”
Nicoleta a făcut un anunț care merită toată atenția și care conține toate datele ei de contact și cum ar dori să fie ajutată:
„A N U N Ț
I. Vă rog să ajutați la publicarea unei cărți-portret, o carte despre un vrednic și bun creștin, care a trăit frumos pe acest pământ, a luptat pentru idealurile sale, a sprijinit, a fost alături de toți cei ce îi cereau lucrul acesta într-un mod tacit sau nu, a crezut până în ultima clipă a vieții sale, iubind frumosul, bunul, utilul și împărtășindu-l și celorlalți, a trăit demn și a fost un adevărat român, inima tresărindu-i la tot ceea ce înseamnă ROMÂNESC, a promovat cultura și spiritualitatea românească, nu doar în interiorul arcului carpato-danubiano-pontic, ci și în afară, învățându-i pe toți cei ce l-au cunoscut cel mai frumos lucru: să fie frați, să fie prieteni, să fie frumoși la suflet și la chip. Modelul său, trăirea sa pe acest pământ este demnă de urmat, merită să nu fie uitată. Este o carte despre jertfelnicia sa.
Nu am banii necesari pentru publicarea acestei cărți, subsemnata fiind persoană cu gradul III de invaliditate locomotorie, fără loc de muncă, diagnosticată cu: 1) Pareză de S.P.E. și S.P.I. – nerv sciatic, membrul inferior stâng, 2) Hernie de disc L5-S1 operată, 3) Condromalacie rotuliană și plică sinovială suprapatelară genunchi drept – operată, 4) Nodul tumoral hipofizar laterosellar stâng, 5) Triplă artrodeză (subastragaliană + supraastragaliană) – glezna stângă, operată, 6) Fractură de astragal, membrul inferior stâng – operată. De aceea nici nu mă pot deplasa singură, ci am nevoie de taxi (când am bani, căci pensia de 258 de lei noi pe care o primesc în mână lunar nu-mi ajunge pentru prea multe… Plus că am o datorie la Casa de Pensii a Municipiului București – sector 3, în valoare de aproximativ 200.000.000 lei vechi, întrucât am lucrat având gradul II de invaliditate și nu am știut că nu am voie să lucrez cu acest grad…). Pentru acest lucru, vă solicit ajutorul.
Mă numesc Nicoleta Enculescu, am 9 ani vechime în învățământ, dar, de la 01.09.2012, datorită stării de sănătate, n-am mai putut fi repartizată, deși am obținut, la Concursul de Titularizare din 30 iulie 2013, nota 8,57 – pentru limba și literatura română -; despre mine s-a scris atât în ZIARUL ”LUMINA”
( http://www.ziarullumina.ro/reportaj/marele-pedagog-are-planul-lui-cu-fiecare-dintre-noi – nr. nou de telefon: 0746.398.753), cât și în revista ”LUMEA CREDINȚEI”, numărul din aprilie 2014.
Vă rog să distribuiți anunțul acesta! Vă mulțumesc respectuos!
Date de contact: adresă de e-mail – enculescunicoleta@yahoo.com, adresă poștală: strada Călugăreni, nr.3, sector 3, București, cod poștal 031528, oficiul poștal 77, CONT IBAN : RO59BRDE441SV99444804410, deschis la BRD Groupe Société Générale.
II. LA FEL, RUGĂMINTEA MEA ESTE DE A MĂ AJUTA ŞI PE MINE, ÎNTRUCÂT, AŞA CUM SPUNEAM MAI SUS, DEŞI AM SUSŢINUT CONCURSUL DE TITULARIZARE ŞI AM OBŢINUT NOTA 8,57, ÎNCĂ NU AM FOST REPARTIZATĂ CA PROFESOR, PENTRU A PREDA.
AU FOST ÎNSĂ REPARTIZAŢI PROFESORI PENSIONARI ŞI ASOCIAŢI – PERSOANE CARE LUCREAZĂ ŞI ÎN ALTE INSTITUŢII -, CARE AVEAU ACORDUL DIRECTORILOR PENTRU POSTURILE SCOASE PENTRU REPARTIŢIE. AM O PENSIE DE DOAR 258 DE LEI ŞI O DATORIE DE APROAPE 200.000.000 LEI VECHI CĂTRE CASA DE PENSII, ÎNTRUCÂT AM LUCRAT AVÂND GRADUL II DE INVALIDITATE ŞI NU AM ŞTIUT CĂ NU AM VOIE SĂ FAC LUCRUL ACESTA, DAR NICI ANGAJATORUL DIN ACEA PERIOADA (ANUL SCOLAR 2009-2010) NU M-A ANUNTAT PE MINE CA NU AM VOIE SA LUCREZ, CI A PURCES SA MA RECLAME LA MAI SUS MENTIONATA INSTITUTIE. NU MĂ POT DEPLASA, AM FOST OPERATĂ, PE 22 IULIE 2014, PENTRU A TREIA OARĂ, LA GLEZNA MEMBRULUI INFERIOR STÂNG, AFECTAT DE PAREZĂ DE S.P.E. ŞI S.P.I. – NERV SCIATIC, AM NEVOIE DE MEDICAMENTE (ŞI PENTRU ALTE AFECŢIUNI), MI S-A RECOMANDAT URMAREA ANUMITOR TRATAMENTE BALNEARE, FIZIOTERAPICE, KINETOTERAPICE, PE CARE ÎNSĂ NU LE POT FACE, PENTRU CĂ NU AM BANI PENTRU ELE, PENDRU DEPLASAREA – CU TAXIUL, ÎNTRUCÂT ALTCUMVA NU SE POATE – LA SPITAL / POLICLINICĂ… LOCUIESC LA CURTE ŞI, PE TIMPUL IERNII, ÎNCĂLZIREA SE FACE CU LEMNE…
VĂ MULŢUMESC RESPECTUOS!
Nicoleta Enculescu – masterandă – Facultatea de Teologie Ortodoxă ”Justinian Patriarhul” București, specializarea Comunicare și comuniune eclesială în spațiul ortodox eclezial,
– Licențiată în Filologie și Teologie Ortodoxă, cu Studii Aprofundate de Etnologie și Folclor (http://www.flacaraarzand.blogspot.ro/search/label/Din%20Curriculum%20Vitae%20Nicoleta%20Enculescu)”
Copilasii au nevoie de DRAGOSTE in primul rand….si de: pampers, produse protectie scutec, produse baita, detergent, plase la geamuri (au geamuri termopan, insa nu au plase, in iunie cand am fost erau piscati de nu aveai unde pune degetul pe ei), patuturi metalice (de altele nu au voie din motive de igiena), jucarii (pentru copii pana in 18 luni, nu are cine sa-i supravegheze si nu vrem sa se raneasca), hainute de interior(nu au iesit afara niciodata si nu le folosesc papuceii si gecutele).
Deşi nu şi-au pierdut cu totul speranţa, Mihai şi Cristi, sunt în pragul disperării. Din cauza multiplelor veşti proaste legate de sănătate şi mai ales a suferinţei prelungite şi a indiferenţei multora dintre noi, sunt sceptici: nu mai cred nici în minuni, nici în ajutorul oamenilor. Totuşi, undeva, în inima lor, aşa cum o mărturisesc icoanele de pe perete, Dumnezeu rămas singurul liman de odihnă şi mângâiere. Ar fi un gest nepreţuit să le daţi puţină speranţă, să-i îndrumaţi şi să-i pomeniţi neîncetat în rugăciune.
Bucuria Darului 