Cuvânt – înainte

                Hristos, ca Persoană divino-umană, este cea mai valoroasă şi sfântă dintre toate fiinţele şi, ca atare, El reprezintă, în acelaşi timp, criteriul de vârf al tuturor valorilor adevărate. În această lume, orice fiinţă inferioară Dumnezeu-omului Hristos nu poate deveni criteriul tuturor valorilor, fiindcă Cel Ce reprezintă valoarea de vârf nu este altcineva decât Persoana Dumnezeu-omului Hristos Însuşi.  Omul nu poate reprezenta criteriul suprem, întrucât valoarea sa este mult inferioară celei a Dumnezeu-omului Hristos Însuşi. Dumnezeu-omul Hristos reprezintă criteriul cel mai înalt a tot ceea ce este divin sau uman, atât în această lume, cât şi în cealaltă, doar pentru faptul că El reprezintă fiinţa cea mai valoroasă şi mai sfântă dintre toate. Istoria nu cunoaşte un Dumnezeu mai mare decât Hristos şi nici un om mai mare decât El. Dumnezeu-omul Hristos a revelat în Sine, atât simultan, cât şi complet, pe Dumnezeu şi omul. De aceea nu există Dumnezeu fără Dumnezeu-omul Hristos şi nu există nici om fără El.

            „Ce este adevărul?” L-a întrebat Pilat pe Adevărul întrupat, voind să audă cu propriile urechi ceea ce el nu observa cu ochii, ca şi cum nu ar fi fost acelaşi suflet care auzea cu urechile sale şi vedea cu ochii săi. Dumnezeu-omul Hristos este Adevărul, nu în calitate de cuvânt, nici ca învăţătură sau ca o energie concretă, ci ca cel mai desăvârşit şi veşnic viu Ipostas divino-uman. Doar ca Personalitate teandrică Hristos este criteriul adevărului. Tocmai din această pricină Hristos a spus nu numai că „Eu sunt Adevărul”, ci şi „Eu sunt Calea” (Ioan 14, 6), adică El este calea către Adevărul însuşi iar Adevărul este Dumnezeu-omul Hristos. Astfel tot ceea ce nu vine din El nu este din Adevăr. Adevărul nu poate exista, din punct de vedere ontologic, în afara persoanei Sale divino-umane.

                În creştinism adevărul nu este un concept filosofic, nici o teorie, o învăţătură sau un sistem, ci mai degrabă este ipostasul teandric viu – Iisus Hristos Cel istoric (Ioan 14, 6). Înainte de Hristos, oamenii nu puteau să facă decât presupuneri cu privire la Adevăr întrucât ei nu îl aveau. Odată cu Hristos, ca Logos divin întrupat, Adevărul veşnic dumnezeiesc şi deplin intră în lume. Din această pricină, Sfânta Evanghelie spune: „Harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos” (Ioan 1, 17).

                Care este viaţa, adevărata viaţă reală, şi care este criteriul vieţii? Nu este altul decât Persoana Dumnezeu-omului Hristos. El este Persoana, şi nu doar învăţăturile Sale separate de Persoana Dumnezeu-omului Hristos. El este Persoana, şi nu doar învăţăturile Sale separate de Persoana Sa Sfântă şi de viaţă dătătoare. Din pricina faptului că omul este o fiinţă supusă morţii, nimeni dintre oameni nu a îndrăznit vreodată să spună: eu sunt viaţa. Dumnezeu-omul Hristos a spus însă: „Eu sunt Viaţa” (Ioan 14, 6). El a spus pe bună dreptate acest lucru, întrucât El a biruit moartea prin Învierea Sa şi S-a dovedit a fi veşnic viu prin Înălţarea Sa şi prin şederea Lui de-a dreapta Tatălui ceresc. Din această pricină Hristos este, de asemenea, Viaţa şi criteriul Vieţii. Tot ceea ce nu vine din El este mort. În El viaţa îşi află raţiunea, fiindcă în El se află şi veşnicia dumnezeiască. În calitate de Logos dumnezeiesc veşnic, El este atât viaţa, cât şi viaţa întregii lumi (Ioan 1, 4), întrucât viaţa este viaţă numai prin El. Acolo unde nu se află El, acolo se află viaţa transformată în moarte, fiindcă numai El singur este Cel ce face ca viaţa să fie cu adevărat viaţă. Îndepărtarea de El, Carele este Viaţa, sfârşeşte pururea în moarte. Din această pricina, doar în El, în calitate de Logos şi Raţiune a vieţii, îşi poate afla omul singura justificare raţională posibilă în ceea ce priveşte existenţa vieţii în timp şi spaţiu.

             Viaţa veşnică este hrănită şi păstrată prin binele, dreptatea, adevărul, înţelepciunea şi lumina veşnică. Atunci când Mântuitorul a afirmat: „Eu sunt viaţa”, El afirma şi alte lucruri: „Eu sunt Binele, Eu sunt Dreptatea, Eu sunt Adevărul, Eu sunt Înţelepciunea, Eu sunt Lumina”. De atunci, El reprezintă toate aceste lucruri în chip simultan; El este, de asemenea, criteriul de vârf al tuturor acestor lucruri. Prin atotdesăvârşita Sa persoană, Dumnezeu-omul Hristos Cel fără de păcat reprezintă pentru neamul omenesc singurul criteriu infailibil al vieţii, binelui, dreptăţii, adevărului, înţelepciunii şi luminii. Dumnezeu-omul Hristos este fiinţa cu totul desăvârşită şi deci şi criteriul atotdesăvârşit, singurul criteriu veşnic al adevărului, vieţii, dreptăţii, luminii, binelui şi înţelepciunii.

                           (Sfântul Justin Popovici: CREDINŢA ORTODOXĂ ŞI VIAŢA ÎN HRISTOS. VALOAREA SUPREMĂ ŞI ULTIMUL CRITERIU ÎN ORTODOXIE)