Pelerinaj la moaştele Sfântului Gherman de Alaska, dascăl al învăţăturii paisiene

 18 Februarie 2009 – Pe apele inghetate ale Oceanului Pacific, cu barca cu motor spre pustia Insula Spruce (Insula Pinului), mergem in cautarea locurilor in care a vietuit Sf Gherman din Alaska, primul sfant ortodox al Americii.

Ajuns la capatul lumii in pamant pagan, in cadrul unei misiuni crestine pornite de la Manastirea Valaam in 1794, pe cand Alaska era pamant rusesc, Sf. Gherman a adus cu sine Rugaciunea Inimii si o carte de capatai, care i-a fost de mare folos in pastorirea aleutilor increstinati: o copie a Filocaliei tradusa in slavona la Manastirea Neamt de catre Sf Paisie Velicicovski! De altfel, pe fresca bisericutei de pe tarmul Insulei Spruce scrie: “ The repose of St Herman on the day of his beloved St Paisius” ( Sf. Gherman a murit de ziua iubitului sau Sf. Paisie).

Parintele tuturor calugarilor din Lumea Noua s-a hranit asadar cu invatatura duhovniceasca iradiata de la Manastirea Neamtului din Moldova secolului XVIII ! 

Cand au auzit calugarii de la Manastirea Platina din California ca mergem in Alaska la timpul acesta (in februarie)  si ne-am mai si planificat sa stam numai o noapte pe insula Kodiak, locul de plecare spre Insula Spruce, au zambit ingaduitor: sa stiti ca si vara poti sta o saptamana in asteptare pe Insula Kodiak, pana se face vreme buna peste ape, ca sa ajungi la insula Sfantului Gherman! Oceanul nu te primeste oricand! Dar, faca-se voia Sf Gherman! Asa ne-au spus ulterior si tinerii calugari ortodocsi americani, izolati in apele Oceanului Pacific ca oarecand primii monahi in pustia egipteana, sau ca Sf Nil Sorski in imensitatea tundrei Rusiei de Nord…

 Atat schitul de maici de pe Insula Nilus (4 vietuitoare) cat si schitul de calugari Sf Arh Mihail de pe Insula Spruce(3 vietuitori)  sunt metocuri ale Manastirii Sf Gherman din Platina, California.

17 februarie 2009, dimineata: am ajuns cu ferrybotul pe insula Kodiak, in St Paul Harbor ( Portul Sf Pavel).

 Primul popas in capitala insulei a fost la Monk’s Rock Caffe, cafeneaua Academiei Sf Innokentie, in care tinerii studenti ortodocsi fac toata treaba. Le-am cumparat toate icoanele cu Sf. Gherman de pe pereti, nu prea erau doua la fel, pentru ca nimeni nu se astepta ca in februarie sa vina pelerini si deci nu comandasera marfa pentru vanzare. Pelerinii sosesc de prin aprilie si pana in octombrie in Alaska, ca de altfel toti turistii. Dupa-amiaza am avut prima tentativa de traversare cu barca cu motor spre Insula Spruce dar, desi apele oceanului la plecare pareau linistite, aproape de tinta, in larg, barca a trebuit sa faca cale intoarsa, pentru ca apa devenise tot mai agitata iar carmaciul nu a vrut sa riste o esuare . Inghetata si uda, dezamagita, aproape de mal, l-am intrebat pe parintele Martirius, care ne insotea: “pentru pacatele noastre nu am putut ajunge azi la insula Sfantului Gherman?” A zambit de intrebarea naiva, oamenii marii stiu ca vremea e imprevizibila… Mi-a raspuns: “A fost o mica aventura de Alaska. Daca maine voi ajungeti si eu nu (pleca spre Platina dimineata) inseamna ca pentru pacatele mele? “ Buna logica, deci nu era doar asta cauza!

Ca sa ne mangaie sufletul, Parintele Martirius a telefonat preotului de la biserica ortodoxa din Kodiak -Catedrala Sfintei Invieri – sa mergem sa ne inchinam la moastele Sf Gherman. Pana sa ajungem cu masina din port la biserica, parintele paroh iesise deja si matura, gospodareste, zapada din fata portii. Tanar si bland, parintele Innokentie ne-a deschis cu atata evlavie racla Sfantului Gherman, ca numai privindu-l am inteles ce inseamna sa-l iubesti din tot sufletul pe sfantul care te ocroteste in fiecare secunda a vietii tale! Parintele Innokentie nu are pasaport, l-a refuzat si deci va ramane o viata langa iubitul sau Sf Gherman! Spre mirarea noastra aflam ca Parintele Martirius, cel care ne-a insotit intreaga zi, desi vietuieste de 15 ani in zona, este pentru prima data cand se inchina direct la sfintele moaste, pentru ca racla se deschide doar la sarbatori si atunci el slujeste la Schitul Sf Mihail de pe Insula Spruce! Noroc cu noi, romanii! In biserica se afla si icoana Maicii Domnului la care se inchina Sf Gherman si care pana acum trei ani, la restaurare, era atat de innegrita incat nu i se cunostea chipul!

A doua zi de dimineata la ora 9 ne-am reluat tentativa de a strabate pe ape cei 18 km pana la izolata Insula a Pinului in care Sf Gherman din Alaska s-a retras impreuna cu copiii aleuti (bastinasi ) pe care ii botezase si pe care ii luase spre ocrotire dupa ce multi dintre parintii lor murisera intr-o epidemie. De data aceasta apa Oceanului Pacific, cumintita, a fost lina…

Aproape de Insula Spruce, ascutita Monk’s Rock (Stanca Monahului) rasare brusc din valuri; in apa de la mal plutesc tuburi lungi de alge, o caprioara se iteste pe plaja, iesind dintre copaci, in apropierea bisericutei de lemn, vizibila din larg … Colonia de foci a ramas mai in urma, intr-un golf numai al lor, pe alta insulita… E soare, peisajul foarte clar, fara ceata! Parintele Adrian – calugarul american care sta jumatate de an la Platina lucrand ca editor si jumatate de an la Schitul Sf Mihail de pe Insula Spruce din Alaska –  taie precis valurile oceanului cu barca, cautand din priviri locul potrivit pentru acostare. Suntem in  extremitatea sudica, joasa, a Insulei Spruce, in Monk’s Lagoon (Laguna Calugarului), aici a vietuit Sf. Gherman si copiii la inceputul sec XIX. Schitul Sf. Mihail este construit pe un varf de munte din mijlocul insulei, iar localitatea Ouzinkie, in care locuiesc urmasii orfanilor ortodocsi, se afla la extremitatea nordica. Pe muntele Sf. Gherman, comunitatea ortodoxa din Kodiak a ridicat in 2007 o cruce de otel de 7 metri inaltime, proiectata sa reziste vanturilor care bat chiar si cu 160 km/ora. Acestea sunt singurele repere pe harta Insulei Spruce! In rest, doar padurea de pini.

Bisericuta Intampinarii Domnului a fost construita de calugarii de la schit chiar pe tarmul sudic, fara sa stie cu precizie unde era locul bisericii initiale. Bisericuta este extrem de mica si foarte colorat pictata in interior, cu scene-medalion din viata Sf. Gherman: plecarea copilului de 13 ani – viitorul sfant – la manastirea de la Sarov, Sf.  Gherman hranind ursul pe insula, ca oarecand Sf. Serafim de Sarov (doar ca ursii Kodiak sunt celebri in toata lumea, prin statura lor de 3 metri!); Sf. Gherman aratand copiilor ca aici va fi viata monastica; minunea cu Sf. Gherman oprind apele cu icoana Maicii Domnului in procesiune; Sf. Gherman vegheat de copiii orfani, la moartea sa petrecuta de ziua iubitului sau Sf Paisie Velicicovski, cu care va fi pomenit impreuna in veci!

In decorul absolut straniu, ca de alta lume, al padurii de pini imbracata complet in muschi verde chiar si in mijlocul iernii subpolare, pasim pe urmele Sf Gherman, din loc in loc inchinandu-ne la icoanele atarnate direct pe trunchiurile pinilor … Mi se pare ca toata insula este o ampla manastire – de altfel Sf Gherman a si denumit-o Noul Valaam… Datorita umezelii, muschiul acopera fiecare crenguta, intr-o simbioza perfecta cu copacii carora abia le lasa cativa centimetri goi, expusi la aer, la soare…

Ajungem la Capela cu Icoana Maicii Domnului de la Kaluga, langa care se afla chilia si mormantul Arhim. Gherasim Schmaltz (rus, care s-a mutat singur pe Insula Spruce in 1935), apoi mai in adancul padurii, la Biserica Sf. Serghie si Gherman, intemeietorii Manastirii Valaam de pe lacul Ladoga ( secolul X). Aici, sub aceasta biserica asezata pe piloni de lemn, se afla mormantul Sf. Gherman, la care chiar se poate intra! La plecare, Parintele Adrian ne-a aratat izvorul Sf. Gherman si locul in care anual se organizeaza o procesiune-pelerinaj, in data de 9 august, in ziua canonizarii sfantului ca primul sfant ortodox al Lumii Noi (27 iulie / 9 august). Si ne-a spus, ingandurat: aceasta a fost prima zi frumoasa a acestei ierni, cu mult soare, fara ceata, cu ape line… Sf Gherman a dat binecuvantare sa veniti! Aveam sa aflam ce a insemant aceasta la plecare cu ferribotul in aceeasi seara, cand timp de 22 de ore n-am putut iesi pe punte din cauza vantului iute, a frigului si a cetii coborate pana la nivelul apei!

Aceasta era asadar Alaska lunii februarie! Sfantul Gherman imblanzise vremea, salutand poate prin noi Romania iubitului sau Sfant Paisie Velicicovski!

Sursa: http://miriamturism.wordpress.com/2009/11/15/sf-gherman-din-alaska-15-noiembrie/

Ramuri înflorite : o nouă minune a Maicii Domnului

     E prag de iarnă, cer înnorat şi frig, mâinile s-au uscat, tremură trupul ăsta neputincios, dar în inimi e primăvară dulce, cu ghiers de piţigoi şi parfum de lămâiţă. Maică a Domnului, pentru iubirea ta de mamă, pământul înfloreşte încă şi ce-i uscat se naşte iar spre viaţă. Slavă Ţie!

    Bucuraţi-vă tot aceia care sunteţi creştini şi neamurile toate! Maica Domnului  ne trimite semn că nu ne-a uitat şi e mereu cu noi!

   .

   Preasfântă Fecioară, Preacurată Maică Născătoare de Dumnezeu, Îţi mulţumim că ne eşti şi nouă Mamă Bună, Iubitoare şi Grabnic Ajutătoare! Îţi mulţumim pentru toate icoanele Tale făcătoare de minuni şi pentru tot Harul care se revarsă prin ele! Îţi mulţumim Măicuţă pentru toate semnele Tale sfinte, pentru sănătate, pentru ajutor, pentru grija Ta de Mamă Iubitoare faţă de noi toţi! Îţi mulţumim că nu ne laşi pradă celui rău, ci ne aperi şi ne acoperi cu Acoperământul Tău Sfânt!

   Iartă-ne, Măicuţă,  pentru multele noastre păcate şi Te rugăm ajută-ne să ne pocăim pentru toate greşelile noastre din această viaţă! Îţi mulţumim că Te rogi pentru noi şi că duci rugăciunile noastre la Bunul Dumnezeu, să ne ajute să trecem din viaţa aceasta la viaţa veşnică!  Îţi mulţumim Măicuţă că Te rogi pentru întoarcerea la credinţă a celor din familiile noastre, dar şi a celor care-L caută  pe Dumnezeu şi încă nu L-au găsit! Îţi mulţumim Măicuţă pentru grija Ta de Mamă, pentru iubirea Ta sfântă şi pentru tot ajutorul Tău!

   Şi noi Te iubim, Te  preamărim  şi Îţi mulţumim  pentru toate! Amin!

Cuvânt despre bunătate al Sfîntului Nectarie al Eghinei

Despre faptul că bunătatea lui Dumnezeu voieşte descoperirea Lui în lume

În bunătatea lui Dumnezeu stă pricina descoperirii Acestuia în lume, în dumnezeiasca bunătate aflăm în chip lămurit temei pentru susţinerea Revelaţiei. Dezvăluindu-ne raţiunea  pentru care făptura a fost adusă la fiinţă, bunătatea lui Dumnezeu ne face cunoscută şi cauza descoperirii.

Făptura este lucrarea unei nemărginite şi preaînţelepte puteri, izvorâtă din mâinile Atoatecunoscătorului şi Atotputernicului Făuritor. Aşa cum orice lucru dă mărturie de generozitatea celui ce l-a lucrat, tot astfel lumea mărturiseşte bogăţia Celui ce o îmbogăţeşte. Din bogăţie şi belşug s-a născut ea, mărturisind generozitatea lui Dumnezeu. Lumea nu este nicidecum lucru făcut din oarecare nevoie. Intrucât nu există niciun motiv pentru care Dumnezeu să fi fost nevoit să creeze lumea, rezultă că aceasta este produsul înseşi al bunătăţii Lui. Din preaplinul bunătăţii, Dumnezeu a dăruit viaţă lumii. El Şi-a revărsat bogăţia şi peste alte fiinţe, pentru a le face părtaşe aceleiaşi bunătăţi şi fericiri de care Însuşi Se desfătează. Aşadar, cauza existenţei lumii este bunătatea lui Dumnezeu.

Se pune întrebarea: dacă lumea este rodul bunătăţii lui Dumnezeu, este cu putinţă, oare, ca ea să fie lăsată de El în părăsire? De bună seamă că nu, deoarece actul abandonării ei ar pune în seama lui Dumnezeu neputinţe omeneşti. Ar presupune fie că Dumnezeu a făcut lumea în joacă, iar după ce S-a distrat cât să-I treacă plictiseala, S-a simţit împovărat şi a lăsat-o în voia sorţii, din pricină că a creat-o fără niciun scop; fie că S-a căit că a făcut-o, şi, prin urmare, a părăsit-o. Niciuna din aceste presupuneri nu e cu putinţă să se refere la Dumnezeu, căci dumnezeiasca înţelepciune şi, în general, noţiunea de Dumnezeu exclud toate acestea. De vreme ce Dumnezeu, după cum se mărturiseşte, este atotînţelept, toate câte întru înţelepciune le lucrează, le face pentru că voieşte, nu fără rost, ci cu un anume scop.

Voind, deci, întru crearea lumii, Dumnezeu a hotărât aceasta dintr-un motiv bine definit, iar acest motiv reprezintă scopul creaţiei. Joaca nu poate fi socotită scop al creaţiei, căci vine în contradicţie cu înţelepciunea şi bunătatea Creatorului, care impun ca aducerea la fiinţă a lumii să aibă un motiv bine întemeiat. Se pune întrebarea: Îi este permis înţelepciunii lui Dumnezeu să-şi lase lucrarea creaţiei pe jumătate terminată, să-şi abandoneze planul întocmit înainte de a fi finalizat? Bineînţeles că nu! Iar că lumea şi scopul ei au atins desăvârşirea cine poate spune? De bună seamă că nimeni, pentru că altfel ce explicaţie s-ar putea da pentru dăinuirea făpturii până în zilele noastre.

Întrucât nu este îngăduit să admitem un Dumnezeu Care Se joacă sau un Dumnezeu Care lucrează fără scop, întrucât lumea nu şi-a înfăptuit deocamdată scopul şi întrucât abandonarea lumii nu poate avea drept consecinţă decât distrugerea ei – iar ea  încă există! – rezultă că Dumnezeu vine în relaţie cu lumea, îi poartă de grijă şi o conduce la sfârşitul ţintit şi cugetat. Nici pe departe o astfel de purtare de grijă faţă de lume nu înjoseşte ideea nobilă privitoare la înţelepciunea lui Dumnezeu, căci noi nu percepem aşa cum o percep cei supuşi patimilor omeneşti şi nu o interpretăm prin prisma mentalităţii ce predomină în deism. Pronia lui Dumnezeu faţă de lume nicidecum nu se aseamănă cu omeneasca grijă, cea care-l macină pe om. Grija omului are şi ea un caracter dumnezeiesc, de vreme ce seamănă cu lucrarea creatoare, dar creaţia şi pronia nimic altceva nu exprimă fără numai voinţa lui Dumnezeu ca lumea să se nască şi să dăinuiască.

Prin urmare, în deşert caută deismul să nege legătura lui Dumnezeu cu lumea, din moment ce ea există pentru toate aceste motive exprimate mai sus.

Iar dacă până acum am vorbit despre legătura şi pronia lui Dumnezeu faţă de lume, faţă de întreaga creaţie în general, în continuare vom lua în discuţie îndeosebi legătura dintre Dumnezeu şi om.

fragment din Despre descoperirea lui Dumnezeu în lume. Tâlcuiri la Sfânta Scriptură, Sfântul Nectarie de Eghina, trad. din lb. greacă de monah Gherontie Nica, Ed. Egumeniţa şi Cartea Ortodoxa, Galaţi, Alexandria, 2011, pp. 51-53