În Sfânta Sfintelor, Preacurata Fecioară a ajuns la îndumnezeire cu ajutorul harului şi a devenit sălaş al Dumnezeului Celui viu. Plină de har, îndumnezeită, ea s-a făcut vrednică de a fi Maică a lui Hristos. În omilia de la Bunavestire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Sfântul Grigorie Palama expune câteva semne distinctive care pot fi preamărite în persoana celei mai curate Maici. După căderea lui Adam şi moştenirea consecinţelor căderii, care se identifică după tradiţia ortodoxă cu îmbolnăvirea firii omeneşti, Dumnezeu, în marea Sa iubire de oameni, S-a pogorât din ceruri “şi îmbrăcând firea noastră omenească dintr-o Sfântă Fecioară, a reînnoit-o şi a readus-o, sau mai bine spus, a înălţat-o la covârşitoarea înălţime dumnezeiască şi cerească”.
Numele Fecioarei era Mariam. Cuvântul Mariam înseamnă Doamnă. De aceea, Preacurata Fecioară a fost cu adevărat Doamnă şi Stăpână a noastră, a tuturor. Sfântul Grigorie Palama analizează toate sensurile acestei trăsături specifice Preacuratei Fecioare. Ea este numită Doamnă, aflându-se Fecioară, pentru absoluta certitudine a fecioriei sale, pentru viaţa sa transfigurată şi înţeleaptă, viaţă cu totul sfântă şi curată. Ea era fecioară pentru că avea fecioria atât în suflet, cât şi în trup. Ca atare, Preacurata Fecioară e numită Doamnă ca “cea care stăpâneşte peste toate lucrurile, atât prin conceperea prin fire în stare de feciorie, cât şi prin dumnezeiasca naştere a Stăpânului a toată făptura văzută şi nevăzută”. Prin urmare, ea este numită Doamnă pentru că ea “este izvorul şi rădăcina eliberării neamului omenesc din sclavia păcatului”.
Arhanghelul Gavriil o numeşte “ceea ce eşti plină de har” şi, în acelaşi timp, îi binevesteşte: “Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui Prea înalt te va umbri” (Luca 1,35). El o numeşte plină de har, întrucât ea era cu adevărat sfântă. Dar ea va primi şi pe Duhul Sfânt “puterea Celui Preaînalt te va umbri”.
Puterea Celui Preaînalt o va umbri pentru a o întări şi pentru a pregăti umanitatea în vederea sfinţirii, “de aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema”. La sfârşitul omiliei cu privire la Bunavestire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Sfântul Grigorie o preamăreşte într-o manieră cu adevărat dumnezeiască. Printre altele, el spune că această Maică Fecioară “se află la limita dintre firea creată şi cea necreată”. Toţi cei ce-L cunosc pe Dumnezeu ştiu că ea este lăcaş al Celui necuprins şi că “ea va fi preamărită de toţi cei ce-L preamăresc pe Dumnezeu”. Preacurata Fecioară este ajutor al celor de dinaintea ei, acoperământ şi ajutor al celor de după ea şi purtătoare a veşnicelor binecuvântări. Ea este ipostasul prorocilor, izvorul nesecat al Apostolilor, temelia mucenicilor, profesiunea de credinţă a dascălilor.
Ea este slava celor de pe pământ, bucuria cerurilor, podoaba întregii creaţii. Ea este începătoarea şi izvorul şi rădăcina nădejdii care ne aşteaptă în ceruri.
din vol. Sfântul Grigorie Palama Aghioritul (cap.9 – Apărătoarea Sfântului Munte. Bunavestire ) , de Hierotheos, MITROPOLIT DE NAFPAKTOS
Sfântul Chiril, Patriarhul Ierusalimului (prăznuit la 18 martie) este recunoscut unanim ca unul dintre Sfinţii Părinţi care au contribuit decisiv la stabilirea învăţăturii despre „Theotokos”. Nu doar prin masiva sa operă sau prin poziţiile sale teologice cruciale a reuşit să impună adevărurile de credinţă. Biserica creştină a recunoscut în el, iar Sinodul de la Efes (431) a confirmat, pe unul din păstrătorii credinţei, dar şi un înnoitor al gândirii teologice în sensul că a valorificat şi îmbogăţit învăţătura despre Domnul Hristos. Atât purtarea sa, cât şi predicile despre Născătoarea de Dumnezeu au reuşit, în pofida atacurilor contemporanilor săi şi a posterităţii, să amplifice şi să certifice învăţătura despre Fecioara Maria. În contextul lucrărilor Sinodului de la Efes (431), personalitatea Sfântului Chiril a fost hotărâtoare, pentru că el a ajutat la stabilirea dogmei de credinţă ortodoxă. Chiar şi în deciziile dogmatice ale Sinodului de la Calcedon (451) au fost preluate afirmaţiile sale despre unirea ipostatică a firilor umană şi divina în persoana Mântuitorului Hristos. Teologia Sfântului Chiril despre Preacurata Născătoare de Dumnezeu a fost o punere în valoare a învăţăturii Bisericii despre ea, aşa cum a făcut în Apus, contemporanul său, Fericitul Augustin.
Învăţătura Sfântului Chiril despre Maica Domnului dobândeşte o importanţă extraordinară, pentru că el nu o arată niciodată autonomă sau desprinsă de adevărul întrupării Logosului lui Dumnezeu. Pe lângă taina Întrupării Domnului, stă taina Maicii Lui, care se leagă de taina mântuirii noastre, a tuturor: „El S-a făcut Om, nu părelnic ca o nălucă, ci cu adevărat. El nu a trecut prin Fecioara precum trece apa printr-un canal. Cu adevărat El a luat trup din ea, a fost crescut de ea şi a mâncat şi a băut precum facem şi noi. Căci dacă s-ar fi întrupat Domnul numai în aparenţă, atunci şi noi am învia numai în aparenţă, nu cu adevărat. În Hristos sunt două naturi: omenească, cea care a fost văzută, şi cea dumnezeiască, care a rămas nevăzută. Cu adevărat El a mâncat, ca Om, ca şi noi, căci a fost supus tuturor nevoilor ca şi noi; ca Dumnezeu însă a hrănit cinci mii de bărbaţi cu cinci pâini. Într-adevăr, ca Om a murit, dar ca Dumnezeu a înviat pe un om mort de patru zile. Ca Om a dormit într-o barcă, dar ca Dumnezeu a mers pe valurile mării”.
Fecioara Maria, logodnica Preacurată a Dreptului Iosif. În programul catehetic al Bisericii din Ierusalim, Fecioara Maria a ocupat un loc important, deoarece Sfântul Chiril era conştient că Întruparea Domnului nu poate fi înţeleasă aşa cum trebuie decât prin prisma persoanei ei. Încercarea de explicare a tainei venirii Domnului pe pământ include în mod necesar referirea la Maica Sa. Îndemnul acestui Sfânt Părinte este ca toţi să se străduiască să urmeze pe Fecioara Maria prin practicarea virtuţilor. El precizează învăţătura despre ea prin prorocirile biblice: „O, iubitorilor de feciorie şi păstrători ai curăţiei să cinstim toţi cu buze curate pe Domnul Cel Născut din Fecioara”. Apoi: „Căci ar fi poate nevoie să întrebăm pe evrei: s-a înşelat ori a minţit oare proorocul Isaia când a spus ca Emanuel Se va naşte dintr-o Fecioară? Dacă ei spun că El este mincinos, totuşi nu pot să dovedească nimic; căci şi pe prorocii de odinioară îi făceau mincinoşi şi-i ucideau cu pietre. Deci, dacă proorocul a spus adevărul, atunci ei trebuie să primească pe Emanuel! Cel Care trebuia să vină si Cel Ce era aşteptat, S-a născut ori nu dintr-o Fecioară? Dacă crezi că nu, atunci învinuieşti pe proroc de minciună. Iar dacă aştepţi ca aceasta să se întâmple în viitor, de ce nu primeşti ceea ce iată, s-a petrecut deja?”
Iată că una din obiecţiile importante ale ereticilor era legată de posibilitatea sau imposibilitatea zămislirii feciorelnice a Mântuitorului nostru Iisus Hristos în pântecele Fecioarei Maria. Ca si alţi Părinţi, Sfântul Chiril arată că adevărul este numai în Biserică, că a rămas întotdeauna acelaşi. „Noi (Biserica) primim adevărul că Logosul lui Dumnezeu S-a făcut Om nu prin voinţa unui bărbat şi a unei femei, aşa cum zic ereticii, ci după cum ne învaţă Evangheliile: “«Şi S-a făcut Om din Fecioara şi din Duhul Sfânt»; aceasta s-a petrecut cu adevărat şi nu în aparenţă.”
Adevărul de credinţă, chiar dacă este răstălmăcit de eretici sau de evrei, rămâne puternic, pentru că Scripturile sunt cele ce mărturisesc despre locul, timpul şi modul Întrupării Domnului: „Să nu primiţi mărturia oricărui om, ci numai dacă este în acord cu Scripturile care vorbesc despre Fecioara, despre locul, despre timpul şi despre cum s-au petrecut toate.”
Ca să o facă mai uşor de înţeles catehumenilor, Sfântul Chiril prezintă tema maternităţii divine într-un stil retoric, recurgând la paralela dintre Fecioara Maria şi Eva şi îndemnând mai ales la meditaţie asupra a ceea ce spun profeţii: „Să ne întrebăm iarăşi de unde şi cum a venit (Mântuitorul)? Prorocul Isaia este cel ce ne răspunde: «lată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi-i vor pune numele lui Emanuel» (Isaia 7,14). „Moartea a venit printr-o fecioară, Eva. De aceea era nevoie ca Viaţa să vină tot printr-o fecioară, căci aşa cum şarpele a înşelat la început, la fel Arhanghelul Gavriil să aducă vestea cea minunată la urmă.”
Un exemplu de tâlcuire scripturistică şi de meditaţie asupra Revelaţiei lui Dumnezeu se află într-un alt text al Sfântului Chiril. În acesta se poate observa atenţia deosebită pe care a acordat-o învăţăturii despre Fecioara Maria: „Să citim iarăşi ce spun Scripturile: «Cere un semn de la Domnul Dumnezeul tău, în adâncurile iadului sau în înălţimile cele de sus» (Isaia 7,11). Să înţelegem că un „semn” este ceva cu totul deosebit. Precum apele si stâncile care au fost semnele trecerii prin mare sau întoarcerea soarelui înapoi şi alte lucruri asemănătoare. Dar ce să spun ca pildă împotriva evreilor decât cele despre domnia lui Ahaz de 60 de ani. Ezechia s-a născut cu 9 ani mai devreme decât acela. Ce nevoie era ca să se facă o prorocie despre cineva care avea să se nască mai înainte ca tatăl lui să fie împărat? Căci cu adevărat el nu a spus: «a luat», ci a Spus: «va lua», arătând profeţia”.
Theotokia Maicii Domnului. Ca cei mai mulţi Părinţi de dinainte de Sinodul de la Efes, Sfântul Chiril nu insistă asupra termenului de Theotokos pentru Născătoarea de Dumnezeu. Deşi numai o singură dată găsim termenul acesta în Catehezele sale, totuşi, se poate observa că autorul a crezut cu tărie în Fecioara Maria ca „Născătoare de Dumnezeu”: „Iubiţilor, iată că multe mărturii am adus despre Hristos. Părintele ceresc dă mărturie despre Naşterea cu adevărat a Fiului Său, Sfântul Duh mărturiseşte despre Naştere, coborând în chip văzut asupra Lui, Arhanghelul Gavriil mărturiseşte despre Naştere aducând vestea minunată Mariei, Fecioara, Născătoarea de Dumnezeu dă mărturie despre Naşterea Lui.”
Sfântul Chiril a vorbit despre Fecioara Maria doar în contextul Întrupării Domnului, numindu-L „Dumnezeu, Fiul Născut din Fecioară” şi nu lasă nicio clipă să se vadă vreo îndoială cu privire la învăţătura Bisericii depre ea: „Nu este cuvenit să adorăm un om, dar nici nu-i permis să credem că El este numai Dumnezeu, respingând omenitatea Sa. Căci dacă Hristos a fost Dumnezeu deplin -şi aşa este! – dar nu a luat întreaga omenitate, atunci suntem străini de mântuire. Să-L adorăm ca pe un Dumnezeu, dar să credem că El S-a făcut Om. Nu se cuvine să susţinem că El este Om, lăsând deoparte dumnezeirea Lui; şi în niciun caz nu ne mântuieşte să mărturisim dumnezeirea Lui, fără să mărturisim şi omenitatea Lui.”
În acest loc – o mărturie despre unirea firii dumnezeieşti cu firea omenească în Persoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos – se relevă faptul că Fecioara Maria este cu adevărat Maica Domnului. Prin ea şi din ea a luat Mântuitorul nostru Hristos firea Sa omenească, iar amestec, schimbare sau împărţire a vreunei firi în Persoana Sa nu poate să existe. Concluzia imediată este aceea a importantei deosebite a persoanei Fecioarei Maria în stabilirea învăţăturilor de credinţă ale Bisericii.
Fecioara Maria – model ascetic de trăire. Pentru Sfântul Chirii Fecioara Maria nu este doar persoana care a mijlocot venirea Fiului lui Dumnezeu în lume ci, ca şi Sfântul Atanasie sau Sfântul Epifaniu, el o arată model de vieţuire sfântă; „Să urmăm toţi, prin harul lui Dumnezeu, calea curăţiei, tineri si fecioare, bătrâni si copii, fără să ne dedăm lăcomiei, ci rugându-ne Domnului Hristos. Să nu ne întoarcem ochii de la slava curăţiei, care este coroana îngerilor şi viaţa îngerească! Cei care urmează curăţia sunt îngeri ce locuiesc pe pământ. Fecioarele vor avea locul lor cu Fecioara Maria. Să ne ridicăm de sub povara podoabelor, a privirilor necurate, a gesturilor desfrânate, a parfumurilor care duc la stârnirea poftelor plăcerii. În loc de acestea să primim parfumul frumos al rugăciunii, al faptelor bune şi al sfinţeniei trupeşti, aşa cum ne va spune nouă Fiul Fecioarei, celor ce vom fi bărbaţi drepţi si femei preacinstite: «Voi aşeza lăcaşul Meu în mijlocul vostru si sufletul Meu nu se va scârbi de voi. Voi umbla printre voi, voi fi Dumnezeul vostru şi voi poporul Meu» (Levitic 26, 11-12) .”
Autorul propune aici un model de viaţă pentru toţi oamenii, lăudând starea de curăţie, de feciorie trupească si sufletească a Fecioarei Maria, pe care o vede încununată de toate virtuţile. Ascetismul său nu este supraomenesc, ci la îndemâna tuturor, pentru că şi alţii înainte au putut urma lui Dumnezeu în toată curăţia. Chipul şi viaţa Maicii Domnului sunt pentru autor cel dintâi model de trăire.
Sfântul Chiril deschide calea unei Teologii a frumuseţii, a trăirii creştine, după modelul sfinţilor: „La început femeia era obligată să satisfacă pe bărbat, deoarece Eva, născută din Adam şi nu dintr-o mamă a fost făcută din bărbatul ei. Pe când Maria nu a născut om aşa cum fac oamenii, ci ea a născut în chip feciorelnic, prin lucrarea Sfântului Duh şi prin puterea lui Dumnezeu.”
Aşadar, Catehezele Sfântului Chiril ne oferă o mărturie asupra ortodoxiei credinţei în veacul al IV-lea. În mai multe rânduri, în Catehezele sale, acest Sfânt Părinte a scris despre Fecioara Maria, combătând „fabulele” ereticilor şi încercând să ofere catehumenilor o învăţătură clară, ortodoxă.
Zămislirea şi Naşterea Fiului lui Dumnezeu sunt minuni săvârşite de Dumnezeu cu ajutorul Fecioarei Maria, pe care întreaga Sfântă Scriptură le mărturiseşte. Ereticii şi cei ce nu cred în Fecioara Maria, nu cred de fapt în puterea lui Dumnezeu de a lucra în lume.
Pe un ton simplu, spontan, Sfântul Chiril a dorit să exprime acest adevăr: cine „înţelege” pe Fecioara Maria, „înţelege”, de fapt, o parte din tainele lui Dumnezeu. Deşi foloseşte numele de „Născătoare de Dumnezeu” doar o singura data (Cateheza 12.3) este evident că el crede în maternitatea divină a Fecioarei Maria.
Prin operele Sfântului Chiril s-a dezvoltat mai mult cultul Maicii Domnului, căci nu se poate afirma că el doar a scris despre ea fără ca să o cinstească şi să o cheme în ajutor sau, mai mult, fără a o arăta pildă de credinţă şi de viaţă.
(fragmente din MAICA DOMNULUI în teologia Sfinţilor Părinţi, de pr. Adrian Lucian Dinu, Ed. Trinitas, Iaşi, 2004, pp. 74-79)
Mă minunez şi eu că mai vin zile, că mai curg, că izvorăsc neîncetat de dincolo de zare.
Iubirea adevărată, jerfelnică implică şi mila, dar nu în sensul că îl laşi pe celălalt să vadă lipsa lui de demnitate şi de putere în faţa ta, a celui puternic, capabil de a-l ajuta. Asta ar fi o umilire.
Nu. Mila este iubire adevărată când îi dă celuilalt putere.
***
Un film uluitor – Lista lui Schindler– din care am reţinut o magistrală definiţie a puterii pe care Schindler o spune cu îndrăzneală, uimindu-l pe ofiţerul nazist, Amon Goeth, care, trezindu-se din somn, în bătaia zorilor, tocmai îşi golise mitraliera în curtea lagărului, plină de prizonieri evrei alergând. Obsesia puterii insemna pentru el obligatoriu frică, dominare, ucidere.
Iată ce vorbesc Schindler şi Goeth:
Goeth: You know, I look at you. I watch you. You’re not a drunk. That’s, that’s real control. Control is power. That’s power.
Schindler: Is that why they fear us?
Goeth: We have the fucking power to kill, that’s why they fear us.
Schindler: They fear us because we have the power to kill arbitrarily. A man commits a crime, he should know better. We have him killed and we feel pretty good about it. Or we kill him ourselves and we feel even better. That’s not power, though, that’s justice. That’s different than power. Power is when we have every justification to kill – and we don’t.
Goeth: You think that’s power.
Schindler: That’s what the emperors had. A man stole something, he’s brought in before the emperor, he throws himself down on the ground, he begs for mercy, he KNOWS he’s going to die. And the emperor pardons him. This worthless man, he lets him go.
Goeth: I think you are drunk.
Schindler: That’s power, Amon. That is power. [gestures toward Goeth as a merciful emperor] Amon the Good.
Goeth: [he smiles and laughs] I pardon you.
Motto: Îmi este dor de tine, mamă, ca unui trandafir de apa ploii.
(Fragment din scrisoarea unui copil de 10 ani către mama sa plecată la muncă în străinătate)
Un copil de 12 ani s-a sinucis pentru că mama sa urma să plece în Italia
Exodul românilor în străinătate, în căutarea unei vieţi mai mai bune, naşte uneori drame greu de imaginat. Un copil de 12 ani din judeţul Argeş s-a spânzurat după ce a aflat că mama sa va pleca la muncă în Italia. Rudele spun că băiatul era o fire sensibilă şi că nu se putea obişnui cu gândul că mama sa va fi departe. O situaţie în care se află nu mai puţin de 60.000 de copii, lăsaţi de părinţi în grija bunicilor, prietenilor sau a vecinilor. Părinţii băiatului sunt despărţiţi de zece ani. Copilul locuia cu mama şi cu tatăl său vitreg. Femeia a fost anul acesta la muncă în Italia pentru câteva luni. În curând voia să se întoarcă la lucru. Băiatul a lăsat în urmă un bilet în care îşi ia rămas bun de la mama şi sora sa: “Îmi pare că ne despărţim certaţi. Cu înmormântarea mea nu o să aveţi probleme pentru că vine omul ăla cu banii pe lemne. Soră-mea, tu să te ţii de şcoală. Mamă, tu să ai grijă de tine că lumea e rea”.
Diriginta băiatului crede că băiatul a recurs la un asemenea gest pentru că pur şi simplu nu a suportat gândul să fie despărţit din nou de mamă.În ultimii ani, numărul copiilor lăsaţi în grija unor persoane din afara familiei a crescut alarmant. În cazul a 22.000 de copii, ambii părinţi sunt plecaţi să lucreze în străinătate. Cei mai mulţi copii părăsiţi sunt în judeţele Suceava, Neamţ, Galaţi şi Iaşi.
Sursa: Realitatea TV – Luni, 01 Octombrie 2007 21:06
Un copil de 10 ani s-a sinucis de dorul mamei plecate la munca in Italia
Inainte de a muri, micuţul a jucat la şcoala rolul unui fluture
Faptul ca Răzvan tânjea dupa mama lui ni l-a spus tot învăţătoarea. “Era un copil jucăuş şi cu o minte sclipitoare. Ieri (în urmă cu două zile – n.r.), la ora de geografie, a stat cu degetul pe Atlas, urmărind drumul spre Italia. După toate acestea, realizez ca era cu gândul la mama lui. Acum ard lumânări pe locul lui din banca”, a mai spus Elena Stamate. Baiatul de 10 ani fusese văzut ultima data în viaţă în timp ce işi umfla mingea pe treptele de la casă, cu o jumătate de oră înainte de a se sinucide. Mai mult, cu zece minute înainte de a face gestul tragic, un vecin în vârsta de 12 ani l-a strigat să il invite la un joc pe computer, dar nu a răspuns. In jurul orei 16, micuţul a fost găsit de tatăl sau. Ieri, toti îl plângeau pe micul “ingeraş”. Ca o coincidenta, Răzvan jucase la scoala rolul unui fluture într-o scenetă despre primavară. Aripile de “îngeraş” i le confecţionase chiar tatăl sau.
Am început prin a readuce în actualitate două cazuri care au şocat opinia publică românească, simptomatice pentru situaţia dramatică a copiilor rămaşi acasă, în grija rudelor sau a statului, vulnerabili în faţa eşecurilor de tot felul, a abuzurilor şi a traficului de persoane. După ultimele statistici ale Fundatiei Soros, există aproximativ 170.000 de copii doar în ciclul gimnazial ai căror părinţi (unul sau amândoi) au plecat în străinătate în căutarea unor surse de venit, dar numărul lor se ridică, neoficial la peste 350.000, căci majoritatea are cel puţin un frate/soră.
Există o problemă destul de delicată care se ridică: ar fi mai bine să se rămînă în România şi părinţii să nu aibă bani, astfel să nu aibă posibilitatea să-i educe şi să-i îngrijească sau e mai bine să plece, eliminîndu-se problemele financiare, însă să rămînă copii în grija altor persoane sau doar cu un părinte. Lucrurile nu pot fi privite în alb şi negru, însă trebuie evidenţiate consecinţele psihologice care apar ca urmare a absenţei numai a unuia din părinţi pe o perioadă mai lungă. Din momentul naşterii, copilul observă că există două persoane în jurul lui cu roluri diferite. Împreună, părinţii îndeplinesc toate funcţiile familiale. Funcţia instrumentală este legată mai mult de tată, iar cea afectivă de mamă. În aceste condiţii apare identificarea băiatului cu tatăl, iar a fetei cu mama, necesară constituirii identităţii de sine a copilului. Această identitate este afectată cînd nu există ambele figuri parentale în preajma copilului.
Copii învaţă să accepte limitele şi disciplina pe care părinţii o impun. El poate manipula prin dualitatea lui pe părinţii care nu sînt uniţi. De exemplu, cînd nu reuşeşte să obţină ceva de la unul din părinţi încearcă de la al doilea şi reuşeşte astfel în cele mai multe cazuri şi invers. La vîrsta de trei ani copilul crede că el este cel mai puternic. Omnipotenţa este o iluzie, o fantezie a copilului, părinţii fiind cei care îl fac să revină cu capul pe pămînt prin educaţie şi prin limitele impuse. În momentul cînd acestea nu sînt, copilul se simte puternic, că poate să facă orice, însă în momentul cînd nu reuşeşte să facă faţă problemelor intervine dezamăgirea şi frustrarea. (Dr. Miron ITZHAK, psiholog clinician)
Responsabilitatea unui părinte este, într-adevăr, copleşitoare dacă nu reuşeşte să-i vadă pe copiii săi ca dar şi responsabilitate pe care Dumnezeu, cu Care a colaborat nemijlocit pentru a-i aduce în fiinţă, le-a încredinţat-o. Ceea ce mai trebuie văzut este că Domnul rămâne neîncetat un aliat al muncii părinteşti de artizani de suflete.
Sfântul Ioan Gură de Aur, vorbind despre creşterea copiilor, făcea referire la munca sculptorilor sau a pescarilor:
Daca lectiile bune se întiparesc în suflet cât este înca fraged, nimeni nu le va putea sterge, pentru ca, odata întiparite, se vor întari ca o pecete în ceara. Copilul e înca mic si plin de teama. Se înspaimânta usor si de chipul tau si de cuvintele tale si de orice altceva. Fă uz de puterea pe care o ai asupra lui, dar asa cum trebuie. Daca fiul tau creste bine, tu vei fi primul care se va bucura si al doilea va fi Dumnezeu. Ostenindu-te pentru fiul tau, pentru tine te ostenesti.
Se spune ca perlele imediat ce le scoti din mare sunt ca apa. Daca pescarul care le scoate din cochilie e priceput, pune în palma picatura aceea si miscându-si mâna cu atentie în toate directiile, o modeleaza si îi da o forma foarte frumoasa. Daca perla proaspat scoasa apuca sa se întareasca, el nu-i mai poate da ce forma doreste. Când un material e moale e foarte usor de modelat si ia orice forma si orice chip doresti. Daca apuca însa sa se întareasca definitiv nu-i deloc usor sa-i schimbi forma sau înfatisarea.
Meseria de părinte poate să devină nu doar dificilă, ci uneori de-a dreptul împovărătoare, atunci când părintele nu înţelege că priorităţile copiilor săi sunt de ordin spiritual, apoi urmând nevoile de ordin material.
Situaţia copiilor rămaşi “singuri acasă”, ai căror părinţi au plecat să caute un loc de muncă în străinătate rămâne o problemă mereu actuală şi extrem de sensibilă . Aceşti copii, deşi nu au statutul oficial de “abandonaţi”, fiind lăsaţi în grija rudelor, întâmpină grave probleme de ordin afectiv şi motivaţional, care le marchează dezvoltarea personalităţii.
În relatările copiilor despre experienţa de a rămâne acasă în grija rudelor apar frecvent termeni care caracterizează modul în care ei percep plecarea părintelui/părinţilor la muncă în străinătate: singurătate, dor, libertate, grijă, distracţie, probleme, responsabilităţi, nimic.
Abandon ?
„Atât timp cât familia, în forma în care rămâne, găseşte strategii de supravieţuire, astfel încât copilul să nu ajungă din punct de vedere al sănătăţii fizice, psihice, emoţionale la risc (…) el nu poate fi considerat abandonat, există un grup, un grup primar, de referinţă(…) el nu este abandonat.” (sociolog)
● Eram constienta ca imediat dupa ce parintii mei vor pleca nimic nu va mai fi la fel,insa toate acestea stiu ca ei le fac pentru mine. Pastram legatura. Zilnic vorbim la telefon iar relatiile sunt la fel de stranse.
● Viata mea e trista pentru ca ii simt lipsa mamei, dar am parte de dragostea bunicilor care sunt ca niste parinti
„Copilul are identitate, ştie cine este, doar este deprivat afectiv o perioadă de timp, mai mare sau mai mică, dar nu este abandonat.” (asistent social)
● Durere, suferinta, tristete dar si aspecte negative ce nu pot fi completate de cele pozitive. Nu banii aduc fericirea. Nu as mai vrea sa stau singura acasa nici macar o saptamana
„Juridic, termenul de abandon nu mai există (…) nu mai vorbim de copiii abandonaţi” (asistent social)
„Un alt aspect pozitiv ar fi responsabilizarea copiilor în treburile casnice (…) prin plecarea unui membru al familiile sarcinile familiale rămân aceleaşi, numai că ele trebuie împărţite la mai puţin membri (…)”. (sociolog)
● Este greu pentru un copil sa se descurce singur, dar este si bine, ca nu te mai bate nimeni la cap si inveti sa fii independent.
● E bine în cazul in care ai crescut cu un simt al raspunderii si esti cu capul pe umeri si parintii sa aiba incredere in tine.
● Mi-e foarte greu sa fiu responsabila la aceasta vârsta.
● Responsabilitate mare, mai ales cand esti cel mai mare si nu esti major.
Reacţiile copiilor sunt descrise de către profesionişti ca urmând un traseu bine definit. Ei remarcă iniţial schimbarea aspectului fizic, urmată de abandon şi absenteism şcolar, de schimbarea grupului de prieteni, a anturajului şi uneori comiterea unor infracţiuni, toate pe fondul unei privări afective.
„ imediat după plecarea părintelui la muncă în străinătate copilul suferă de o privare economică, până ce părintele reuşeşte să muncească şi să trimită o sumă de bani, apoi copilul suferă de o privare afectivă, iar pentru copil cred ca asta contează cel mai mult (…)apoi este diminuată supravegherea, iar pentru perioada de vârsta de vârstă 10-17 ani de preadolescenţă şi adolescenţă, când apare perioada de revoltă şi copilul are tendinţa naturală de a se îndepărta de adult, e clar că va intra într-un anturaj şi de aici problemele care conduc cazurile spre noi, spre justiţie.” (jurist)
●Cred ca inseamna lipsa de griji care o are un parinte fata de copilul sau. Cand esti singur sa iti faci de cap cand parintele tau este plecat. Tu poti sa te lasi de scoala, sa te bagi in alte gasti mai periculoase
●Esti pe cont propriu, fara mama si trebuie sa iti porti singura de grija. O greseala mica se poate transforma intr-una foarte mare
„efectele asupra copilului sunt evidente: pe plan fizic copiii nu se mai îngrijesc, nu mai sunt atenţi cu modul în care se îmbracă; pe plan comportamental devin delăsători, părerea celorlalţi nu-i interesează, nu mai socializează cu colegii; pe plan educaţional se constată o scădere a rezultatelor la învăţătură; în plan emoţional-afectiv îşi creează propria lume, se autoizolează (…) reacţiile copiilor au caracter repetitiv (…) iniţial se observă aceste schimbări la copil şi apoi afli că unul dintre părinţi a plecat, iar dacă mama este cea plecată schimbările sunt mai evidente.” (psiholog şcolar)
●Pentru mine reprezinta un moment trist, nu mai am placere sa ma intorc acasa pentru ca stiu ca nu mai am cu cine sa vorbesc, nimeni nu ma asteapta cu mancare, este mai mult o stare de depresie in care mai intervine frica
„ reacţia copiilor de protest este( …) eşti liber fii bucuros de asta (…) dar copii resimt lipsa mamei şi consideră că nu mai au o familie (…) „ (psiholog şcolar)
(extras din studiul realizat de Asociaţia Alternative Sociale, Iaşi 2006 – Pentru o comunitate mai sigură )
Sfântul Ioan Gură de Aur, unul dintre cei mai mari învăţători ai Bisericii noastre, acuza lipsa unei educaţii adecvate acordate copiilor, comparându-o cu o crimă.
De nicaieri de altundeva nu vine distrugerea copiilor decât dintr-un interes exagerat al parintilor pentru cele ale traiului. Ei se straduiesc sa le asigure un trai fericit si atât. De aceea, vrând nevrând, îsi neglijeaza atât propriul suflet cât si pe cel al copiilor. Pe parintii acestia – si sa nu creada cineva ca vorbesc la mânie – i-as socoti mai rai chiar decât ucigasii de copii. Acestia din urma, ucigând, desfac sufletul de trup, dar cei de care vorbesc eu, parintii neglijenti, le arunca si trupul si sufletul în focul iadului.
Oricum toti oamenii mor, este o lege a firii ca trupul sa moara, dar copiii care au parinti nepasatori ar fi putut evita moartea sufletului spre care i-a dus tocmai nepasarea si neglijenta parintilor lor. Oricum moartea trupului va disparea definitiv la înviere, dar de moartea sufletului nimeni nu va putea scapa, niciodata. Pentru ca un suflet mort nu se va mântui niciodata, ci e condamnat sa ispaseasca o pedeapsa vesnica.
Pe buna dreptate îi putem socoti pe acesti parinti mai rai decât ucigasii de copii. Nu este acelasi lucru sa-ti ascuti sabia si s-o pui la gâtul unui copil cu a distruge sufletul unui copil si a-l duce la pierzanie, ceea ce e mult mai cumplit. Pentru ca nimic nu e mai pretios pentru noi decât sufletul.
Poate ca ai decis deja sa accepti o slujba in strainatate, sau poate doresti sa cauti una.
Nu trece cu vederea faptul ca:
Traficul de persoane exista si poti deveni si tu victima acestuia!
Iata cateva sfaturi utile:
Acceptarea unei oferte de munca de la persoane fizice este un lucru extrem de riscant, chiar daca acestea par bine intentionate, sunt cunostinte sau asa-zisi prieteni ai tai! Nu poti sa stii niciodata daca acel loc de munca exista intr-adevar si cine sunt “prietenii” prietenilor tai!
Acceptand o slujba “la negru”, consimti implicit sa renunti la dreptul tau de a fi remunerat conform muncii depuse, la dreptul tau de a fi egal cu ceilalti!
In cazul in care inchei un contract cu o firma si acel contract este redactat intr-o limba straina, tradu mai intai contractul, astfel incat sa-l poti citi cu atentie (si daca ai posibilitatea, cere si parerea unui jurist).
Verifica daca firma care iti ofera de lucru este inregistrata la Inspectoratul Teritorial de Munca in raza caruia isi are sediul si daca are ca obiect de activitate intermedierile de locuri de munca.
Comunica rudelor/prietenilor adresa firmei la care urmeaza sa lucrezi.
Solicita numarul de telefon al firmei si cere cuiva sa te sune acolo dupa un timp.
Lasa rudelor tale copii dupa toate actele cu care pleci!
Incearca sa inveti limba si sa afli legislatia tarii unde te pregatesti sa pleci, telefonul si adresa Ambasadei /Consulatului Romaniei din acea tara. Nu uita, oricand ai nevoie de ajutor, poti apela la Ambasada Romaniei sau la organizatiile umanitare din acea tara!
Nu da nimanui si sub niciun motiv pasaportul! (in afara de autoritatile statului – roman sau strain – abilitate sa opereze cu acte oficiale si de identitate). Daca ti se propune sa pleci peste hotare cu acte false, esti in pericol!
Pastreaza copii ale tuturor actelor tale, necesare calatoriei, in locuri diferite in bagajul tau.
Informeaza-te la ambasadele straine din Romania cu privire la conditiile de munca din tara respectiva: Ce tip de viza trebuie? Cat timp dureaza obtinerea ei? Care este procedeul de obtinere si pretul vizei? Daca ti-a fost promis un tip de serviciu, intreaba ce tip de viza iti trebuie pentru acel serviciu? Cat timp e valida viza respectiva? etc.
Iata numerele de telefon ale unor ambasade/consulate ale tarilor straine in Romania:
Australia 021/3209826
Austria 021/2103593
Belgia 021/2102968
Bulgaria 021/3120073
Canada 021/2229845
Franta 021/3120217
Germania 021/2312021
Grecia 021/2125688
Israel 021/3300149
Italia 021/2232424
Japonia 021/2100790
Marea Britanie 021/2017300
Spania 021/2301739
Turcia 021/2100279
Slovacia 021/3126822
Ungaria 021/3120073
Telefoanele ambasadelor sunt deseori ocupate. Te rugam sa ai rabdare si sa insisti pana vei obtine toate datele necesare.
1. Masurile legislative actuale sunt suficiente pentru a combate traficul de persoane.
In realitate, legislatia privind prevenirea si combaterea traficului de persoane necesita imbunatatiri, pe lânga faptul de a fi insuficienta in combaterea fenomenului. Aplicarea legislatiei implica existenta si eficienta tuturor structurilor si programelor prevazute (grupul interministerial de lucru, aplicabilitatea facilitatilor prevazute de lege pentru victimele traficului de persoane, Centrul de asistenta etc.) lucru ce se realizeaza intr-un ritm lent, justificat cel mai adesea prin lipsa fondurilor necesare. Pe lânga acest lucru, in domeniul prevenirii si combaterii apare ca necesara elaborarea unei strategii locale care presupune cooperarea autoritatilor publice cu organizatiile neguvernamentale, precum si cu grupurile interministeriale si implicarea exponentilor mass mediei in sensibilizarea opiniei publice asupra fenomenului traficului de persoane si consecintelor acestuia.
2. Definitia traficului de persoane este unanim acceptata in lume.
Definirea traficului de persoane continua sa fie subiect de dezbatere, existind dezacorduri atit la nivel global, cit si regional sau chiar national, acest lucru fiind elocvent in ceea ce priveste disputele ideologice ce marcheaza discursul asupra fenomenului traficului de fiinte umane. Absenta consensului asupra definirii fenomenului are implicatii profunde asupra planificarilor strategice si posibilitatilor de dezvoltare a unor programe eficiente din moment ce unele definitii ofera practici concrete ce se pot contrazice intre ele. Cu toate acestea insa, trebuie recunoscut faptul ca exista o serie de elemente ale traficului asupra carora exista un acord general : violenta, inselaciunea, utilizarea fortei, lipsirea de dreptul de miscare, abuzul autoritatii, impunerea unor datorii, munca fortata si alte forme de exploatare.
3. Prostitutia este o alegere voluntara.
Prostitutia voluntara presupune decizia unei persoane de a se angaja in aceasta activitate ca urmare a unei deliberari in cunostinta de cauza, prin oferirea consimtamintului. Acest consimtamint implica un set de relatii existente ce se pot continua sau intrerupe in functie regulile implicite sau explicite pe care si le fixeaza persoana respectiva. Cu toate acestea, consimtamintul nu presupune in mod necesar acordul, referindu-se la simpla complezenta in absenta utilizarii fortei fizice. Prostitutia in absenta fortei fizice ar reprezenta asadar situatia din care o persoana poate iesi oricind, fara a impiedicata prin masuri coercitive. Referindu-ne la cauzele acestui fenomen, putem spune ca sîntem cu totii responsabili pentru propria saracie si lipsa de oportunitati, insa cel mai adesea acest argument mascheaza si justifica lipsa unor alternative viabile. In afara cauzelor externe, pot fi invocati factori psihologici cum ar fi dependenta de droguri sau abuz sexual, tulburari de atasament etc. Toate acestea reprezinta factori de vulnerabilitate pentru o alta forma de prostitutie: cea fortata in care nu exista nici consimtamint, nici complezenta, ci utilizarea fortei, amenintarea, obligarea prin impunerea unei datorii etc, incadrindu-se in fenomenul traficului de fiinte umane.
4. Toate victimele sînt rapite.
Chiar daca unele dintre victimele traficului sint luate cu forta, cele mai multe sint pacalite si convinse sa insoteasca pe cineva de bunavoie. Adesea recrutorul va face o serie de promisiuni false despre tara spre care urmeaza sa plece victima si despre locul, felul si remuneratia muncii acolo.
5. Migrantii care calatoresc in strainatate respectind conditiile legii nu pot deveni victime ale traficului.
Chiar daca exista cazuri in care victimele sint aduse intr-o anumita tara in mod ilegal, sint si numeroase cazuri in care victimele au calatorit in deplina legalitate, unele avind chiar si viza de munca in tara respectiva.
6. Cele mai multe victime sint traficate in scopul exploatarii sexuale.
Chiar daca exista dovezi bine documentate despre cazurile de exploatare in industria sexualui, oamenii pot fi traficati in mult mai multe scopuri, inclusiv pentru munca fortata in agricultura, industrie, pescuit, constructii, mine, ateliere, servicii, sclavie ca personal domestic, cersetorie, mica criminalitate, serviciu militar fortat in conflicte armate sau transplant de organe. Astfel devine evident ca si barbatii pot fi victime ale traficului.
7. Toate victimele traficului sint femei si copii.
Intr-adevar, femeile si copiii sint categoriile cele mai expuse si mai vulnerabile in fata traficului de persoane. Exista insa si cazuri in care victimele sint barbati. Pe viitor va fi nevoie de o mai buna cercetare si intelegere a mecanismelor ce alcatuiesc traficul in scopul exploatarii prin munca.
8. Traficul este o problema caracteristica doar Europei de Est si Asiei de Sud-Est.
In mod regretabil, traficul este un fenomen prezent in toata lumea. Mai mult, criminalitatea transfrontaliera se manifesta in toate regiunile lumii. Desigur, atunci cind ne referim la trafic ca la un fenomen global, trebuie sa avem in vedere caracteristicile sale specifice in functie de regiune, dezvoltare economica, context socio-cultural, nivel de informare si educatie etc.
9. Doar cei fara educatie sau cei foarte saraci pot cadea prada traficului de persoane.
Chiar daca unele victime sint mai vulnerabile pentru ca traiesc in saracie, toate categoriile de oameni pot deveni victime ale traficului. Spre exemplu, in unele zone ale lumii femeile cu educatie academica sint expuse riscului de a fi traficate tocmai pentru ca se gasesc prea putine slujbe corespunzatoare gradului lor de pregatire. Ele sint astfel nevoite sa caute alte oportunitati.
10. Recrutarea victimelor se face doar prin anunturi in ziare.
In cele mai multe cazuri recrutarea are loc fata in fata, fara intermedierea prealabila a anuntului la mica publicitate.
11. Traficantul este barbat si are o infatisare fioroasa, de om aflat in afara legii, de reprezentant al lumii interlope.
Recrutorul, prima veriga a retelei criminale care ia legatura cu victima, poate fi atit barbat, cit si femeie. Exista cazuri in care un cuplu, „sot si sotie”, actioneaza impreuna pentru a cistiga credibilitate. Traficantul nu poate fi recunoscut dupa anumite caracteristici fizice, precum sex, aspect corporal, tinuta, posesia unei masini sau a unui telefon mobil. Traficantul poate fi intuit dupa comportamentul sau prietenos in prima instanta si aparent dezinteresat si identificat doar ulterior, cind devine violent, agresiv pentru a pune victima in situatia de exploatare.
12. Doar copiii care au fost abandonati sunt supusi riscului de a fi traficati.
Copiii abandonati de parinti reprezinta o categorie de persoane vulnerabile la traficul de persoane. Unii dintre copiii abandonati nu au carti de identitate. Altii nu figureaza in niciun document oficial si soarta lor nu mai intereseaza pe nimeni dupa ce parasesc institutiile de plasament. Deci, este foarte usor ca ei sa dispara, sa fie exploatati, sa fie vânduti si revinduti. Dar nu numai copiii abandonati risca acest lucru. Din cauza saraciei, somajului si lipsei de perspective, aproape toata generatia tinara poate sa faca parte din grupul expus riscului de trafic.
La realizarea acestui material s-au utilizat documente OIM
Profilul recrutorului
Nimeni nu se ofera sa fie victima a exploatarii, fie ca este vorba de exploatare in scopuri sexuale, munca sau pentru activitati ilegale. Cu toate acestea, in functie de modul in care percepem situatia in care ne aflam, tindem sa acordam incredere persoanelor care ofera solutii problemelor noastre. Caracteristicile prezentate mai jos schiteaza portretul recrutorului / traficantului de fiinte umane.
– Virste cuprinse intre 20 si 45 de ani – majoritatea recrutorilor / traficantilor au virstele mentionate, desi exista cazuri de traficanti cu virste mai mici sau mai mari. Potrivit stadiilor de dezvoltare propuse de psihologul american Erik H. Erikson, acest grup de virsta se caracterizeaza prin dezvoltarea capacitatii de a intretine relatii intime ca urmare a formarii identitatii personale din stadiul anterior (12 – 18 ani). Aceasta etapa de virsta se caracterizeaza din punct de vedere psiho-social prin orientarea vocationala si structurarea carierei. In cazul recrutorilor, experientele de viata, valorile socio-culturale accesibile au determinat orientarea spre activitati cu caracter ilicit ca rezultat al lipsei unor modele alternative si a suportului necesar unei bune dezvoltari a identitatii personale.
– Aspect fizic ingrijit – statisticile arata ca traficul de persoane reprezinta una din cele mai „profitabile” infractiuni dupa traficul de arme si droguri. Pe de alta parte, povestile de succes presupun reflectarea „realizarilor” prin vestimentatie si accesorii nu neaparat conservatoare, ci mai degraba conforme cu valorile socio-culturale ce promoveaza gusturi pentru produsele „de marca”. Toate acestea devin vizibile sub forma unui aspect fizic ingrijit ce promoveaza, alaturi de ceilalti factori, imaginea succesului promis.
– Nivel de educatie mediu – recrutarea si traficarea persoanelor presupun abilitati de comunicare si de persuasiune achizitionate intr-o forma de educatie formala peste nivelul minim. Majoritatea recrutorilor / traficantilor sint absolventi de licee sau scoli profesionale, desi acest criteriu nu este unul general valabil; in multe cazuri experienta de viata si, implicit, experienta in cadrul retelelor de crima organizata au contribuit substantial la „educarea” abilitatilor necesare.
– Istoric de abuz in familie – cercetarile psihologice confirma teoria conform careia abuzatorul a fost, la rindul sau, victima. Dintre caracteristicile abuzatorului se pot enumera: martor la manifestarile violente dintre parinti, victima a abuzurilor fizice si/sau emotionale in familie in perioada copilariei, stima de sine scazuta, minimalizarea propriilor responsabilitati, nevoia de a se impune si de a controla persoanele cu care intra in contact.
– Inteligenta emotionala – termenul a fost introdus mai intii de scriitorul Daniel Goleman in 1995; inteligenta emotionala insa a fost subiectul multor cercetari din domeniul psihologiei cunoscind mai multe definitii, de la “abilitatea de a procesa informatii cu caracter emotional ce includ in mod special perceptia, asimilarea, intelegerea si managementul emotiilor” (Mayer si Cobb, 2000), la caracteristicile sugerate de psihologul David Caruso in 2004: „identificarea cu acuratete a emotiilor; folosirea emotiilor in procesul cognitiv; intelegerea cauzelor diferitelor tipuri de emotii; acceptarea emotiilor cu scopul dobindirii semnificatiilor sentimentelor noastre” pina la „Capacitatea mentala innascuta ce ne ofera sensibilitatea emotionala si potentialul pentru invatarea abilitatilor de management al emotiilor cu scopul maximizarii sanselor de supravietuire ca specie” (Steve Hein, 2005). In contextul fenomenului traficului de persoane, inteligenta emotionala reprezinta o caracteristica intilnita in special in cazul recrutorilor care folosesc tehnici de manipulare mai subtile, sugerind abilitatea unei persoane de a empatiza cu ceilalti pentru a veni in intimpinarea nevoilor celor din urma, prin aceasta asigurindu-si atingerea scopului final:recrutarea.
– Face parte dintr-o retea de traficanti – definitia traficului de persoane conform Protocolului de la Palermo (2000) face referiri la un proces complex care necesita construirea unor relatii care sa faciliteze parcurgerea tuturor etapelor de la recrutare, transportare, vinzare, adapostire pina la exploatarea propriu zisa. Cu toate acestea, in special in tara de destinatie, recrutorul poate actiona de unul singur, folosindu-se de relatii ce nu tin neaparat de o structura organizata.
– Manifesta comportament violent – acest tip de comportament este intilnit in special in cazul traficantilor care se folosesc de agresiunile verbale si fizice ca metoda de control, dar si ca metoda coercitiva (reala sau „anticipata”) in scopul obtinerii obedientei privind interdictiile impuse si comportamentele asteptate (ex. interdictia de a vorbi despre anumite subiecte cu clientii sau acceptarea tuturor clientilor).
– Este foarte bine organizat – desi in faza de recrutare poate da impresia ca accepta dreptul persoanei de a se razgindi, adaptindu-se la situatie, in realitate traficantul urmeaza un plan prestabilit, cu date si rute exacte, evenimentele neprevazute fiind de cele mai multe ori anticipate sau combatute prin folosirea unor tehnici de manipulare (ex. daca persoana doreste sa amine data plecarii i se spune „acum ori niciodata”).
Etapele traficului de fiinte umane
I. Recrutarea
1) exista trei categorii de recrutori si transportori: barbati, cu virste cuprinse intre 20 si 30 de ani (70% dintre recrutori), femei, cu virste cuprinse intre 18 si 35 de ani, familii.
2) ocupatiile recrutorilor:
– presupun relatii cu publicul (vinzatori, barmani, taximetristi etc.)
– angajati ai unor firme false
– membrii ai unot retele de trafic.
3) metode de recrutare:
– oferte false de locuri de munca in strainatate (chelnarita, bucatareasa, dansatoare, baby-sitter, menajera etc.) in tari ca Franta, Italia, Germania, Grecia etc. facute direct victimelor prin cunostinte, rude, persoane apropiate.
– anunturi la mica publicitate de tipul: “Tinere fete pentru dansatoare, balerine in tara X. Plecare imediata.”
– rapire
1) Traficul de fiinte umane se desfasoara pe anumite rute, din tara de origine, spre tara de destinatie. Vinzarea se poate face si in tarile de tranzit.
2) Trecerea frontierei spre tara de destinatie (de cele mai multe ori alta decit cea promisa victimei) se face cu autorul recrutorilor sau al calauzelor si poate fi:
– legala, sub pretextul unei excursii, in cazul fetelor care au pasaport
– ilegala, in cazul persoanelor minore sau fara pasaport, situatie in care calauzele promit trecerea granitei in siguranta in schimbul unei sume de bani sau chiar fara plata.
– in cele mai multe cazuri, pe parcursul transportului, victimele sunt tratate civilizat, li se ofera cazare si masa, pot lua legatura cu familiile etc.
III. Vinzarea
– are loc in tarile de destinatie (in cazul vinzarilor repetate, pot fi doar tari de tranzit), fara stirea victimelor care devin “proprietatea” unor patroni. Aspectul fizic si virsta sunt cele care fixeaza pretul de vinzare (de regula, intre o mie si patru mii de dolari).
IV. Sechestrarea si exploatarea
De cele mai multe ori victimele realizeaza ca au fost vandute in momentul in care sint sechestrate si exploatate, etapa caracterizata prin:
– sechestrarea in locuri bine izolate, inchise.
– lipsa totala a posibilitatilor de comunicare (li se retin actele de identitate, telefoanele celulare etc.)
– tratamentului administrat victimelor: de la izolare, viol comis de una sau mai multe persoane, maltratare, amenintare, pina la, in unele cazuri, crima.
V. Revinzarea
– victimele intra intr-un ciclu al falselor datoriis cei care le cumpara pretind ca trebuie sa-si recupereze banii din “munca” lor.
– in majoritatea cazurilor, urmeaza o revinzare catre un alt “patron” care, la rindul sau, vrea sa-si recupereze suma platita.
VI. Evadarea
– se face in conjuncturi favorabile, cu ajutorul unor clienti, al politiei (razii) etc.
– victimele se adreseaza ambasadelor sau consulatelor Romaniei din tara respectiva.
VII. Repatrierea
– se realizeaza cu spriinul IOM (International Organization for Migration), cu spriinul ambasadelor/ consulatelor Romaniei care se ocupa de formalitatile de repatriere.
– victimelor li se elibereaza pasaport consular si documente de calatorie.
– primirea in tara se face de catre echipa de asistenta a OIM care le integreaza in programele OIM de asistenta pentru victimele traficului de femei si de prevenire a traficului in Romania.
Ce li se intimpla traficantilor?
– faptele savirsite de recrutori, calauze, gazde, traficanti sint considerate infractiuni.
– infractiunile comise se pedepsesc conform: Legii privind prevenirea si combaterea traficului de persoane, publicata in Monitorul Oficial nr. 783/11 decembrie 2001s Codului Penals Ordonantei de Urgenta nr. 112/2001.
– pedepse prevazute: de la 3 ani inchisoare la detentia pe viata, in functie de gravitatea faptei, de urmarile asupra victimei, de virsta acesteia.
– sint pedepsite si infractiunile asociate direct sau indirect cu traficul de persoane: inselaciune, trecerea frauduloasa a frontierei, fals si uz de fals, sechestrare, viol, lovire si vatamare corporala, amenintare si santaj, constringere, dare si luare de mita, proxenetism.
– in cazul traficantilor, raspunderea penala apare si in cazurile in care persoanele traficate si-au dat consimtamintul.
Informaţiile au fost preluate de pe site-ul antitrafic.ro
[About the Deification of Man in Saint Macarius’ Writings]
For Macarius participation, blending, and mingling are images expressing intimacy with the divine without any implications, on the philosophical level, about the ontological status of the believer.
Who is the perfect Christian?
It is the person who, in Pauline terms, has put on the perfect man, namely Jesus Christ (Coll. II, Hom. 2. 4; cf. Rom. 13: 14; Eph. 4:13, 24). This enables the believer to recover the heavenly image which was lost in Adam.
But such perfection is provisional. The struggle against evil must continue right up to death.
Some think they are perfect because of their celibacy and detachment from material things (Coll. II, Hom. 17. 13). They are mistaken. These achievements are merely external matters. There is still evil in the [nearby of the] heart which even the greatest ascetic must guard against (ibid.; cf. Coll. II, Hom. 8. 5; 15. 16). A saint, says Macarius, is a person who has been sanctified in his or her inner self (κατα` τoν eσω ανθρωπον) (Coll. II, Hom. 17. 13) as a result of unceasing dedication to the cross of Christ (Coll. II, Hom. 17. 1). Moreover, there are degrees of perfection. In a remarkable passage, which seems to draw on personal experience, Macarius speaks of twelve steps ‘as it were’ that a person must pass through in order to reach perfection (Coll. II, Hom. 8. 4). The twelfth step, however, is experienced only in a fleeting way. Grace comes from time to time and then recedes again. Otherwise the mystic would simply sit in a corner permanently enraptured and intoxicated and would cease to attend to his practical responsibilities (Coll. II, Hom. 8. 4; cf. Hom. 18. 7). No one is perfect in the sense of enjoying an uninterrupted communion with God. These observations are made in the course of answering a series of questions. The next question probes further: ‘Tell us about yourself. In what grade do you find yourself?’ The author in his reply refers to a personal experience of the sign of the cross, ‘which appeared as light and penetrated the inner man’ (Coll. II, Hom. 8. 3). After this experience he felt a deep peace spread throughout his being and sensed a profound love for all men, including pagans and Jews. A person who has had such an experience puts his whole trust in Christ,
and doors are opened to him and he enters into many mansions, and the further he goes in the more doors are opened to him. From a hundred mansions he enters into another hundred, and becomes enriched, and the more he becomes enriched, again other newer wonders are shown to him, and things are entrusted to him as a son and heir which may not be expressed by human nature or uttered by mouth or tongue. (Coll. II, Hom. 8. 6)
This is the epektasis, the never-ending progress into the mysteries of the spiritual life, that we also find in Gregory of Nyssa. In Gregory, however, the progress is from light through the cloud into darkness. In Macarius it is towards an ever-increasing perception of divine light.
The experiential side of the spiritual life is brought out with dramatic effect by Macarius in his exegesis of Ezekiel’s vision of the throne-chariot of God (Ezek. 1: 1–28). He does not say that he ascended personally into heaven to participate in the vision himself, in the manner of the yoredmerkavah, but he does suggest how the biblical text may be appropriated by the believer and made part of his or her own experience:
And that which the prophet actually saw was true and certain. But it was signifying something else and prefiguring a mystical and divine reality, a ‘mystery truly hidden for ages and generations’ (Col. 1: 26) and revealed in these last days with the coming of Christ. For the prophet was contemplating a mystery of the soul that was to receive its own Lord and become a throne of glory to him. For a soul that is counted worthy to participate in the Spirit of his light and is illuminated by the beauty of his ineffable glory, seeing that he has prepared it for himself as a throne and dwelling, becomes wholly light, and wholly face, and wholly eye. And there is no part of it that is not full of the spiritual eyes of light. That is to say, no part of it is in darkness, but has been turned entirely and completely into light and spirit. And it is wholly full of eyes since it has no backward or rear part, but faces forward in every way, seeing that the ineffable beauty of the glory of the light of the face of Christ has mounted it and sat upon it [. . .]. Thus the soul is illuminated perfectly by the ineffable beauty of the glory of the face of Christ and has participated perfectly in the Holy Spirit, and has been counted worthy to become a throne and dwelling of God. (Coll. II, Hom. 1. 2)
The theophany of Ezekiel’s vision is linked with that of Christ’s transfiguration, and in a remarkable spiritual exegesis, which perhaps owes something to the Jewish Merkabah tradition, the throne-chariot becomes the human soul which God takes possession of and makes his dwelling. We may therefore say that the deification of the believer takes place in three stages. In the first the soul participates in divine glory even in this life through sharing in the Holy Spirit, having been born from above from God and become a child of God (Coll II, Hom. 5. 4). But on the experiential level this gives us only a fleeting foretaste of what is to come. The second stage occurs when the soul is resurrected and glorified at the time of death (Coll II, Hom. 34. 2; 36. 1). When we lay aside the body we will not be naked because we shall be clothed by the Holy Spirit (Coll II, Hom. 5. 8). The third stage occurs at the end of time when the body, too, will share in the glory of the soul:
But at the resurrection of bodies, the souls of which were previously raised and glorified, the bodies will also be glorified and illuminated with them by the soul which has already been illuminated and glorified. For the Lord is their house and tabernacle and city. They will put on the heavenly dwelling not made by human hands (cf. 2 Cor. 5: 1–2), the glory of divine light, since they have become children of light. They will not regard each other with a wicked eye. For wickedness has been rooted out. ‘There is neither male nor female there, neither slave nor free’ (Gal. 3: 28), for all have been transformed into a divine nature and have become christs and gods and children of God. (Coll II, Hom. 34. 2; cf. 5. 12)
All, however, will still retain their individuality, otherwise ‘there will be no Peter or Paul’ but ‘everything will be God’ (Coll. II, Hom. 15. 10). The absorption of the individual into the Godhead, condemned by Timothy of Constantinople as a Messalian proposition (No. 11, PG 86. 49c), is specifically excluded.
Excerpt from The Doctrine of Deification inthe Greek Patristic Traditionby NORMAN RUSSELL (Chapter 8 – The Monastic Synthesis: The Achievement of Maximus the Confessor. The Macarian Writings)
Bucuria Darului 