Singur acasă. Drama copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate

                                         

                                          Motto: Îmi este dor de tine, mamă, ca unui trandafir de apa ploii. 

          (Fragment din scrisoarea unui copil de 10 ani către mama sa plecată la muncă în străinătate)

                

Un copil de 12 ani s-a sinucis pentru că mama sa urma să plece în Italia

Exodul românilor în străinătate, în căutarea unei vieţi mai mai bune, naşte uneori drame greu de imaginat. Un copil de 12 ani din judeţul Argeş s-a spânzurat după ce a aflat că mama sa va pleca la muncă în Italia. Rudele spun că băiatul era o fire sensibilă şi că nu se putea obişnui cu gândul că mama sa va fi departe. O situaţie în care se află nu mai puţin de 60.000 de copii, lăsaţi de părinţi în grija bunicilor, prietenilor sau a vecinilor. Părinţii băiatului sunt despărţiţi de zece ani. Copilul locuia cu mama şi cu tatăl său vitreg. Femeia a fost anul acesta la muncă în Italia pentru câteva luni. În curând voia să se întoarcă la lucru. Băiatul a lăsat în urmă un bilet în care îşi ia rămas bun de la mama şi sora sa: “Îmi pare că ne despărţim certaţi. Cu înmormântarea mea nu o să aveţi probleme pentru că vine omul ăla cu banii pe lemne. Soră-mea, tu să te ţii de şcoală. Mamă, tu să ai grijă de tine că lumea e rea”.

Diriginta băiatului crede că băiatul a recurs la un asemenea gest pentru că pur şi simplu nu a suportat gândul să fie despărţit din nou de mamă.În ultimii ani, numărul copiilor lăsaţi în grija unor persoane din afara familiei a crescut alarmant. În cazul a 22.000 de copii, ambii părinţi sunt plecaţi să lucreze în străinătate. Cei mai mulţi copii părăsiţi sunt în judeţele Suceava, Neamţ, Galaţi şi Iaşi.

Sursa: Realitatea TV – Luni, 01 Octombrie 2007 21:06

http://www.realitatea.net/un-copil-de-12-ani-s-a-sinucis-pentru-ca-mama-sa-urma-sa-plece-in-italia_95297.html

 Un copil de 10 ani s-a sinucis de dorul mamei plecate la munca in Italia

Inainte de a muri, micuţul a jucat la şcoala rolul unui fluture

Faptul ca Răzvan tânjea dupa mama lui ni l-a spus tot învăţătoarea. “Era un copil jucăuş şi cu o minte sclipitoare. Ieri (în urmă cu două zile – n.r.), la ora de geografie, a stat cu degetul pe Atlas, urmărind drumul spre Italia. După toate acestea, realizez ca era cu gândul la mama lui. Acum ard lumânări pe locul lui din banca”, a mai spus Elena Stamate. Baiatul de 10 ani fusese văzut ultima data în viaţă  în timp ce işi umfla mingea pe treptele de la casă, cu o jumătate de oră înainte de a se sinucide. Mai mult, cu zece minute înainte de a face gestul tragic, un vecin în vârsta de 12 ani l-a strigat să il invite la un joc pe computer, dar nu a răspuns. In jurul orei 16, micuţul a fost găsit de tatăl sau. Ieri, toti îl plângeau pe micul “ingeraş”. Ca o coincidenta, Răzvan jucase la scoala rolul unui fluture într-o scenetă despre primavară. Aripile de “îngeraş” i le confecţionase chiar tatăl sau.

Autor: Dan MAXIM
Sursa: ZIARUL DE IAŞI

Data publicarii: 29/03/2006

http://www.ziaruldeiasi.ro/local/un-copil-de-10-ani-s-a-sinucis-de-dorul-mamei-plecate-la-munca-in-italia~ni405d

***

Am început prin a readuce în actualitate două cazuri care au şocat opinia publică românească, simptomatice pentru situaţia dramatică a copiilor rămaşi acasă, în grija rudelor sau a statului, vulnerabili în faţa eşecurilor de tot felul, a abuzurilor şi a traficului de persoane. După ultimele statistici ale Fundatiei Soros, există aproximativ 170.000 de copii doar în ciclul gimnazial ai căror părinţi (unul sau amândoi) au plecat în străinătate în căutarea unor surse de venit, dar numărul lor se ridică, neoficial la peste 350.000, căci majoritatea are cel puţin un frate/soră.

Există o problemă destul de delicată care se ridică: ar fi mai bine să se rămînă în România şi părinţii să nu aibă bani, astfel să nu aibă posibilitatea să-i educe şi să-i îngrijească sau e mai bine să plece, eliminîndu-se problemele financiare, însă să rămînă copii în grija altor persoane sau doar cu un părinte. Lucrurile nu pot fi privite în alb şi negru, însă trebuie evidenţiate consecinţele psihologice care apar ca urmare a absenţei numai a unuia din părinţi pe o perioadă mai lungă. Din momentul naşterii, copilul observă că există două persoane în jurul lui cu roluri diferite. Împreună, părinţii îndeplinesc toate funcţiile familiale. Funcţia instrumentală este legată mai mult de tată, iar cea afectivă de mamă. În aceste condiţii apare identificarea băiatului cu tatăl, iar a fetei cu mama, necesară constituirii identităţii de sine a copilului. Această identitate este afectată cînd nu există ambele figuri parentale în preajma copilului.
Copii învaţă să accepte limitele şi disciplina pe care părinţii o impun. El poate manipula prin dualitatea lui pe părinţii care nu sînt uniţi. De exemplu, cînd nu reuşeşte să obţină ceva de la unul din părinţi încearcă de la al doilea şi reuşeşte astfel în cele mai multe cazuri şi invers. La vîrsta de trei ani copilul crede că el este cel mai puternic. Omnipotenţa este o iluzie, o fantezie a copilului, părinţii fiind cei care îl fac să revină cu capul pe pămînt prin educaţie şi prin limitele impuse. În momentul cînd acestea nu sînt, copilul se simte puternic, că poate să facă orice, însă în momentul cînd nu reuşeşte să facă faţă problemelor intervine dezamăgirea şi frustrarea. (Dr. Miron ITZHAK, psiholog clinician)

Responsabilitatea unui părinte este, într-adevăr, copleşitoare dacă nu reuşeşte să-i vadă pe copiii săi ca dar şi responsabilitate pe care Dumnezeu, cu Care a colaborat nemijlocit pentru a-i aduce în fiinţă, le-a încredinţat-o. Ceea ce mai trebuie văzut este că Domnul rămâne neîncetat un aliat al muncii părinteşti de artizani de suflete.

Sfântul Ioan Gură de Aur, vorbind despre creşterea copiilor, făcea referire la munca sculptorilor sau a pescarilor:

Daca lectiile bune se întiparesc în suflet cât este înca fraged, nimeni nu le va putea sterge, pentru ca, odata întiparite, se vor întari ca o pecete în ceara. Copilul e înca mic si plin de teama. Se înspaimânta usor si de chipul tau si de cuvintele tale si de orice altceva. Fă uz de puterea pe care o ai asupra lui, dar asa cum trebuie. Daca fiul tau creste bine, tu vei fi primul care se va bucura si al doilea va fi Dumnezeu. Ostenindu-te pentru fiul tau, pentru tine te ostenesti.

Se spune ca perlele imediat ce le scoti din mare sunt ca apa. Daca pescarul care le scoate din cochilie e priceput, pune în palma picatura aceea si miscându-si mâna cu atentie în toate directiile, o modeleaza si îi da o forma foarte frumoasa. Daca perla proaspat scoasa apuca sa se întareasca, el nu-i mai poate da ce forma doreste. Când un material e moale e foarte usor de modelat si ia orice forma si orice chip doresti. Daca apuca însa sa se întareasca definitiv nu-i deloc usor sa-i schimbi forma sau înfatisarea.

Meseria de părinte poate să devină nu doar dificilă, ci uneori de-a dreptul împovărătoare, atunci când părintele nu înţelege că priorităţile copiilor săi sunt de ordin spiritual, apoi urmând nevoile de ordin material.

Situaţia copiilor rămaşi “singuri acasă”, ai căror părinţi au plecat să caute un loc de muncă în străinătate rămâne o problemă mereu actuală şi extrem de sensibilă . Aceşti copii, deşi nu au statutul oficial de “abandonaţi”, fiind lăsaţi în grija rudelor, întâmpină grave probleme de ordin afectiv şi motivaţional, care le marchează dezvoltarea personalităţii.

În relatările copiilor despre experienţa de a rămâne acasă în grija rudelor apar frecvent termeni care caracterizează modul în care ei percep plecarea părintelui/părinţilor la muncă în străinătate: singurătate, dor, libertate, grijă, distracţie, probleme, responsabilităţi, nimic.

Abandon ? 

 „Atât timp cât familia, în forma în care rămâne, găseşte strategii de supravieţuire, astfel încât copilul să nu ajungă din punct de vedere al sănătăţii fizice, psihice, emoţionale la risc (…) el nu poate fi considerat abandonat, există un grup, un grup primar, de referinţă(…) el nu este abandonat.” (sociolog)

● Eram constienta ca imediat dupa ce parintii mei vor pleca nimic nu va mai fi la fel,insa toate acestea stiu ca ei le fac pentru mine. Pastram legatura. Zilnic vorbim la telefon iar relatiile sunt la fel de stranse.

● Viata mea e trista pentru ca ii simt lipsa mamei, dar am parte de dragostea bunicilor care sunt ca niste parinti

„Copilul are identitate, ştie cine este, doar este deprivat afectiv o perioadă de timp, mai mare sau mai mică, dar nu este abandonat.” (asistent social)

● Durere, suferinta, tristete dar si aspecte negative ce nu pot fi completate de cele pozitive. Nu banii aduc fericirea. Nu as mai vrea sa stau singura acasa nici macar o saptamana

„Juridic, termenul de abandon nu mai există (…) nu mai vorbim de copiii abandonaţi” (asistent social)

„Un alt aspect pozitiv ar fi responsabilizarea copiilor în treburile casnice (…) prin plecarea unui membru al familiile sarcinile familiale rămân aceleaşi, numai că ele trebuie împărţite la mai puţin membri (…)”. (sociolog)

● Este greu pentru un copil sa se descurce singur, dar este si bine, ca nu te mai bate nimeni la cap si inveti sa fii independent.

● E bine în cazul in care ai crescut cu un simt al raspunderii si esti cu capul pe umeri si parintii sa aiba incredere in tine.

● Mi-e foarte greu sa fiu responsabila la aceasta vârsta.

● Responsabilitate mare, mai ales cand esti cel mai mare si nu esti major.

Reacţiile copiilor sunt descrise de către profesionişti ca urmând un traseu bine definit. Ei remarcă iniţial schimbarea aspectului fizic, urmată de abandon şi absenteism şcolar, de schimbarea grupului de prieteni, a anturajului şi uneori comiterea unor infracţiuni, toate pe fondul unei privări afective.

„ imediat după plecarea părintelui la muncă în străinătate copilul suferă de o privare economică, până ce părintele reuşeşte să muncească şi să trimită o sumă de bani, apoi copilul suferă de o privare afectivă, iar pentru copil cred ca asta contează cel mai mult (…)apoi este diminuată supravegherea, iar pentru perioada de vârsta de vârstă 10-17 ani de preadolescenţă şi adolescenţă, când apare perioada de revoltă şi copilul are tendinţa naturală de a se îndepărta de adult, e clar că va intra într-un anturaj şi de aici problemele care conduc cazurile spre noi, spre justiţie.” (jurist)

●Cred ca inseamna lipsa de griji care o are un parinte fata de copilul sau. Cand esti singur sa iti faci de cap cand parintele tau este plecat. Tu poti sa te lasi de scoala, sa te bagi in alte gasti mai periculoase

●Esti pe cont propriu, fara mama si trebuie sa iti porti singura de grija. O greseala mica se poate transforma intr-una foarte mare

„efectele asupra copilului sunt evidente: pe plan fizic copiii nu se mai îngrijesc, nu mai sunt atenţi cu modul în care se îmbracă; pe plan comportamental devin delăsători, părerea celorlalţi nu-i interesează, nu mai socializează cu colegii; pe plan educaţional se constată o scădere a rezultatelor la învăţătură; în plan emoţional-afectiv îşi creează propria lume, se autoizolează (…) reacţiile copiilor au caracter repetitiv (…) iniţial se observă aceste schimbări la copil şi apoi afli că unul dintre părinţi a plecat, iar dacă mama este cea plecată schimbările sunt mai evidente.” (psiholog şcolar)

●Pentru mine reprezinta un moment trist, nu mai am placere sa ma intorc acasa pentru ca stiu ca nu mai am cu cine sa vorbesc, nimeni nu ma asteapta cu mancare, este mai mult o stare de depresie in care mai intervine frica

„ reacţia copiilor de protest este( …) eşti liber fii bucuros de asta (…) dar copii resimt lipsa mamei şi consideră că nu mai au o familie (…) „ (psiholog şcolar)

(extras din studiul realizat de Asociaţia Alternative Sociale, Iaşi 2006 – Pentru o comunitate mai sigură )

De ce se distrug copiii. Părinţii – ucigaşi de copii

Sfântul Ioan Gură de Aur, unul dintre cei mai mari învăţători ai Bisericii noastre, acuza lipsa unei educaţii adecvate acordate copiilor, comparându-o cu o crimă.

De nicaieri de altundeva nu vine distrugerea copiilor decât dintr-un interes exagerat al parintilor pentru cele ale traiului. Ei se straduiesc sa le asigure un trai fericit si atât. De aceea, vrând nevrând, îsi neglijeaza atât propriul suflet cât si pe cel al copiilor. Pe parintii acestia – si sa nu creada cineva ca vorbesc la mânie – i-as socoti mai rai chiar decât ucigasii de copii. Acestia din urma, ucigând, desfac sufletul de trup, dar cei de care vorbesc eu, parintii neglijenti, le arunca si trupul si sufletul în focul iadului.

Oricum toti oamenii mor, este o lege a firii ca trupul sa moara, dar copiii care au parinti nepasatori ar fi putut evita moartea sufletului spre care i-a dus tocmai nepasarea si neglijenta parintilor lor. Oricum moartea trupului va disparea definitiv la înviere, dar de moartea sufletului nimeni nu va putea scapa, niciodata. Pentru ca un suflet mort nu se va mântui niciodata, ci e condamnat sa ispaseasca o pedeapsa vesnica.

Pe buna dreptate îi putem socoti pe acesti parinti mai rai decât ucigasii de copii. Nu este acelasi lucru sa-ti ascuti sabia si s-o pui la gâtul unui copil cu a distruge sufletul unui copil si a-l duce la pierzanie, ceea ce e mult mai cumplit. Pentru ca nimic nu e mai pretios pentru noi decât sufletul.

                                                                               (Apologia vietii monahale, cartea a III-a)

                                                                      

Advertisements

5 thoughts on “Singur acasă. Drama copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate

  1. Pingback: Ana Maria Ioana Ana Maria Ioana « Gabriela Savitsky

  2. stoian floretina

    nu e normal asa ceva….asa e in romania si parintii sunt obligati sa plece in strainatate mai ales ca e cam greu cu munca si nu au de unde ,.tampiti,,astia care nu dau de munca si…copii mor de dor,asa sunt si eu .am 12 ani si parintii mei sunt plecati de 2 ani in spania ..si mereu mi-au proms ca se intorc si ne luam o casa si chestii dinastea…daca de exemplu familia sta la mama,tata..si sunt mai multi frati,surori la familie camera se imparte dar daca e garsoniera si sunt multi frati,surori ce naiba se mai imparte?naiba sa-i ia pe prostii astia ..nu pot sa dea si ei de munca ..macar daca treceau si ei prin asta stiau si ei cum e….cn e de acord cu mn?

    Reply
  3. madalina

    eu sunt de acord cu tne stau acum si scriu cu lacrimi in ochi pt ca imi este foarte dor de mama si de tata si am avut si eu un gand rau,dar m’am gandit si am zis mai bine lasa decat sa ii fac sa sufere si asa este.parintii nostri vor sa ne faca un viitor dar trebuie sa plece pt a face asta pt ca astia de la guvern…. nu dau servicii si bani pt intretineri dar ar trebui sa vada si ei cum e prin straini fara copii si fara bunicii:(:((

    Reply
  4. Pingback: Singur acasă. Drama copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate | Jurnalul de bord!

Ce zici de asta?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s