Monthly Archives: January 2010

Georgiana sau fericirea suferindă

Cel mai bun lucru pe care îl fac de doi ani încoace este să mă bucur de fiecare zi petrecută alături de Georgi

 

Text: Isabela ; Foto: Alexandra Dinca

Când Victoriţa rosteşte fericirea suferindă, vocea parcă i se transformă în acadea. Ochii îi strălucesc ca două diamante. Poate de la lacrimi. Pe care nu le lasă să-şi iasă din matcă, pentru că nu e voie. Georgi nu o lasă pe mami să plângă. E ruşinos. Victoriţa o veghează pe Georgiana cu atenţie. Fetiţa respiră liniştit. O strânge în braţe pe Giri, girafa de jucărie. Georgi spune că şi Giri e bolnavă, are şi ea o branulă, prinsă de un picior. E mai uşor când e şi altcineva bolnav cu tine, că te plictiseşti mai puţin – spune Georgi zâmbind. Mai sunt câteva picături şi se termină şi cura asta de citostatice. Georgi nu mai scoate niciun sunet. Nu e frumos să se plângă, doar e fată mare. Are 6 ani.

 

Prea multe s-au întâmplat în ultimii doi ani, povesteşte Victoriţa. În timpul ăsta Georgi a făcut 3 operaţii pe creier, citostatice… deja le-am uitat numărul, radioterapie. De drumuri la spitale, ce să mai spun… Prea mult, pentru oricine. Pentru un copil este imens. A început cu un tremur uşor de mână. Eram acasă, la Buzău, şi am văzut cum îi tremura mânuţa dreaptă. Am fugit la doctor. Ne-au trimis mai departe, la Bucureşti. Tumoră cerebrală. Georgiana avea o tumoră mare cât un cartof. Au operat-o. Am sperat până în ultimul moment ca tumora să fie benignă. Nu am avut noroc. Analiza a indicat tumoră malignă. Georgi avea 3 ani şi 8 luni.

 

 

Acum are 6 ani, i-a împlinit pe 25 iulie. Asta da, minune. Tot timpul ăsta am reuşit să rezistăm, eu şi soţul meu, datorită ei. Georgi, minunea noastră, a luptat ca un soldat. Nu s-a plâns, nu a plâns, ne-a încurajat, ne-a copleşit cu dragostea ei, cu dorinţa ei de viaţă, cu puterea ei. Poate că niciodată nu voi afla de unde atâta forţă într-un copil. Nu avea nici 4 ani când a fost operată prima dată şi ea a râs, ne-a încurajat ea pe noi. Cristi, soţul meu, o alintă Minuniţa – de la minune. Eu îi spun Fericirea suferindă. Cu toată suferinţa asta cumplită, Georgi ne arată zi de zi ce înseamnă fericirea cu adevărat: Fericirea de a trăi, chiar şi aşa, în suferinţă. De câte ori o strângem în braţe pe Georgi, ne gândim că Cineva, acolo sus, ne iubeşte…

 

 

Georgiana Cosmina Dinu s-a născut pe 25 iulie 2003. Până pe 31 octombrie 2009, Georgi a suferit 3 intervenţii chirurgicale de extirpare a tumorii gigant pe creier, a făcut 13 cure de chimioterapie şi una de radioterapie. Prima intervenţie a avut loc pe 23 aprilie 2007. Diagnostic: tumoră cerebro-ventriculară-temporo-parieto-occipitală stânga. După opereraţie a urmat tratament medicamentos. Nu a fost indicat tratament chimio sau radioterapeutic. Pe 31 ianuarie 2008, Georgiana a fost internată de urgenţă la Spitalul Elias, cu cefalee şi tremur la piciorul drept. Pe 12 februarie 2008, Georgiana a suferit a doua intervenţie chirurgicală: ablaţia cvasitotală a tumorii. Atunci părinţii s-au gândit că ar fi mai bine să o ducă pe Georgiana la o clinică din Franţa, Hopital d’Enfants de la Timone Marseille, aflând că acolo se poate face tratamentul optim împotriva acestui tip de tumoră. Preţul cerut de clinica franceză a fost peste orice aşteptări: 280.000 de euro. Timp de două luni, părinţii au încercat să obţină finanţarea prin Formularul E 112. Cererea nu a fost aprobată. Un singur medic din comisie a semnat. Ceilalţi au spus tratamentul se putea face şi în ţară. Părinţii au încercat să strângă bani prin acţiuni umanitare. Nu au reuşit.

 

 

 

Pe 3 aprilie 2008, Georgiana era internată la Institutul Oncologic Bucureşti iar pe 8 aprilie 2008 a început primele două cure chimio. Din 3 iunie până pe 15 iulie 2008, a făcut radioterapie cranio-spinală. Au urmat alte 10 cure de chimioterapie, din 28 iulie 2008 până în 20 martie 2009. Pe 8 aprilie 2009, se practică gamma-knife pe resturile tumorale, la Spitalul Bagdasar Arseni. Pe 15 septembrie 2009, Georgiana s-a simţit din nou rău. Investigaţiile medicale au indicat hipertensiune intracraniană. Pe 22 septembrie 2009, Georgiana a suportat o nouă intervenţie chirurgicală – ablaţia parţială a tumorii cerebrale (recidivă tumorală voluminoasă fronto-parieto-temporal stâng). Examenul histopatologic indica diagnosticul de PNET supratentorial cu agresivitate deosebit de ridicată. Pe 30 septembrie 2009, Georgiana a început o nouă cură de citostatice. A urmat încă una, începând din 2 octombrie 2009. Ultimul diagnostic al Georgianei este Neuroblastom cerebral/PNET supratentorial recidivat, operat, radio-chimiotratat; Rest tumoral tratat radiochirurgical; Recidivă locală operată – în curs de chimioterapie.

 

 

 

Părinţii cred că tot ce se putea face în România, s-a făcut. Au primit recomandarea (verbală) de a duce copilul la o clinică din Germania sau Turcia, pentru tratament cu radioterapie numită Cyberknife, procedeul noninvaziv care tratează tumori (canceroase şi necanceroase). Clinicile care au acest aparat, cum ar fi INI Hanovra sau John Hopkins (Anadolu) Istanbul la care părinţii au trimis documentele, nu au contract cu CAS România, deci nu poate fi cerut Formularul E 112. Preţul estimat este de cca 25.000 – 30.000 de euro.

Ultima informaţie, 19 dec. 2009

Cu ajutorul lui Dumnezeu, Georgiana este in prezent in Germania pentru investigaţii mai amănunţite şi tratament. Detalii despre starea ei puteţi găsi pe blogul destinat:
versiunea in limba engleza: http://help-georgiana.blogspot.com/
versiunea in limba romana: http://salveaza-georgiana.blogspot.com/

Fetiţa are în continuare nevoie de noi. Clinica la care a fost acceptata a primit-o pe baza formularului E112. Banii care îi mai sunt necesari în acest moment ar acoperi costurile cu investigaţiile şi alte cheltuieli strict necesare care nu sunt incluse in finanţarea primită de la statul roman.

Donaţiile se pot face şi electronic în conturile menţionate mai sus care se găsesc şi pe blog.

Georgiana vă mulţumeşte din suflet pentru ajutorul pe care i l-aţi dat şi aşteaptă să se intoarcă acasă sănătoasă!

Dacă puteţi şi vreţi să o ajutaţi pe Georgi:
Raiffeisen Bank – Sucursala Buzău
RON: RO 15 RZBR 0000 0600 1014 7293
EURO: RO 31 RZBR 0000 0600 1014 7296
Cod SWIFT: RZBRROBU
Titular Dinu Cristian (tatăl)
Telefon părinţi: 0724 335 993
E-mail: nicol5277@yahoo.com

Despre campania “Steluţele de mare” şi despre cum puteţi să ajutaţi copiii suferinzi aflaţi mai multe accesând situl:  http://steluteledemare.fotografiidefamilie.ro/

 

Fane

       Doamne, nu pot să nu mă gândesc, pe gerul ăsta de crapă pietrele, ce-o fi cu el… Ştiu, a trecut ierni mult mai grele din 2004 până acum. Şi a supravieţuit. Dar era şi el mai tânăr, mai vânos, mai plin de haz.

       Ştefan îl cheamă, de fapt. Acum a îmbătrânit şi atârnă pielea pe el. Ce să-i ţină cald? Păturica aia cu care-şi înveleşte picioarele? Sau sacul de deasupra? Poate umbrela pe care-o ţine zi şi noapte, iarnă şi vară deasupra capului?

       Ce să fac să-l conving? Refuză aproape totul. Casa lui unde nu mai vrea să se întoarcă niciodată. Să se gândească la nevasta lui care i-a înşelat aşteptările, pe fata lui care a vrut să-l ia de acolo. Preotul. Refuză să meargă, refuză să mai creadă că poate fi ceva bun în viaţa lui decât acestă lungă aşteptare sub streaşina unui bloc de cartier, lângă uşa gheenei. Fiecare zi curge la fel, alături de “prietenii” lui… De unde răsar, Doamne, oamenii ăştia fără căpătâi care-şi petrec ore-n şir, zilnic, pe lângă el, aducându-i să bea? Ei au casă de vreme ce vin şi pleacă. El nu poate merge -i s-au subţiat teribil picioarele!-, nu-i poate conduce la plimbare. Nici nu-i refuză, e drept, se bucură şi el de companie.

       Nu e, totuşi, beţiv, de câte ori vorbesc cu el, e coerent. Nu şi-a pierdut simţul umorului şi asta l-a făcut să treacă peste suferinţă mai uşor. Cred că n-aş fi rezistat nicio zi aşa cum trăieşte el de ani buni. Primeşte câte un coltuc de pâine, câte o sticlă de apă de chiuvetă şi aşa, din când în când, câte o bucătură mai bună. În rest, dispreţul şi ocara tuturor. Singurul lui prieten adevărat e un puiandru de câine, o corcitură de câine-lup, negru cu bej pe la colţul ochilor. Îl păzeşte, îl încălzeşte, îl ascultă, îl apără.

       Am văzut zilele trecute şi Ambulanţa, c-a dat dispoziţie Oprescu ca “aurolacii” să fie strânşi şi duşi la adăposturi… Halal! Bineînţeles c-a refuzat-o! Ştefan mi-a spus odată că el nu e câine, e mult mai groaznic acolo, la adăpost, decât sub balconul ăla…

       E comic dacă n-ar fi absurd. E absurd dacă n-ar fi tragic. Cum aş putea decât  numi decât tragică atitudinea lui încăpăţânată? De nedepăşit? S-a închis în dreptatea lui ca-ntr-un turn. Poate pentru că a fost, la rândul său, refuzat, înşelat. În orgoliul lui se crede biruitor…

       Şi totuşi ceva a primit Fane. A primit icoana Maicii Tale, Doamne, pe care o ţine mereu sub pernă şi o sărută plângând, spunându-mi: “O vezi? Ea mă ţine…”

       Într-adevăr, doar rugăciunile Maicii Tale, Hristoase Doamne, ne mai ţin! Te rog, ca toţi care citesc aceste rânduri, ajută-l să treacă peste noaptea asta!

       P.S.1  Am revenit. Ştefan nu mai e acolo… Am stat cu grijă toată noaptea şi azi-dimineaţă, înainte de a pleca la serviciu, am trecut pe la el. Sunt nedumerită şi tristă.  Să-l fi luat unul din “prietenii” lui? Să fi revenit Ambulanţa? Nu am avut timp să-ntreb… Şi pe cine?

       P.S.2 Fane nu era nici pe seară în “cuibul” lui. Nu vreau să mă gândesc la ceva rău. Probabil c-a fost dus la un adăpost de noapte. Mulţumesc celor care au avut un gând bun pentru el.

Viaţă nouă

Ieri am fost la Gina. Am aflat dis-de-dimineaţă, chiar înainte de a intra la examen, de la Marieta, prietena ei de stradă,  că a născut o fetiţă.

Doamne,  prin ei simt că trăiesc de mii de ori mai intens şi cu rost!

Ieşisem de la examen la care luasem o pleaşcă de notă mare, aşa, ca o urecheală pentru faptul că în cinci zile nu reuşisem să învăţ decât un curs din vreo 10-12. Dumnezeu ne pedepseşte pe fiecare aşa cum ştie El mai bine, ca un Tată înţelept, ştiind prea bine că asta e, pentru mine o mustrare mult mai grăitoare. Iar înţelegerea şi mila pe care mi le-a arătat şi de data asta, mi s-au părut copleşitoare. Mi-au dat aşa o energie că am zbârnâit toată ziua. Am fost de câteva ori la spital la Gina, apoi la serviciu, unde mi-am făcut lună pe birou (lucru rar!), şi seara la Sfântul Maslu. Ajunsă acasă, m-am lăfăit într-o cadă cu apă fierbinte, loc preferat de meditaţie, apoi am mai şi citit un pic pentru următorul examen.

E adevărat, cu o noapte înainte adormisem pe la trei, uitându-mă la o emisiune cu Klaus Kenneth care m-a impresionat teribil. O mai văzusem o dată pe jumătate şi adormisem promiţându-mi că o să văd restul altă dată. Evident că profesorul ne dăduse, în afară de o sută de pagini de curs,  de citit şi cartea lui Klaus, iar eu, mult prea leneşă, am rugat o prietenă să mi-o povestească. Nu a fost suficient, aşa că m-a prins dimineaţa uitându-mă cum o prezintă însuşi autorul şi nici pic de somn nu-mi mai era.

Atât de mult avem nevoie de modele, spunea. Da, modele autentice de trăire a iubirii dumnezeieşti aşa cum a fost părintele Sofronie Saharov sau cum este părintele Rafail Noica. Ei au reuşit să-l schimbe, prin dragoste şi cu răbdare, şi să-l salveze din străfundurile iadului. Iar acum el însuşi a devenit pildă a milei nemăsurate a Lui Dumnezeu. Singurul model, aş spune, este de fapt Hristos, iar sfinţii sunt vase ale Duhului Sfânt. Dar oamenii, făcuţi din lut şi supuşi ispitelor şi schimbării, au nevoie cel mai adesea de tăria lucrului palpabil, viu şi ziditor, care să le vorbească respirând.

Ceea ce m-a frapat la Klaus a fost, dincolo de grozăvia vieţii lui, intensitatea cu care căuta dragostea. Este cuvântul care apare cel mai des în discursul lui. În ura cea mai vehementă, în irealitatea drogurilor, în meditaţia levitantă, în pragul nebuniei, el căuta dragostea oamenilor, pe care nu o cunoscuse niciodată. Îl căuta, de fapt, pe Cel Care este întruchiparea iubirii (1 In 4,8)

***

Revin la Gina. Aşa sunt eu, fac lungi divagaţii,  împotriva stilului literar. La sfârşit poate o să înţeleg şi eu mai bine rostul zilei de ieri.

Gina nu e responsabilă pentru faptele ei, fiind retardată. E cel mai paşnic om, nu a văzut-o nimeni agitându-se, nici măcar strigând, nu bea, nu fumează, nu vorbeşte prea mult, mănâncă pe sponci. Ştie însă să-ţi adreseze vorbe extrem de afectuoase pe care cred că i le şopteşte chiar îngerul ei, atunci când ai nevoie mai mult.

Nu are adăpost, trăind din pomana trecătorilor. De ani buni, am înţeles că de vreo 7-8, stă pe drumuri. Marin, la fel de bolnav ca ea, ba în plus şi beţiv, a găsit-o, “a luat-o în grijă” şi de atunci sunt nedespărţiţi.

Sunt câteva momente petrecute cu ei, multe scene pe care le-am surprins, mai mult cu Gina, cu care se poate vorbi destul de coerent care-mi arată că fondul lor de umanitate nu este pierdut. Având o conştiinţă atât de slăbită, mă îndoiesc că au discernământ; oricât ar fi de grave ar fi faptele lor, nu se poate face, cred o incriminare. Dar nu sunt Dumnezeu să hotărăsc asta, nici măcar preot.

Contează însă ataşamentul pe care şi-l arată unul altuia, grija. Gina refuză hrana dacă mai întâi nu mănâncă bărbatul ei. El are grijă să nu-i fie frig şi caută un adăpost mai sigur. E adevărat, că nu prea poate să pună în faptă tot ceea ce spune. Dar mărturiseşte că o iubeşte şi plânge, spunând că nu are pe nimeni pe lume în afară de ea.

Nu cer bani niciodată. Cel mult, Gina mi-a cerut un ceai cald, apă când e foarte cald afară sau, odată, ciocolată cu rom, îi place la nebunie.

La maternitate am ajuns cu ajutorul lui Marin, bărbatul ei, aşa cum îl consideră ea, ceea ce mi-a demonstrat că nu e atât de bolnav pe cât îl credeam. De fapt, se completează, ceea ce spune multe. Gina nu are deloc simţul orientării, el da. Ea e mult mai îngăduitoare, mai calmă, mai răbdătoare, mai îngrijită. El ştie banii, ştie să cumpere salam şi cârnaţi şi simte unde poate să găsească un adăpost. Fie o maşină părăsită, fie un garaj ori vreo ruină de casă.

 Gina era într-un salon de tip rezervă, singură. M-a izbit un miros greu, aproape de nesuportat.

Dar ea era luminoasă. Uşor, dezorientată, nu m-a recunoscut, ceea ce nu m-a mirat. Era după o lungă suferinţă şi într-un alt cadru decât cel obişnuit.

Când am văzut-o astă-vară cum începuse să-i crească burtica, m-a pufnit un plâns groaznic. Mă gândeam ce-o să fie cu ea şi cu acest copilaş nevinovat, cum o să se descurce… Nu era prima dată când Gina era gravidă şi din ceea ce ştiam, fie născuse noaptea şi, neavând cine s-o îngrijească, pruncul murise în condiţii dubioase, fie dăduse copilul în grija DGASPC, în cel mai fericit caz. Unii zic că ar fi fost vorba şi de trafic, că şi-ar fi vândut copiii, dar eu ştiu că este imposibil. Gina nu ştie să numere banii, iar dacă cineva i-a luat copilul, ea oricum nu realizează gravitatea situaţiei. Nu îşi dă seama pe deplin de ceea ce înseamnă să fii mamă, este un om cu un evident retard psihic şi fizic.

Astfel de gânduri negre îmi reveneau în minte şi sentimente contradictorii mă încercau.

Acum câteva săptămâni, văzând-o tot însărcinată, deşi numărasem, după socoteala mea, mult mai mult de nouă luni, am crezut că e bolnavă, nu că aşteaptă un copil.

Maica Domnului, mijlocitoarea nostră, şi Sfântul Ioan Gură de Aur, au făcut însă  o minune cu această femeie căreia îi poartă de grijă. Pe-un ger năpraznic de crapă pietrele, pe Gina au apucat-o durerile facerii. În miez de noapte, ca un Crăciun întârziat…

Am reconstituit filmul din frânturi, de la Marin, de la asistente… el a alergat ca un nebun, pe străzi şi a dat peste un alt cerşetor care scotocea printr-un gunoi. L-a trimis să caute ajutor şi a dat peste maşina Poliţiei. Sectoriştii au chemat Salvarea. Aşa a juns Gina la maternitate, născând în siguranţă un copil frumos şi sănătos fizic, ceea ce este o altă minune. În timpul sarcinii ea a continuat să stea ziua întreagă pe caldarâm, mâncând ceea ce-i dădeau oamenii, prost îmbrăcată şi lovită groaznic de câteva ori de cerşetorii rivali.

Priveam faţa copilei, frumoasă, curată ca o lună plină, în miniatură. Semăna cu o bomboană, rotundă şi roz. Nu am văzut mulţi copii nou-născuţi, dar despre cei pe care i-am văzut nu pot spune că erau tocmai frumoşi, aşa cum s-au făcut un pic mai încolo. Fetiţa aceasta însă era. Dormea, era cald acolo şi ea era bine învelită; îi dăduseră lapte cu biberonul, căci Gina nu venise să o vadă. Nu poate înţelege ce înseamnă să fii  mamă, deşi trupul ei răspunde chemării de a alăpta.

Am simţit că inima mea este tăiată în două, dar nu pe moment, ci mult mai târziu. Mai eram cu o colegă care a început să plângă, gândindu-se la soarta nedreaptă a micii făpturi. De-abia a făcut şi ea ochi pe lumea asta şi obrăjorul ei nu va cunoaşte mângâierea unei mame, trupuşorul ei firav nu va fi strâns în braţe cu căldură şi sărutat. Nu-i va vorbi nimeni  cu şoapte de alint căutând să o adoarmă. Mama ei nici măcar nu o poate recunoaşte.

Am revenit în camera Ginei. Plângea şi nu a vrut în ruptul capului să-mi spună de ce. Se afundase într-o tăcere încăpăţânată.

Aveam să aflu mai târziu. Se simţea singură, neputincioasă, inutilă. Atunci a venit şi Marin şi luând-o în braţe, îi ştergea lacrimile cu o batistă murdară, plângând şi el cu ea. O, Doamne, câtă tristeţe… Două făpturi ca două marionete, ca două personaje de ficţiune care îşi cer dreptul lor la viaţă. Rupţi din rostul lor, ei tind să urmeze firii, păstrând  umbra chipului după care au fost creaţi. Cât de trist căci nu-şi pot înţelege nici măcar durerea!

Film de trei premii Palm d’Or… Acum ştiu de ce am renunţat să dau la regie. Viaţa e mult mai tare. N-aş fi putut vedea niciodată o scenă aşa aşa de autentică care să mă impresioneze atât.

Mintea noastră va căuta vinovaţi. Poate familia Ginei care a urcat-o în tren, trimiţând-o în lumea largă, poate hăţişul legislativ de care se cramponează cei în măsură să facă ceva, poate impasibilitatea noastră… Fiecare avem câte-un pic de vină, mai mică sau mai mare.

Asta nu rezolvă însă situaţia. Copilul va rămâne, ca şi alţi fraţi ai săi în grija DGASPC şi cu altă ocazie, vă voi povesti care este parcursul el predictibil. Dar numai Dumnezeu ştie, de fapt, cu adevărat, ce va fi cu ea.

Ceea ce mă impresionează la acest caz, dincolo de interesul profesional, să-i spun aşa, deoarece mă pregătesc pentru domeniul asistenţei sociale, este lecţia de magistrală viaţă.

Mă gândeam acum la Steinbeck şi la şoarecii lui… Cine sunt şoarecii şi cine oamenii? Aceşti condamnaţi de lume, oligofreni, pe care îi descopăr cu uimire de aproape trei ani mă învaţă mai mult decât zeci de cursuri dictate pe litere în domeniul asistenţei şi decât toată poliloghia sau demagogia cursurilor de teologie.

Chiar aşa, eu n-am ajuns încă la dragostea aceea înţelegătoare de care vorbea Klaus, nici la credinţa care să mute munţii şi care să schimbe nedreptatea din lumea asta într-un adăpost cald şi primitor pentru sărmanii nefericiţi ai sorţii.

Dar mintea lor prăbuşită, trupul plin de bube şi de neputinţe, înfăţişarea lor dezgustătoare păstrează mai departe o tainică lumină. Ei sunt Lazării de la poarta noastră.

Citeşte şi Unul din aceştia mai mici ai mei.

Biserica secretă “ortodoxă” (IV)

Ofensivă şi prozelitism

Libertăţile democratice universale, libertatea conştiinţei şi libertatea de exprimare sunt interpretate în mod voit greşit pentru ca, sub acoperirea lor, persoane interesate de propria înavuţire să desfăşoare activităţi din cele mai diverse si bizare.

Foarte periculoase sunt sectele sau grupările care acţionează din umbră, care încearcă prin diverse metode să îşi atragă adepţi, dar păstrează în acelaşi timp un aer de mister şi de tăinuire, motivând că ideile pe care le propovăduiesc nu sunt pentru toţi, ci doar pentru cei aleşi.

Astfel este şi Biserica Ortodoxă Secretă fondată de Constantin Dogaru din Tecuci, care se dovedeşte, cum am văzut, o persoană cu grave probleme de personalitate, fară studii de specialitate şi care urmăreşte numai obţinerea unor avantaje băneşti din donaţiile pe care i le fac adepţii şi din vânzarea unor broşuri şi cărţi în care îşi expune concepţiile eculubrante. Mai mult, afişându-se sub autoritatea cuvintelor ortodox, ortodoxie, abuzează conştiinţa creştină, denaturează Ortodoxia, batjocoreşte şi nesocoteşte teologia Sfinţilor Părinţi ai Bisericii Ortodoxe, introducând noutăţi potrivnice duhului şi slujirii ortodoxe, inovaţii de-a dreptul paralele cu teologia ce demonstrează o atitudine anticlericală şi antieclesială.

Trebuie să constatăm cu regret că există foarte puţin material informativ în legătură cu această grupare care are un impact îngrijorător, mai ales în Moldova. Această lipsă de informare este adesea uşor exploatată de liderii mişcării pentru a câştiga noi convertiţi.

Activitatea lui C. Dogaru şi a altor lideri ai grupării constă, pe lângă alcătuirea de scrieri cu caracter liturgic şi profetic, pe care le distribuie unor adepţi ori altor persoane, din conferinţe ţinute în mai multe localitaţi din ţară şi din oficierea în taină a unor slujbe, la care a asociat şi persoane de gen feminin. Cele peste o sută de cărţi, unele foarte voluminoase (Biblia mileniului III are 1000 pp.), arată furia prozelită, dar şi forţa financiară a grupării, suspectată a primi fonduri din partea unor mişcări interesate să dezbine, atât din Europa, cât şi din Statele Unite. Răspândirea scrierilor apocrife de către eretici cade sub incidenţa canonului 60 apostolic, iar canonul 64 ala Sinodului Trulan stipulează că mireanul care învaţă cele ale credinţei în chip obştesc, fără să fie mandatat de episcop intră sub pedeapsa afuriseniei.

Interesant este că, deşi critică aspru clerul ortodox, din cauza că se pretinde unic păstrător al harului, obstrucţionându-i sfânta şi marea sa lucrare, şi propune înlocuirea acestuia, chiar a Sfântului Sinod cu un cler binecuvântat de Sfânta lui Treime, totuşi, dl. inginer Dogaru simte nevoia girului înalţilor prelaţi ai B.O.R. Astfel, pentru a da un plus de credibilitate inepţiilor sale, C. Dogaru se foloseşte de numele unor ierarhi ortodocşi, care sunt investiţi de acesta cu un scop utilitarist, acela de transmiţători către Sfântul Sinod ai mesajelor divine secrete. Este vorba de ÎPS Bartolomeu, arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului, care -chipurile!- îi mulţumeşte maistrului nostru pentru primirea unui acatistier (este vorba despre Acatistierul ortodox pentru iluminarea minţii, curăţire de păcate, izgonire de duhuri rele şi însănătoşire), insinuând că ÎPS Sa ar fi binecuvântat toate acatistierele publicate. În acelaşi acatistier se reproduce la p. 135, o scrisoare de mulţumire a ÎPS Galaction, Episcop al Alexandriei şi Teleormanului, pentru darul primit de la maistrul Dogaru (este vorba de paraclisul Sfintei Treimi). Cu acest prilej ÎPS Sa se bucură sincer, în imaginaţia maistrului, pentru râvna pe care acesta o are în trăirea şi mărturisirea adevăratei credinţe. Un alt ierarh ortodox vehiculat de către C. Dogaru este IPS Nicolae, Mitropolitul Banatului care i-ar fi trimis o scrisoare de mulţumire pentru volumul Soborul si acatistierul Sfinţilor Apostoli şi care totodată îl şi binecuvântează, drept care pe foaia de titlu scrie apare cu binecuvântarea IPS Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului.

Impostura lui Dogaru se demonstrează şi prin faptul că foloseşte numele unor duhovnici şi credincioşi cunoscuţi şi iubiţi de popor, pentru a-şi legitima ticăloşiile: Pr. Arsenie Boca, Pr. Cleopa, moş Gheorghe Lazăr ş.a. Succesul prozelitist  şi puterea de a manipula sunt obţinute de Dogaru din specularea nevoilor oamenilor suferinzi. Publicaţiile sale îndoielnice (Efectul destructiv al credinţei asupra elmentelor negative, Tehnologia lucrului cu gândul sfânt, Sfânt tratat de medicină) îi conving uneori pe cei disperaţi, care se trezesc apoi prinşi într-un labirint fără ieşire. Maistrul amestecă elemente de medicină alternativă cu aşa-zise elemente ştiinţifice, vorbind despre o terapie cosmică viitoare (menită să vindece chiar boala viitorului, eurofilis, mai devastatoare decât ebola sau SIDA).

În calitatea sa de preot, Dogaru a săvârşit de mai multe ori taina maslului, dar ea nu este valabilă, potrivit canonului 1 al Sf. Vasile cel Mare.

De avut în vedere este şi intenţia lui Constantin Dogaru de a aduna sub oblăduirea toate denominaţiunile de factură neoprotestantă şi de a solicita un statut juridic recunoscut, ceea ce ar spori puterea sa de acţiune şi de convingere.

În concluzia acestei scurte investigaţii, aş sublinia importanţa participării creştinului ortodox la viaţa liturgică a Bisericii-mamă şi a cunoaşterii propriei credinţe, aspecte esenţiale ale vieţii în Hristos care-l vor ţine la adăpost de rătăcirile sectare. Aşa ne îndeamnă marii noştri părinţi duhovnici, care au dat pildă cu propria viaţă despre dreapta credinţă:

Aduceţi-vă aminte de învăţătura Sfântului Apostol Ioan Evanghelistul, mare cuvântător de Dumnezeu care ne sfătuieşte, zicând: Nu daţi crezare oricărui duh, ci ispitiţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi proroci mincinoşi au ieşit în lume (I Ioan 4, 1). Iar dacă se întâmplă să auziţi asemenea predicatori şi proroci mincinoşi, adică sectanţi, nu-i ascultaţi, ci părăsiţi-i şi alergaţi la preoţii dumneavoastră şi la toţi cei ce au iscusinţă în Sfintele Scripturi şi care sunt fiii adevăraţi ai Bisericii Ortodoxe şi de către aceştia vă lămuriţi şi vă luminaţi şi vă călăuziţi spre Hristos. Cereţi sfatul preoţilor care au învăţat şi cunosc Sfânta Scriptură, ca să nu cădeţi pradă lupilor celor îmbrăcaţi în piei de oi şi mincinoşi proroci, care, după cuvântul Domnului, pe mulţi vor înşela (Matei 24, 11).

Luaţi aminte şi la cuvintele Sfintei Scripturi, care ne învaţă zicând: Sfatul bun te va păzi şi cuvîntul drept te va apăra (Pilde 2, 11). Şi iarăşi, de cele scrise: Cei ce n-au cârmuitori cad ca frunzele, iar mântuirea stă întru mult sfat (Pilde 11, 14). Să cerem sfatul preoţilor şi călugărilor, ori de câte ori avem vreo nedumerire şi nu înţelegem cele ce citim sau auzim. Este un semn de mare mândrie a nu cere sfat când suntem în nedumerire şi nu putem înţelege Sfânta Scriptură. Aduceţi-vă aminte de cele întâmplate cu famenul, mare dregător al Candachiei, regina Etiopiei, care se întorcea de la Ierusalim acasă, şi şezând în carul său, citea pe prorocul Isaia. Iar duhul a zis lui Filip Apostolul: Apropie-te şi te lipeşte de carul acesta. Şi alergând Filip, l-a auzit citind pe prorocul Isaia şi i-a zis: Înţelegi cele ce citeşti? Iar el a zis: Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva? Şi a rugat pe Filip să se urce şi să şadă cu el în car şi să-i explice cele ce nu înţelegea (Fapte 8, 27-31).

Aşadar, fraţii mei, să ştiţi că în Sfânta Scriptură sunt locuri tainice, acoperite şi cu anevoie de înţeles, şi dacă cineva citeşte sau ascultă din ea şi n-are călăuză spre a-l face să înţeleagă, uşor cade în rătăcire şi se depărtează din sânul Bisericii lui Hristos. Sfânta Scriptură, fraţii mei, este ca o mare fără fund a înţelepciunii lui Dumnezeu şi oricine voieşte să străbată această mare fără să ştie a înota, se încurcă în ea, şi în loc de folos poate să-şi piardă mântuirea sufletului său. De aceea faceţi ceea ce a făcut famenul Candachiei, de care am amintit mai sus, şi întrebaţi pe preoţi, ori unde nu înţelegeţi adâncimea Sfintelor Scripturi.

Tocmai acest lucru a fost pricina rătăcirii de la adevăr a atâtor mii de suflete, care au căzut în erezii şi în diferite secte, că au voit să se conducă după capul lor şi să explice liber Sfânta Scriptură. Sfântul Casian Romanul, zice: “Cine vrea să se mântuiască, cu întrebarea să călătorească” (Filocalia, vol. IV, p. 135). Deci, rugaţi-vă cu credinţă Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Păstorul cel mare al Bisericii creştine, să rânduiască preoţi şi ierarhi buni în fruntea Bisericii Sale. Apoi să dea sămânţă bună, adică cuvinte înţelepte, pline de har, tuturor preoţilor care vă păstoresc. Iar dumneavoastră să vă dea Dumnezeu darul înţelepciunii, al blândeţii şi smereniei, al dreptei-credinţe şi al ascultării ca să împliniţi cu fapta ceea ce vă învaţă Hristos prin preoţi, prin Sfinţii Părinţi şi prin Sfânta Scriptură. Amin.

           (Părintele Cleopa – Predică la Duminica a XXI-a după Rusalii – Despre semănătorii cuvântului lui Dumnezeu )

Oscar şi Tanti Roz sau poemul coconului spart

         Tocmai am citit  o carte frumoasă şi mi-e plin sufletul de ea ca ochiul fântânii care fură-n nopţi de vară cerul tot şi-l păstrează ascuns în străfunduri acoperite de mâl de unde ţâşneşte apoi neîncetat şi viu.

         E o carte uşoară, la propriu, se citeşte într-o oră, dar eu n-am avut răgazul să-o respir aşa, deodată, ci am luat-o ca pe medicament, trei zile la rând în pauza dintre două trenuri(!) Autorul ei un Cavaler de-a dreptul (al Artelor şi al Literelor!), alsacian, pe numele său Eric-Emanuel Schmitt, distins cu peste 20 de premii, dramaturg celebru în Franţa şi doctor în filozofie. Mai citisem de el şi Viaţa mea cu Mozart, dar cartea asta m-a dat gata. Poate pentru ingenuitatea cu care autorul ei trăieşte experienţa unui copil de zece ani, bolnav de cancer, poate pentru autenticitatea scriiturii, regăsită-n fraza curgătoare, simplă, plină de candoare şi ludic, îmbinând ironia cu plânsul cel mai trist, eu ştiu… Poate pentru duhul filocalic care răzbate din ea de la primele cuvinte: „Dragă Dumnezeu (…)” . Concepută sub forma unor scrisori, Oscar şi Tanti Roz reflectă profund criza lumii de azi care trăieşte în iluzia unei fericiri pământeşti posibile şi care nu vrea să mai accepte şi să înţeleagă moartea. Simone de Beauvoir arăta şi ea în Toţi oamenii sunt muritori aceeaşi idee, că sensul adevărat al existenţei, valoarea şi frumuseţea ei nu pot fi înţelese decât prin prisma morţii, o viaţă eternă aici, pe pământul acesta, fiind cea mai teribilă povară. Nu sunt morbidă, ci firească… Încerc să-mi aduc aminte de adevărata noastră fire şi de vocaţia nemuririi, pe care contemporaneitatea încearcă să o facă posibilă într-un aici şi acum al pomezilor ce îmbălsămează trupul încă de dinaintea dispariţiei sale pământeşti, al fertilizării in vitro şi al clonelor. E iluzia superdoctorului care crede că deţine elixirul vieţii veşnice, uitând că misiunea lui e doar să îndrume, să îngrijească, să aline. Adevăratul Doctor nu e decât Unul. Doctorul supraom, uitând de Dumnezeu,  se trezeşte paralizat în faţa pruncului de zece ani care, tăios de inteligent şi curajos, îl dezarmează, arătându-i micimea şi neputinţa. Ce este cel mai dureros e că, înţelegându-şi profund boala şi moartea sa iminentă, el nu primeşte un ajutor nici măcar de la proprii părinţi, nişte mari oameni infantilizaţi, prinşi în hiperrealitatea Disneyland, care se tem să-l privească sau să-i vorbească. Singura lui aliată e Tanti Roz, un soi de asistent social de-al lor, expert în lucrul cu copiii, desconsiderată de ceilalţi şi cam „expirată”. Nu vă spun tot, trebuie să fi avut nişte calităţi deosebite această Tanti Roz, singura persoană ce comunică într-adevăr cu micul Oscar. Ea este cea care i-L arată pe Dumnezeu şi-l pregăteşte de moarte. O moarte demnă, plină de sens, nu mai puţin dureroasă pentru toţi cei rămaşi, dar acceptabilă pentru Micul Prinţ. În cele 12 zile câte i se mai dau de trăit, Tanti Roz îi concentrează câte 10 ani de viaţă, pe care Oscar le trăieşte pasionant şi frumos, parcurgând cu plăcere şi curiozitate toate vârstele omului. Aşa ajunge să iubească, să se lupte pentru dragoste, să se căsătorească şi să fie în prag de divorţ, să cunoască gustul rânced al vârstei a doua şi frumuseţea senectuţii împlinite.

           „Nu anii contează, ci viaţa din ani” spunea gândind un mare gânditor; iată că viaţa poate fi trăită chiar în zile, descoperită cu fiecare clipă, sorbită cu nesaţ şi bucurie şi, cel mai important, înţeleasă ca „dar şi sarcină” (pr. prof. Dumitru Stăniloae). Micul Oscar, el, cel supus unei suferinţe peste fire, atât de vulnerabil şi deplâns, le dă tuturor o magistrală lecţie de viaţă, de iubire şi de demnitate. Vă voi scrie doar finalul cărţii, singura scrisoare care nu-i aparţine băieţelului, adăugând că cea mai elocventă râmâne doar lectura integrală a acestei impresionante cărţi:

                Dragă Dumnezeu,

 

              Băieţelul a murit. Voi rămâne întotdeauna o doamnă roz, dar Tanti Roz n-am să mai fiu niciodată. Am fost numai pentru Oscar (…) Va trebui până diseară să-mi înghit lacrimile, nu vreau să-mi compar durerea cu aceea, de neîndurat, a părinţilor lui.

              Îţi mulţumesc că mi-ai îngăduit să-l cunosc pe Oscar. Graţie lui am reuşit să devin hazlie, năstruşnică (…), ba chiar să mă pricep la wrestling. Graţie lui am râs şi am cunoscut bucuria. Tot el m-a ajutat şi să cred în Tine. Sunt plină de iubire, Doamne, parcă mă arde pe dinăuntru, mi-a dăruit atâta, încât să-mi ajungă pentru toţi anii de-acum încolo.

                  Pe curând,

                  Tanti Roz

 

P.S. În decursul ultimelor trei zile pe care le-a mai trăit, Oscar pusese la căpătâiul patului o pancartă. Cred că te-ar interesa să ştii ce scria pe ea: «Numai Dumnezeu are voie să mă trezească.»

Biserica secretă “ortodoxă” (III)

                  Ethos şi viaţă liturgică?      

                  Fără a-şi propune acest lucru, secta poartă amprenta confesională a Bisericii-mamă, care are propria structură spirituală, spiritul specific.[1] Astfel, sectele apărute în sânul Bisericii Ortodoxe Române sunt de factură mistică şi liturgică, caracteristici ale ortodoxiei pe care le deformează. Grupările care exacerbează dimensiunea liturgică fie pretind o identificare panteistă cu principiul divin (hlastii, molocanii, scapeţii, duhoborţii, inochentiştii, turmiştii), ceea ce e valabil şi pentru dogarişti, aşa cum am arătat anterior, fie consideră cultul un tot absolut, sfânt şi intangibil la orice reformă eclesiastică (rascolnicii, stiliştii, schismaticii).[2]    

                Gruparea eretică este însă în deplină opoziţie cu ideea de Biserică, înţeleasă drept comunitate harică, întrucât actualizează principiul Divide et impera, de natură demonică.    

                Preoţia este dată de Hristos, Arhiereul Cel Veşnic, prin succesiune apostolică (In. 20, 22-23). Apostolii, la rândul lor au hirotonit diaconi, preoţi şi episcopi (Fil.1,1; F.A.6,6; I Petru 5,1; F.A. 20, 28; Tit 1,7), ceea ce implică păstrarea harului în Biserica lui Hristos[3]. Doar aceştia, hirotoniţi canonic, au puterea şi dreptul să predice cuvântul lui Dumnezeu. Canonul 64 al Sinodului Trulan interzice mireanului să înveţe cele ale credinţei în chip obştesc, fără să fie mandatat de episcop, în cazuri speciale el putând fi însă trimis de acesta ca misionar, cu binecuvântarea şi din încredinţarea sa (cum au fost Iustin Martirul şi Filosoful, Hermias, Tertulian din Cartagina).    

                 Biserica Ortodoxă Secretă nu este recunoscută sau în comuniune cu niciuna din Bisericile ortodoxe surori, iar liderul ei, Constantin Dogaru, nu are nicio învestitură  harică, deşi se consideră întemeietor de biserică, preot şi arhiereu. Canonul 46 al Sfântului Nichifor Mărturisitorul arată clar că bisercile ereticilor nu pot fi recunoscute. Se dovedesc astfel vorbele Sf. Ap. Pavel: Vă rog, fraţilor, să vă feriţi de cei care fac dezbinări şi sminteli împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o şi să vă păziţi de  ei (Rom. 16,17). În calitatea arhierească atribuită sieşi (consideră că Însuşi Dumnezeu l-a învestit!), maistrul a hirotonit bărbaţi şi femei ( Dimoftache Ulise din Tecuci, membru al Oastei Domnului, internat în spital cu probleme psihice, Toader Ţepeş din Bicaz, fost ajutor de locomotivă, cu care Dogaru s-a întâlnit la înmormântarea ierodiaconului Gherasim de la Mânăstirea Cocoş, un tânăr de 14 ani , pe nume Andrei, de la o şcoală ajutătoare din Arad, Balhui Maria, zisă Nuţa din Tecuci, fost cadru didactic la Cosmeşti, judetul Galaţi, Ciobanu Lili Daniele, tot din Tecuci, ş.a.).  Hirotonirea se face la el prin punerea mâinilor şi rostirea formulelor: Tu eşti diacon, Tu eşti preot, Tu eşti episcop şi chiar Tu eşti patriarh. Învestitura femeilor ca preotese şi arhieriţe este de inspiraţie neoprotestantă.    

                 Intenţiile lui Dogaru sunt însă îndoielnice, arătându-l ca individ periculos, cu tendinţe certe de manipulare: le acordă supuselor sale grade odată cu uniforma albă, alegând îndeosebi fete tinere, frumoase şi naive, pe care le spovedeşte pe braţele sale, obligându-le să-i rămână mirese devotate, sub ameninţări infernale. Spovedania mai este practicată şi în grup.    

                  Mişcarea dogaristă respectă parţial scrierile liturgice considerate canonice, adăugând însă o mulţime de acatiste şi paraclise închinate fie îngerilor descoperiţi înaltului comunicator, fie unor personalităţi considerate de ei sfinte, necanonizate încă şi care urmează a fi trecute în calendar (Sf. Nicodim Măndiţă, Maria Românca, Maria Germanica, Nil Dorobanţ). Acestea sunt adunate într-o serie de Acatistiere (Acatistier ortodox pentru luminarea minţii, Acatistier al sfintelor femei şi fecioare, Acatistier ortodox al Domnului nostru Iisus Hristos ş.a.).Interesant e că păcatele se şterg şi problemele personale se rezolvă nu atât prin rugăciune, cât prin norma de acatiste pe care adeptul trebuie să le plătească pentru a fi tipărite, ceea ce-i inoculează un prozelitism agresiv şi arată ipocrizia mentorului interesat de câştig.[4] Rugăciunile recomandate de maistrul Dogaru trebuie combinate cu o alimentaţie naturistă, constând îndeosebi din sucuri, modalitate de iluminare întâlnită şi la secta eschatologică Fiii Luminii, condusă de Lordul Francisc Maitreya.    

                   O abatere foarte gravă o constituie devalorizarea Sfintei Liturghii, prin alcătuirea unui text paralel, Liturghia Maicii Domnului (Biblia mileniului III, pp.946-995), care se va săvârşi numai după instituirea Ţării Sfinte România. Plecând de la textul canonic al Sf. Ioan Gură de Aur, Dogaru adaugă rugăciuni şi ectenii în cinstea Maicii Domnului şi, la Proscomidie, o altă prescure, care, în locul agneţului cu inscripţia IS, HR, NI, KA,  poartă iniţialele M,D,O,R (Maica Domnului Ocrotitoarea României). Inlocuirea nu e doar strict simbolică, ci extrem de dăunătoare pentru credincioşii convinşi că se vor mântui. Înlocuirea trupului liturgic al lui Hristos, Dumnezeu şi om, cu cel al Maicii Domnului anulează jertfa euharistică şi deci comuniunea harică. Ecteniile pot fi rostite şi de credincioşii de rând (Acatistierul Sfintelor Puteri Cereşti, p.94; 341)    

                   Constantin Dogaru pretinde că a obţinut chiar o aprobare de la ÎPS Mitropolit Daniel al Moldovei (2005) să susţină o astfel de liturghie- deşi România nu s-a declarat încă Ţară Sfântă!- în casa lui Toader Ţepeş, fost mecanic de locomotivă la Taşca, în vîrstă de peste 80 de ani. Canonul 58 de la Lodiceea interzice oficierea liturghiei în casele particulare.    

                    Sfintele Taine sunt pentru Dogaru opt, adăugând la cele cunoscute Taina conlucrării cu divinitatea (Biblia preacuratei şi ilustrei Fecioare Maria, p.400) şi nu au origine dumnezeiască, ci apostolică. Canonul 1 al Sfântului Vasile cel Mare prevede clar că tainele ereticilor nu pot fi recunoscute.    

                     În cadrul acestei grupări se practică şi un cincilea post anual, dedicat Sfinţilor Părinţi (Ţara Sfântă Ortodoxă..., pp. 23; 32)    

                     Din punct de vedere moral, abaterile sunt la fel de grave şi de periculoase: secta interzice familia, cei căsătoriţi, sub ameninţarea pedepsei divine, trebuind să se despartă neîntârziat; mamele care au fete sunt obligate să facă rugăciuni şi slujbe pentru ca acestea să nu se mărite; cei care totuşi vor să se căsătorească trebuie să treacă de un test al compatibilităţii, realizat prin descoperire sfântă. Dogaru susţine că vrea să întemeieze mânăstiri de fecioare, iar celor care îşi vor da de pomană casa sau apartamentul le promite locuinţă în cer. Incită la agresivitate şi antisemitism, şantajează persoanele care vor face dezvăluiri despre ceea ce se întâmplă în interiorul secte şi le ameninţă cu moartea, în special în accidente. Promovează eugenia sub pretextul că fetele şi femeile trebuie să fie perfect sănătoase pentru a naşte generaţii de copii sănătoşi (Ţara Sfântă Ortodoxă, p.38). Impune unor adepţi regimuri alimentare severe, care se soldează cu grave îmbolnăviri. În relaţiile de familie este violent, îşi terorizează consoarta; pe soţia apropiatului său, Dimoftache Ulise din Tecuci, a vrut s-o crucifice într-unul din Posturile Paştilor, pentru a o exorciza.    

                     Aşadar, şi prin practicile aberante, şi prin modul de viaţă contrar nu doar spiritului ortodox, ci chiar bunului simţ, mişcarea dogaristă se dovedeşte eretică şi periculoasă pentru cei care ar putea cădea în plasa unor astfel de impostori.          


[1] Cf. Petraru, Gheorghe – Ortodoxie şi prozelitism, Ed. Trinitas, Iaşi, 2000, p.193    

[2] Idem, p.194.    

[3] « Episcopii, urmaşii Apostolilor, sunt socotiţi părtaşi ai aceluiaşi har arhieresc şi ai aceleiaşi învăţături şi păzitori ai Bisericii », Sf. Ipolit Romanul – Impotriva tuturor ereziilor, I

 [4]De exemplu, fetele care nu se pot căsători trebuie să plătească pentru 1000 de acatiste, la fel ca pentru avort ; pentru relaţii extraconjugale sunt necesare 1000 de paraclise. Tot prin sponsorizarea de acatiste şi paraclise pot fi scoase şi sufletele din iad etc.(Oştirea Sfântului Arhanghel Mihail,  p.60)

REFUZAŢI VACCINURILE! Informaţi-vă!

Trebuie să vă mărturisesc, foarte tristă, de modul TICĂLOS în care s-a procedat cu un membru al familiei mele, care a fost vaccinată, fără a i se face o informare corectă sau vreo solicitare a voinţei ei. Mama mea a plecat să-şi facă nişte cumpărături şi, în drumul spre casă, a trecut pe la medicul de familie să-şi ia o reţetă. Printr-o conjunctură stranie, graba doctoriţei, conversaţia precară, dar şi respectul şi încrederea pe care mama i le poartă, i s-a indus necesitatea injectării cu vaccinul AH1N1, fără a i cere propriu-zis părerea sau a i se lăsa un timp de gândire. Pur şi simplu a fost aşezată pe scaun, şi, pe motivul că are o greutate mai mare oarecum decât ar trebui, i s-a spus că este mult mai vulnerabilă la gripă.  Alt motiv a fost că majoritatea oamenilor din sat s-au vaccinat.  Deşi din conversaţiile anterioare pe această temă, mama mea nu era adepta vaccinului, iată că medicul a reuşit să o influenţeze prin atitudine şi prin lipsa informaţiilor. Nu încerc să spun că nu are nicio vină, dar cred că e deja cam târziu pentru a-i mai cere vreun răspuns. Oricum, acum regretă şi nu-mi poate spune cu exactitate cum a ajuns să se injecteze, totul petrecându-se foarte repede. Nu ştiu, concret, în situaţia asta, cum să o ajut să elimine substanţele acestea din corp, cu atât atât mai mult cu cât are deja o inflamaţie cronică a articulaţiilor şi o uşoară afecţiune cerebrală. Am citit despre reacţiile adverse ale vaccinurilor şi m-am speriat de-a dreptul. Îmi pun nădejdea în Dumnezeu că va fi bine.

Puteţi citi şi voi despre vaccinare şi pe siteul Saccsiv sau Apologeticum şi spune mai departe familiilor şi prietenilor voştri. Iată ce am găsit eu, aşa în grabă:

Am gasit prospectul Cantgrip – evident nu la Cantacuzino, ci la pmfa ambele cu ro la sfirsit evident – noroc de medicii din Arad care l-au postat! CANTGRIP NU CONTINE ALUMINIU CAUZATOR DE ALZHEIMER CONFORM PROSPECTULUI, DAR, DIN NENOROCIRE, CONTINE MERCUR, FORMALDEHID SI ACID FOSFORIC.

PROSPECTUL VACCINULUI AH1N1 ROMANESC CANTGRIP FABRICAT DE INSTITUTUL CANTACUZINO.RO:

6. INFORMATII SUPLIMENTARE Ce contine Cantgrip

 Anexa 2.2: O doza 0,5 ml suspensie injectabila contine: – Substanta activa: Antigen de virus gripal*, inactivat, echivalent urmatoarei tulpini: Tulpina similara cu A/California/7/2009 (H1N1) (X-179A) 15mcg HA** Per doza de 0,5ml *cultivat pe oua de gaina, provenite din colectivitati de gaini sanatoase **hemaglutinina Celelalte componente sunt: tiomersal si solutie tampon salina care contine: clorura de sodiu, fosfat monoacid de sodiu dihidrat, fosfat monopotasic, aldehida formica, apa pentru preparate injectabile. 4.3 Contraindicatii Antecedente de reactii anafilactice cu potential letal la oricare dintre componentele sau urmele reziudale ale acestui vaccin – proteine de ou si pui, ovalbumina, neomicina si zahar. Anexa 3.3: Poate contine: ovalbumina si zahar. Acest vaccin corespunde cu recomandarile OMS si deciziei UE pentru pandemia de gripa. Cum arata Cantgrip si continutul ambalajului Cantgrip este o suspensie injectabila care se prezinta sub forma unui lichid usor opalescent. Cantgrip este disponibil in: – Cutii cu o fiola monodoza din sticla incolora a 0,5 ml suspensie injectabila – Cutii cu 50 fiole monodoza din sticla incolora cate 0,5 ml suspensie injectabila Detinatorul autorizatiei de punere pe piata si producatorul Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie \”Cantacuzino\” Splaiul Independentei 103, Bucuresti, Romania Acest prospect a fost aprobat in Noiembrie 2009.

Reacţii adverse:Cefalee-Tulburari ale sistemului nervos Vertij(ameteli) Artralgii-Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv, Mialgie, Durere la nivelul locului de administrare, Simptome asemanatoare gripei Coriza, Stare subfebrila Astenie, Frison.Termen de valabilitate 1 an. —————–

Dupa administrarea cantgrip care contine MERCUR si FORMALDEHID au fost observate reactiile adverse conform otravirii trupului cu MERCUR si FORMALDEHID. Toate aceste reactii adverse sint catalogate ca Frecvente in prospectul Cantgrip.

Ati inteles? Contine TIOMERSAL (cunoscut in SUA sub denumirea THIMEROSAL care contine elementul otravitor metal lichid MERCUR – Hg – formula chimica C9H9HgNaO2S). MERCUR cauzeaza AUTISM, ADHD, COPII CU HANDICAP SEVER, HANDICAPURI PERMANENTE SI DISTRUGE ORGANELE INTERNE. Vaccinul este in fiole cu 50 de doze deci cind scoate cu seringa din doza poate scoate mai mult mercur pentru o persoana decit pentru alta, pina la 50 ori mai mult! PROSPECTUL NU SPECIFICA CANTITATEA DE MERCUR DIN VACCIN! Contine si ACID FOSFORIC care dizolva oasele, si FORMALDEHID care este otravitor, fara sa spuna cantitatea din aceste ingrediente! Mai mult unele ingrediente reziduale sint listate in alte locuri in prospect nu la ingrediente, precum neomicina! In afara de ingredientul principal, cantitatea nu este specificata la nici un ingredient! Asta e spre deosebire de prospectele afisate pe situl FDA in SUA.

REFUZATI VACCINURILE!

DOAMNE, OCROTESTE-I PE ROMANI!

  • Timerosalul

este o sare de mercur (cu aprox. 50% mercur) mai toxica decat mercurul singur.

În vaccin exista intr-o cantitate enorma, cantitate declarată de însăşi producători, exprimată în unităţi de măsură improprii pentru a părea cantitate neglijabilă (0,01% timerosal zic ei, când se stie ca ar trebui să exprime mercurul în “parts per billion” (ppb), unitate în care concentraţia maximă admisă este de 1 ppb în apa potabilă, iar într-o doză de vaccin este în cantitate de 100.000 ppb (echivalentul lui 0,01%). Cand un deseu are mai mult de 200 ppb mercur este considerat deseu toxic si necesita conditii speciale de evacuare, stocare si transport, iar daca un vaccin are 100.000 ppb timerosal (aprox. 50.000 ppb mercur) vi se pare normal sa-l injectam in copiii nostri? De ce?

  • Scualena

este un precursor de colesterol si hormoni steorizi (mineralocorticoizi , glucocorticoizi, androgeni, estrogeni si progesterone) . Scualena este produsa si de organism. Ca urmare a injectarii de scualena apar anticorpii la scualena; practic sistemul imunitar va reactiona impotriva unui component propriu extrem de important si implicit substantele ce sunt produse din acest component vor fi afectate. Impactul ar putea fi interesant: infertilitate, perturbarea tutror proceselor reglate de mineralocorticoizi si glucocorticoizi, boli autoimune in serie si, probabil, multe altele. Adevarul este ca NU STIE NIMENI CAT DE MARE VA FI IMPACTUL. Este doar clar ca va fi un impact imens, la inceput cu paralizii (GBS), decese, boli autoimune, iar problemele de fertilitate vor fi vizibile peste cativa ani buni.

 Zece minciuni sfruntate ce sunt vehiculate in mod obsesiv de mijloacele mass-media despre gripa porcina si vaccinurile impotriva virusului H1N1

Minciuna nr. 1 – Nu se folosesc niciodata adjuvanti in vaccinuri

Pe 7 iulie 2009, intr-un anunt ce nu a fost difuzat pe scara larga, ce apartine OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) s-a recomandat ca adjuvantii ce se folosesc pentru vaccinuri sa fie utilizati pentru a spori cantitatea de vaccinuri produse si care sunt disponibile la ora actuala la nivel mondial. O sursa majora de toxicitate a vaccinurilor antigripale o constituie (pe langa faptul ca aceste vaccinuri sunt in mod intentionat contaminate cu virusi mortali) adjuvantii, care sunt niste substante ce au menirea sa dinamizeze si sa amplifice imunogenicitatea vaccinurilor respective. In literatura de specialitate, toxicitatea acestor adjuvanti este astazi evidentiata pe larg.

Cele mai multe vaccinuri au un continut periculos de mare de mercur, sub forma unei substante ce este numita thimerosal (un conservant ce are consecinte letale, sau altfel spus, care ucide), care este de 50 de ori mai toxic decat mercurul. O doza suficient de mare, atunci cand este introdusa in organism, poate cauza disfunctii pe termen lung la nivel imunologic, senzorial, neurologic, motor si comportamental. Otravirea cu mercur duce totodata la instalarea unor stari care sunt specifice autismului, face sa apara sindromul atentiei deficitare, declanseaza scleroza multipla, face sa apara deficiente de vorbire si chiar de limbaj. Institutul de Medicina (IOM, una dintre Academiile Nationale de stiinta din SUA) a afirmat ca sugarii, copiii si femeile insarcinate nu trebuie sa fie injectate cu aceasta substanta (thimerosal), dar cu toate acestea este cunoscut ca cele mai multe vaccinuri contin aproape 25 de micrograme din aceasta substanta toxica cu efecte letale.
Un alt adjuvant comun si foarte toxic pentru vaccinuri este hidroxidul de aluminiu, care cauzeaza alergie si soc anafilactic. Exista si alti numerosi adjuvanti noi, care sunt chiar mai periculosi. Conform analizei efectuate de unele publicatii stiintifice si farmaceutice, astfel de adjuvanti noi care includ MF59, ISCOMS, OS21, AS02 si AS04 sunt chiar mai toxici decat hidroxidul de aluminiu.

Aceste aspecte sunt mai mult decat semnificative si ar trebui sa ne dea de gandit, pentru ca este evident pentru orice om plin de bun simt si inteligenta ca, dincolo de aparente, prin injectarea noastra cu acest vaccin se urmareste, de fapt, chiar inocularea in organism a virusilor impotriva carora ni se spune ca suntem vaccinati, impreuna cu astfel de substante toxice, care declanseaza la scurt timp dupa aceea boli grave, conducand la moarte. Acele fiinte umane care, in naivitatea lor, se vor vaccina cu aceste vaccinuri, dand dovada de o mare credulitate si naivitate, fac astfel jocul elitei francmasonice, al carui scop este acela de a reduce in mod drastic populatia mondiala. Aceasta si-a propus in realitate sa reduca populatia acestei planete la mai putin de un miliard de locuitori. Stiind aceasta, merita sa ne punem intrebarea: oare este cazul sa riscam sa fim contaminati in mod intentionat, asa cum s-a descoperit in cazul celor peste 72 de kg de vaccinuri gripale obisnuite, care erau infestate de o mana criminala cu virusul gripei aviare?

Minciuna nr. 2 – Gripa porcina este deosebit de periculoasa

In iulie 2009, au fost inregistrate 40.617 cazuri de gripa porcina in SUA si au avut loc 319 decese, ceea ce evidentiaza o mortalitate de 0,8%, desi este foarte probabil ca rata mortalitatii este de fapt, in realitate, mult mai redusa.
Marea Britanie este cea mai afectata tara a Europei si presa a raportat zilnic despre o stare de “pandemie” in luna iulie 2009. In data de 23 iulie a fost deschisa o noua linie telefonica de ajutor, la care oamenii pot primi sfaturi si chiar pot comanda medicamentul Tamiflu, fara sa fie consultati in prealabil de medici. In saptamana deschiderii liniei, s-a ajuns la o cifra de imbolnaviri record de 100.000, cu un total de 30 de decese, ceea ce inseamna o mortalitate de 0.03% (probabil o rata a mortalitatii mai apropiata de realitate). Este posibil ca toate aceste cazuri de imbolnavire sa fi fost produse tocmai datorita contaminarii respectivelor vaccinuri cu virusul gripei porcine. Nu excludem aceasta posibilitate deoarece exista cazuri, care au fost depistate la ora actuala pe glob, cand s-a descoperit ca unele loturi de vaccinuri erau contaminate cu virusi periculosi. Mass-media a avut tupeul de a afirma in mod manipulator despre acele vaccinuri ca au ca efect eliminarea riscurilor de imbolnavire.

Desi este prezentata de propaganda masonica drept un ucigas la scara planetara, gripa porcina nu are deloc un efect atat de devastator asupra fiintelor umane. Cu toate acestea, mass-media continua sa propage stirea alarmista cum ca virusul H1N1 este foarte periculos, inducand astfel frica in sufletele oamenilor si urmarind sa-i determine sa se vaccineze de urgenta, platind totodata sume considerabile pentru o gripa care nu este cu mult mai periculoasa decat o banala raceala din timpul iernii. In alta ordine de idei, la porunca francmasonica, virusului i se pot aplica oricand in laborator anumite modificari genetice si el poate evolua in ceva cu mult mai nociv. Pericolul il reprezinta inocularea lui in masa prin vaccinare, asa cum s-a urmarit sa se realizeze in cazul celor 72 de kilograme de vaccin, care fusesera contaminate cu virusul gripei aviare H5N1.

Minciuna nr. 3 – Vaccinurile care au fost elaborate de marile concerne internationale precum Baxter, Novartis etc. ne protejeaza impotriva gripei porcine

Vaccinul ce a fost, zice-se, elaborat impotriva gripei porcine si despre care se afirma ca protejeaza in mod sigur impotriva gripei porcine nu este in realitate catusi de putin sigur. Cu toate acestea, se afirma ca acest vaccin protejeaza impotriva gripei porcine si aceasta este cea mai mare minciuna dintre toate, pe care mijloacele mass-media o promoveaza fara incetare.
Exista numeroase argumente care dovedesc ca vaccinurile ce au fost elaborate impotriva gripei nu sunt deloc asa de sigure cum se sustine. Virusul gripei se modifica rapid – chiar si fara ajutorul ingineriei genetice pe care, la porunca elitei francmasonice, o folosesc in laborator unii cercetatori lipsiti de constiinta, pe care ii putem numi pe buna dreptate criminali – iar vaccinul s-ar parea ca tinteste doar tulpinile specifice.
De asemenea, la ora actuala se afirma cu viclenie ca vaccinarea antigripala nu asigura protectie permanenta si trebuie, tocmai de aceea, sa fie repetata anual; se stie ca astfel de vaccinuri sunt dificil de produs in masa, iar unele tulpini nu se dezvolta deloc in laborator. Numeroase studii demonstreaza ca vaccinurile antigripale protejeaza de cele mai multe ori foarte putin, uneori deloc si nu exista la ora actuala motive suficiente ca sa credem ca vaccinul, despre care se spune ca a fost elaborat impotriva gripei porcine, ar fi in vreun fel mai bun. Efectele utilizarii vaccinurilor de acest gen asupra sanatatii au fost imposibil de analizat stiintific, deoarece studiile nu contin suficiente informatii si, totodata, la ora actuala lipsesc standardizarile necesare pentru a fi accesibila putina informatie existenta in aceasta directie.

Un studiu efectuat pe un lot de 800 de copii suferind de astm a aratat ca cei care au fost vaccinati antigripal au trebuit dupa aceea sa mearga foarte des atat la doctor, cat si la serviciile de urgenta, datorita complicatiilor si efectelor secundare care au aparut la scurt timp dupa aceea. Acest studiu a fost confirmat de un raport stiintific din anul 2009, care arata ca copiii cu astm care au fost vaccinati cu vaccinul FluMist au prezentat totusi in mod paradoxal un risc de trei ori mai mare de spitalizare.
S-a constat, de asemenea, ca vaccinurile impotriva gripei obisnuite sunt la fel de nefolositoare, atat pentru adulti si cat si pentru batrani, conferind o protectie foarte redusa sau chiar inexistenta impotriva unei game de afectiuni, printre care si pneumonia.

Ca studiu de caz poate fi luata situatia din 1976: in acel an s-au inregistrat cateva cazuri de gripa porcina in randurile soldatilor de la Fort Dix, New Jersey si numai unul dintre ei a decedat, s-ar parea ca mai degraba din cauza eforturilor fizice, decat din cauza imbolnavirii de gripa. Aceasta a dus la declansarea vaccinarii in masa a peste 40 de milioane de persoane, impotriva unei asa-zise pandemii, care nu s-a materializat niciodata. O multime de complicatii si probleme de sanatate au aparut la sute de mii de fiinte umane dupa aceea vaccinare si mii de oameni au cerut dupa aceea despagubiri. Mai mult decat atat, cel putin 25 de fiinte umane au murit si peste 500 au paralizat in urma campaniei de vaccinare.
Statistic vorbind, probabilitatea ca americanii sa fie loviti de fulger este de 40 de ori mai mare decat sa fie salvati prin intermediul vaccinului fabricat impotriva gripei porcine.

Minciuna nr. 4 – Vaccinurile ce au fost fabricate in laborator pentru cazurile de gripa sunt sigure

La ora actuala, cinci companii farmaceutice care actioneaza la nivel planetar au contracte pentru a produce vaccinul impotriva gripei porcine: Baxter International, GlaxoSmithKline, Novartis, Sanofi-Aventis si AstroZeneca.
Baxter a fost prima companie farmaceutica ce a produs un vaccin impotriva virusului AH1N1, intr-un timp suspect de scurt de la declansarea asa-zisei pandemii de gripa porcina (exista destule indicii ca virusul gripei porcine a fost realizat la comanda elitei francmasonice in laborator). Companiei farmaceutice i s-a permis sa introduca pe piata vaccinul AH1N1 la sfarsitul lunii iulie si inceputul lunii august 2009, in ciuda faptului ca aceasta companie a fost implicata intr-o serie de actiuni in mod evident criminale, care aveau ca scop declansarea unor pandemii. Se cunoaste la ora actuala pe intregul glob ca in decembrie 2008, o filiala Baxter din Austria a vandut in 18 tari un vaccin uman antigripal ce era contaminat cu o tulpina virala letala H5N1 de gripa aviara. In Cehia, testele pe cobai s-au soldat cu moartea tuturor animalelor de laborator in care a fost injectat asa-zisul vaccin. Tot compania Baxter este responsabila de un caz de epidemie a gripei porcine, ce s-a produs datorita fisurarii suspecte a unei fiole destinate unui laborator de cercetare, intr-un tren Intercity, in Elvetia.

Novartis, o alta firma de produse farmaceutice, a anuntat in 13 iunie 2009 ca a produs un vaccin impotriva gripei porcine utilizand si adjuvantul MF59. Acest adjuvant este de natura uleioasa si contine substantele Tween80, Span85 si squalena. Studiile ce au fost efectuate pe cobai in laborator au aratat ca adjuvantii uleiosi fac sa apara probleme motorii grave si declanseaza chiar paralizia. Substanta squalena s-a constatat ca a indus artrita severa la cobai, iar in cazul subiectilor umani s-a constatat ca administrarea de squalena cuprinsa intre 10 si 20 ppm (parti pe miliard) conduce la aparitia unor tulburari grave ce survin la nivelul sistemului imunitar si totodata face sa apara anumite maladii autoimune.
Compania Novartis a provocat si ea un mare scandal in anul 2008, ca urmare a testelor clinice cu vaccinul H5N1 ce au fost realizate in Polonia. Testarea a constat in administrarea vaccinului la 350 persoane (vagabonzi) fara adapost de catre unele asistente medicale si de catre unii medici polonezi, experiment care a condus la moartea a 21 dintre cei testati si a condus la aducerea personalului medical in instanta de catre politia poloneza.

Vaccinul ce a fost produs de compania GlaxoSmithKline contine adjuvantul AS03, care a fost aprobat nu se stie de ce de catre UE, impreuna cu vaccinul anti-gripa aviara H5N1, in anul 2008. Conform Raportului European Public de Evaluare, AS03 contine squalena (doza la un vaccin fiind la 10,68 miligrame), DL-alfa-tocoferol (11,86 miligrame) si polisorbat 80 (4,85 miligrame). Vaccinul H5N1 contine, de asemenea, 5 miligrame din substanta thiomersal (care este un derivat ce provine din mercur) per doza de vaccin, polisorbat 80, octoxynol 10 si alte diferite saruri anorganice cu efecte nocive pentru sanatate. Compania respectiva promoveaza agresiv diferite sisteme de adjuvanti toxici pe post de “adjuvanti avantajosi” , pentru a reduce in felul acesta cantitatea de vaccin care se administreaza intr-o doza.

Minciuna nr. 5 – Vaccinul impotriva gripei porcine si a gripei aviare nu este obligatoriu

Am auzit cu totii aceasta minciuna sfruntata, ce este repetata tot timpul: vaccinarea antigripala este voluntara, spun oficialitatile. Dar acest lucru nu este deloc adevarat; cei care sunt angajati la anumite companii o stiu pe pielea lor. Cu toate acestea, aceasta minciuna continua sa fie repetata si sunt o multime de naivi care sunt gata sa o creada. Milioane de americani, in special cei care lucreaza in domeniul medical si chiar profesorii, aud acum de la angajatorii lor ca, in cazul in care nu vor sa se vaccineze, vor fi cu siguranta concediati de la locurile lor de munca. Sa nu uitam in aceasta directie ca vaccinarile sunt programate sa inceapa si in Romania in lunile noiembrie – decembrie 2009.

Minciuna nr. 6 – Vaccinarea impotriva virusilor gripei aviare si gripei porcine contribuie la mentinerea sanatatii noastre

In realitate, este binecunoscut la ora actuala faptul ca unele vaccinuri de acest gen fac mai mult rau decat bine. Potrivit expertului in virusi dr. Marc Lipsitch de la Universitatea din Harvard (SUA), rata reala a mortalitatii datorata infectiei cu virusul gripei porcine este estimata a fi atat de scazuta, incat se situeaza in jurul cifrei de 0.007 %. Aceasta inseamna ca gripa porcina H1N1 omoara mai putin de o persoana din 100.000. Daca vaccinul are o eficienta de 10%, ar trebui vaccinati un milion de oameni pentru a preveni o singura moarte ce este cauzata in cazul fiintelor umane care s-ar putea imbolnavi eventual de gripa porcina. Efectele secundare ale vaccinarii unui milion de fiinte umane ar crea insa grave probleme de sanatate pentru sute de mii dintre acestia si este cu putinta chiar sa ucida mai multe sute dintre ei! Acest aspect este insa trecut sub tacere. Oare de ce? Riscul de deces creste simtitor odata cu vaccinarea impotriva gripei porcine. Lasam la o parte alternativa ca este cu putinta ca atunci cand suntem vaccinati, de fapt sa ni se transmita cu acea ocazie chiar virusul respectiv, care apoi sa va provoace boala specifica, pe care altfel nu am fi avut-o niciodata.

Minciuna nr. 7 – Vaccinul impotriva gripei aviare si impotriva gripei porcine nu este alcatuit din “virusi activi atenuati”

Cand vaccinurile impotriva gripei porcine au fost prezentate pentru prima data, ele au fost descrise ca fiind realizate din “virusi activi atenuati”. Acest aspect a fost mentionat in mod direct in documentele CDC din SUA (Centers for Disease Control and Prevention, Centrele pentru prevenirea si controlul imbolnavirilor). Mentiunea respectiva a speriat presa americana si de atunci informatia respectiva a fost cenzurata, fiind cenzurata din orice discutie legata de vaccinare. Pentru cei care sunt naivi si ignoranti si inghit atat de usor orice “gogoasa”, jurnalistii sunt pregatiti si vor sustine cu nerusinare in continuare ca vaccinurile impotriva gripei aviare si impotriva gripei porcine nu contin deloc virusi activi atenuati. Dar cu toate acestea, cei care sunt corect informati stiu cu exactitate ca vaccinurile respective sunt intr-adevar elaborate pe baza unor “virusi activi atenuati”. De fapt, un virus de acest gen se elaboreaza astfel: se iau virusi activi, li se slabeste virulenta (sunt “atenuati” ca efect specific), iar apoi sunt injectate fiintele umane care accepta sa se vaccineze. Dincolo de minciunile care se spun la ora actuala, acesta este purul si cutremuratorul adevar.

Minciuna nr. 8 – Spalati-va, spalati-va, spalati-va cat mai des pe maini

Aceasta idee cretina de a ne spala intr-un mod aproape obsesiv pe maini, poate chiar si de sute de ori pe zi, se bazeaza pe presupunerea ca am putea, in felul acesta, sa evitam expunerea la virusul gripei porcine. Dar cu toate acestea, ceea ce ni se spune nu este nici real si nici practic. Virusul se poate raspandi si transmite prin aer si prin urmare este o tampenie sa credem ca el se transmite numai prin astfel de modalitati (atingerea a ceva care a fost contaminat). Aceasta idee de a evita asa-zisa expunere la virusul gripei porcine este un nonsens evident. Cu toate acestea, exista fiinte umane ignorante care cred orbeste aceasta tampenie care ni se repeta la nesfarsit. Iar modalitatea cea mai sigura de a supravietui, si anume mentinerea unui sistem imunitar puternic si sanatos, nici nu este pomenita in cadrul modalitatilor de prevenire a contaminarii cu acest virus.
Bineinteles, spalatul mainilor are sens atunci cand lucram intr-un spital. Unele stiri recente insinueaza ca doctorii sunt prea ocupati si chiar uita sa isi mai spele mainile, astfel ca, tocmai datorita “amneziei” lor se raspandesc tot felul de microbi prin spitalele din intreaga lume.

Minciuna nr. 9 – Copiii sunt mult mai vulnerabili la contaminarea cu virusul gripei porcine decat adultii

Aceasta este o alta minciuna sfruntata, ce ne este servita pe fata si care totodata vinde foarte bine vaccinurile. In momentul de fata, vaccinarile vizeaza in primul rand scolarii. Adevarul este, insa, ca virusul gripei porcine se manifesta mult mai bland la copii, in conformitate cu opinia doctorului Marc Lipsitch de la Universitatea Harvard (SUA). Agentia de presa Reuters a avut chiar curajul sa anunte aceasta stire, dar majoritatea canalelor de stiri inca mai raspandesc minciuna gogonata ca cei mai vulnerabili la virusul gripei porcine sunt de fapt copiii.

Minciuna nr. 10 – In cazul in care ne-am imbolnavit de gripa aviara sau porcina nu avem alta posibilitate de vindecare, decat sa ne vaccinam sau sa ne tratam cu Tamiflu

Este important sa avem mereu in vedere faptul ca mijloacele mass-media mint cu o nerusinare aproape incredibila. Propaganda desantata a acesteia actioneaza la comanda elitei francmasonice, care dicteaza din umbra ceea ce trebuie sa se scrie si sa se difuzeze si impune cenzurarea oricarei stiri care pomeneste despre folosirea vitaminei naturale D si a produselor naturale ce contin vitamina D, a ceaiurilor sub forma de pulbere (ce pot fi administrate de 4 ori pe zi sublingual, in doze de cate 3 grame, cu efect antiviral) sau a multor altor remedii naturale care ne pot proteja intr-un mod chiar de sute de ori mai eficient decat vaccinurile criminale fabricate in laboratoarele lor. Daca studiem cu atentie stirile din mass-media, descoperim ca din punctul lor de vedere, in cazul in care ne imbolnavim, exista numai doua optiuni: vaccinurile si Tamiflu. Asta e tot. Nu mai exista nicio alta optiune, iar daca cumva cineva incearca sa vorbeasca despre aceasta, este pus la zid, ridiculizat, defaimat, santajat, prigonit etc. Si se afirma cu tupeu ca toate aceste alternative naturale sunt ineficiente sau chiar aberante.
Ne intrebam de ce se teme la ora actuala mass-media atat de mult sa spuna adevarul? Rapoartele despre gripa porcina, care vorbesc despre modalitati naturale de vindecare, nu pot vedea lumina zilei tocmai pentru ca mentioneaza, printre altele, anumite plante de leac, vitamina D si chiar lumina soarelui, care sunt niste remedii gratuite, ce ne vin de la Dumnezeu si care sunt foarte eficiente in cazul imbolnavirii de gripa porcina. Este un lucru evident ca francmasoneria mondiala si marea industrie farmaceutica sunt in cardasie si ca ele detin monopolul asupra mass-mediei, astfel incat nicio stire adevarata despre gripa porcina sau gripa aviara nu poate fi publicata.
Toate acestea ar trebui sa le dea de gandit tuturor oamenilor inteligenti si cu bun-simt!

adaptare dupa un articol de Mike Adams

Materialele de mai sus sunt preluate din surse diverse,  siteul Sfatul Medicului şi http://corinanegreanu.blogspot.com/2009/10/in-atentie-vaccinul-ah1n1.html.

E problema fiecăruia dacă vrea să se vaccineze sau nu, dar din tot sufletul vă spun INFORMAŢI-VĂ, NU VĂ LĂSAŢI INFLUENŢAŢI!