O mărturie anonimă primită pe blog:
Motanul meu batran avea 18 ani si jumatate si numeroase probleme de sanatate (insuficienta hepatica, pancreatita, gastrita, o infectie de care tocmai il operasem la una din labute si pietre la rinichi. Miorlaia ingrozitor, aproape tipa, ca un om in agonie, se zvarcolea de durere, nu se mai putea deplasa, facea un pas-doi, apoi cadea pe o parte. S-a chinuit asa ore in sir, nu stiam ce sa ii fac, eram disperata. Avea blocaj renal, iar eu eram ingrozita, eram singura acasa, era ora 3 noaptea, nu stiam unde as fi putut sa ma duc cu el, nu avea cine sa ma insoteasca. Disperata fiind m-am indreptat spre singura salvare de moment, rugaciunea catre Maica Domnului, asa ca m-am asezat in genunchi si am inceput sa citesc Paraclisul ei, agatandu-ma cu tot sufletul si cu toata nadejdea de increderea ca ma va ajuta, se va indura de mine si de suferinta acelui biet suflet nevinovat pe care nu stiam cum sa il ajut altfel. Si m-am rugat cu toata inima, cu toata puterea mea, ca in transa, cu toate ca motanul meu continua sa geama si sa sa zvarcoleasca de durere. Ceea ce s-a intamplat apoi nu voi uita toata viata: exact in clipa in care am terminat de citit Paraclisul, dar exact in acea clipa, motanul a tacut, s-a ridicat in picioare, a venit langa mine linistit, de parca nu s-ar fi intamplat nimic si a sarit in pat cu usurinta, fara sa para ca ar mai avea o problema. S-a intins si a adormit aproape instantaneu, iar pana in clipa in care a murit, o saptamana mai tarziu, nu a mai avut dureri deloc. Moartea i s-a tras tot de la blocajul renal, a avut o noua si neasteptata criza, imposibil de rezolvat de doctori, cu toata stradnia lor. Insa minunea facuta de Maica Domnului, alinarea durerilor si linistea data acelui suflet mic de animal, nu le voi uita niciodata si ii voi fi intotdeauna recunoscatoare pentru bunatatea ei. Exista oameni care sunt de parere ca rugaciunea are un efect placebo, insa ar fi ridicol sa ne imaginam ca as fi putut sa sugestionez un animal sa se simta bine, cand starea lui era atat de grava, din toate punctele de vedere.
Am sindromul tunelului carpian la incheietura mainii drepte, dupa un efort sustinut m-au apucat durerile, groaznice, de nesuportat, la fel de intense ca durerea de masea. Nu puteam sa dorm, nu puteam sa fac nimic, aprope nu puteam sa respir. Dupa doua zile (in care m-am dat pe mana si cu ulei de la candela Sfantului Nectarie, de la Radu-Voda), am citit Paraclisul Maicii Domnului si la sfarsit am realizat ca nu ma mai doare nimic. De atunci au trecut patru ani si nu am mai avut probleme.
In anii ’90, de Craciun m-a apucat durerea de masea, unde sa ma duc, ce sa fac, imi era frica de doctorii de la urgenta, pe vremea aia circulau povesti despre instrumente nedezinfectate, despre cruzimea cu care isi tratau pacientii. Am rezistat cam o zi si jumatate, apoi, intr-o noapte, pe la ora 3 am colapsat, mi-am dat seama ca este peste putinta mea de a mai indura macar un minut durerea. M-am imbracat, hotarasem sa plec totusi la Urgenta, impreuna cu mama si prietenul meu. Inainte de a-mi pune haina m-am asezat in fata icoanei cu Maica Domnului si am rugat-o cu toata puterea mea: “Ajuta-ma, te rog, ajuta-ma, te implor, ajuta-ma!”. M-a lasat durerea in aceeasi clipa, m-a lasat de tot, de parca niciodata nu avusesem nimic, de parca nu trecusem pana atunci printr-un calvar. Am ramas socata, de altfel aceasta este prima minune pe care am constientizat-o in legatura cu Maica Domnului, prima oara cand am strigat catre ea si ea m-a auzit si m-a ajutat instantaneu. Atunci am realizat cat de mare este puterea si mila Fecioarei Maria si am luat-o ca ocrotitoare si pazitoare pentru toata viata mea.
Despartita de barbatul pe care il iubeam, fara sa mai vad vreo sansa de impacare, ma lasasem cuprinsa de deznandeje. Intr-o zi, am simtit ca nu mai am putere sa merg mai deparre, ca mi s-a rupt inima, am citit Paraclisul Maicii Domnului si l-a sfarsit am tipat in gand catre ea: “Ajuta-ma, nu mai pot sa indur, am gresit, nu mi-am dat seama, ajuta-ma, roaga-te pentru mine, ajuta-ma, fa ceva!” si aceeasi clipa a sunat telefonul, era cel pe care il credeam pierdut pentru totdeauna. Ne-am impacat si ne-am casatorit in scurt timp.
O ruptura de ligament la genunchi m-a aruncat in deznadejde, nu aveam bani de operatie, nu aveam cum sa fac recuperarea, aveam dureri groaznice, nu puteam nici macar sa ma odihnesc noaptea. Mergeam prin casa tarandu-ma, tinandu-ma de pereti, dupa trei saptamani nu exista nicio ameliorare. Intr-o am inceput sa plang foarte tare, am citit Paraclidul Maicii Domnului si Acatistul Sfantului Nectarie, m-am rugat cu toata puterea sa ma ajute. Cateva ore mai tarziu, brusc, fara nicio explicatie, m-a lasat 90% din durerea de la picior si am inceput sa il folosesc normal, avand doar un vag disconfort. La RMN-ul facut dupa cateva luni (doar pentru ca imi fusese recomandat sa il fac, mergeam normal, faceam déjà sport etc) s-au evidentiat cicatrici vechi (de ani de zile spuneau doctorii specialisti) pe ligamentele incrucisate anterioare. Deci ma vindecasem brusc, rupturile mi se cicatrizasera instantaneu, cu toate ca vindecarea arata ca si cum ar fi avut loc in ani de zile. Multumesc Maicii Domnului si Sfantului Nectarie!
O iubire veche, care lasase rani in sufletul meu, regrete, intrebari, dor de cel pe care il iubisem candva cu tot sufletul meu. Nu mai stiam nimic de el, dar am avut o perioada in care ma gandeam numai si numai la el, asa ca m-am hotarat sa ma rog, sa fiu indrumata in privinta lui. Dupa cateva saptamani, m-am rugat plangand catre Maica Domnului si Sfantul Nectarie sa mi-l arate exact asa cum este, sa nu ma lase sa-mi fac iluzii in privinta lui, daca este casatorit sa vad acest lucru, sa aflu daca are copii, daca mai poate fi ceva intre noi. A doua zi l-am gasit pe internet (il cautam de ani de zile, fara sa reusesc sa gasesc vreo informatie despre el), era o poza cu familia, el foarte schimbat, impreuna cu sotia si cei doi copii. In momentul acela, am reusit sa pun punct definitiv acelei povesti de demult.
Nu aveam bani, serviciu, perspective, eram infricosata de ziua de maine, de ce-mi va aduce viitorul. M-am rugat catre Sfantul Nectarie si catre Maica Domnului, am citit zilnic cat mai multe rugaciuni catre ei. Dupa cateva zile am primit o suma mare de bani, o mostenire la care nu ma asteptam, nici nu stiam de ea, m-am descurcat foarte bine o buna bucata de vreme.
Fostul meu iubit a facut un accident, nu din vina lui, insa victima era un baiat de 18 ani. Aflat in coma, doctorii nu ii mai dadeau nicio sansa, ne-au spus seara ca pana a doua zi exista probabilitatea destul de ridicata ca baiatul sa moara. Era un baiat sarac, dintr-o familie amarata, mi-a fost tare mila de el. M-am asezat la rugaciune, nu stiam ce altceva sa fac, am citit Paraclisul Maicii Domnului, Acatistul Sfantului Vasile, Acatistul Sfintei Paracheva si putin din Psaltire. A doua zi, baiatul manca singur, s-a recuperat foarte rapid, fara urmari!
Maica Domnului m-a ajutat de nenumarate ori, m-a linistit, m-a intarit, m-a luminat, mi-a dat lucrurile de care aveam nevoie. Este mama mea, ocrotitoarea mea, este sprijinul meu la care alerg ori de cate ori dau de greutati, este lumina vietii mele, este cea care m-a salvat de nenumarate ori. Te iubesc, Maica Domnului, te iubesc cu tot sufletul meu, nu te uita la pacatele mele, ci continua sa-ti reversi mila si ajutorul asupra mea, asupra pacatoasei roabei tale. Roaga-te pentru mine, Maica, roaga-te neincetat!
O femeie
Bucuria Darului 