Aşezarea în voia lui Dumnezeu, conferință a pr. Gheorghe Holbea

Pe părintele Gheorghe Holbea îl cunoaşteţi fie ca discipoli ai săi, fie ca fii duhovniceşti şi enoriaşi ai Bisericii “Adormirea Maicii Domnului” – Precupeţii Noi sau chiar “din auzite”, adică din multiplele conferinţe susţinute în cadru academic sau la invitaţia ASCORULUI. Sfinţia Sa este profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă “Justinian Patriarhul” din Bucureşti, unde susţine cursuri de dogmatică, dogmă şi spiritualitate, ascetică şi mistică şi despre teologi ortodocşi contemporani.

Iubit de studenţi pentru blândeţea şi erudiţia sa, părintele este apreciat şi ca vrednic ucenic al unuia dintre cei mai importanţi teologi ai secolului XX, pr. prof. Dumitru Stăniloae. Îmbinând învăţătura filocalică şi dragostea cu care caută să-i îndrepte pe oameni către Dumnezeu, părintele Holbea devine pentru cei care au avut privilegiul şi bucuria să-l cunoască, călăuză şi model de urmat.

Vă recomand spre audiere una din conferinţele Sfinţiei Sale, susţinută  duminică, 10 aprilie 2011, în Aula Magna a Facultăţii de Drept din Bucureşti, ce are ca temă “Cunoaşterea voii lui Dumnezeu”. O problemă mereu stringentă, cu atât mai mult pentru tinerii aflaţi la începutul vieţii, puşi în faţa unor importante decizii. Evenimentul a fost organizat de ASCOR Bucureşti şi face parte din seria “Serilor filocalice”. Mulţumim, părinte profesor!

Cunoaşterea voii lui Dumnezeu

Alte predici şi conferinţe

Cati a trecut cu bine de operaţie

Veşti bune. Aseară, pe la 22.00, după unsprezece ore, operaţia Ecaterinei s-a încheiat cu succes. Tumoarea a fost extirpată în totalitate.

Cati a fost tare cuminte, starea ei a fost stabilă în tot acest timp, de aceea atmosfera din sala de chirurgie a fost relaxată. După câteva ore, s-a trezit, s-a mişcat, chiar a vorbit puţin, şoptit, cu Ovidiu.

Nu prea a reuşit să doarmă azi-noapte la Terapie intensivă, dar de azi-dimineaţă, de când au mutat-o la salon,  a venit, în sfârşit, şi somnul odihnitor…

Am reuşit să vorbesc cu ea spre seară, la un telefon cu hands free. M-a impresionat teribil cât de puternică poate fi, ce tonus bun are. Râdea, îmi zicea că încă nu poate să alerge pe holuri, dar mâine sigur o va face, măcar cât să le dea  ceva palpitaţii asistentelor; singura părere de rău e că deocamdată nu poate  să poarte ochelari de soare…

Desigur, ce-a fost mai dificil a trecut, pentru Cati începând acum o nouă etapă, cea de recuperare.

***

Vreau să mulţumesc din toată inima, personal şi în numele familiei M., tuturor celor care au făcut ca această operaţie să fie posibilă şi care s-au rugat să fie bine. Cel mai important lucru, care va rămâne, este bucuria că aţi contribuit la înfăptuirea unei minuni.

Slavă lui Dumnezeu şi marii Sale milostiviri faţă de oameni, slavă Sfinţilor Săi şi oamenilor care se fac lucrători ai Duhului!

Să ne aducem aminte cum a început povestea asta, în urmă cu aproape o lună şi jumătate…

Important

Operaţia Ecaterinei s-a amânat cu 3 zile, doctorul motivând, cu scuzele de rigoare, că e vorba de un caz ce necesită o intervenţie urgentă.

În loc de vineri, 8 aprilie, Ecaterina va fi operată luni, 11 aprilie. Să nu uităm să o pomenim în rugăciune şi pe ea, şi pe familia ei.

Biserica Ortodoxă îi prăznuieşte în această zi pe Sfântul Sfinţit Mucenic Antipa, episcopul Pergamului, pe Preacuvioasa Trifina din Cizic, Preacuviosul Părintele nostru Farmutie şi pe Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Prin om, se sfinţeste şi creaţia. Puterea rugăciunii unui sfânt

 “Ceva asemănător s-a petrecut odinioară, când Sfântul Nectarie se afla la mănăstirea sa din Eghina, iar monahiile din obşte i-au cerut să tâlcuiască cuvintele:  Toată suflarea să laude pe Domnul!

Atunci el le-a răspuns: Vă voi răspunde în timp, aşteptaţi. Şi într-o noapte de vară cu lună plină au ieşit pe câmp pentru a face pavecerniţa cu acatistul Buneivestiri. Sfântul, după terminarea pavecerniţei, le-a spus monahiilor să-şi continue rugăciunea în genunchi, după care el însuşi s-a dus puţin mai departe şi a îngenuncheat.
Pentru o clipă, monahiile, într-un chip mai presus de fire şi de netâlcuit, au auzit şi au simţit că fiecare piatră, arbust sau floare de noapte, fiecare stâncă şi toate bisericuţele de pe acel versant de munte, stelele şi luna, întreaga zidire neînsufleţită a început să-L laude pe Dumnezeu într-un chip de negrăit. Iar când la aceasta s-a adăugat doxologia adusă de greieri, de cucuvele şi de celelalte păsări de noapte, uimirea pricinuită de belşugul de Har şi de această preadesfătătoare doxologie a “topit” inimile emoţionate ale maicilor.

Şi astfel, cu puterea rugăciunii Sfântului Nectarie, au primit înştiinţare în chip simţit despre tâlcuirea stihului din Psalmi Toată suflarea să laude pe domnul! Toată zidirea, însufleţită şi neînsufleţită, lăuda pe Domnul, Creatorul şi Ziditorul într-un glas.”

(fragment din cartea Staretul meu Iosif Isihastul, de arhim. Efrem Filotheiul, Ed. Sophia, Buc., 2010)