Sfinţii, ferestre spre RAI

De multe ori am auzit discutându-se despre sfinți ca despre niște supraoameni a căror viață nu poate fi luată ca reper pentru ceilalți, “muritorii de rând”. Se creează, uneori, impresia că sfinții au fost niște oameni înzestrați chiar din copilărie cu puteri supranaturale și, ca atare, nouă, “oamenilor simpli”, nu ni se poate cere să ne ostenim pe aceleași cărări ale sfințeniei. Prăpastia aceasta este artificial creată, ridicată pentru a ne scuza călduța complacere în păcat. E adevărat că sunt sfinți asupra cărora harul lui Dumnezeu s-a revărsat din belșug încă de când se aflau în pântecele mamei. Nu putem noi ști planurile lui Dumnezeu și de ce El i-a preferat pe aceștia și nu pe alții. Însă nu puține sunt cazurile în care unii au ajuns pe culmile sfințeniei deși mare parte din viața lor a fost una petrecută în păcate din cele mai grele, cum e și cazul Sfintei Maria Egipteanca.
În fapt, nu înzestrarea genetică sau de altă natură ne împarte în sfinți și păcătoși. Acel “ceva” care face diferența dintre sfințenie și păcat este modul în care noi utilizăm libertatea, darul cel mai preț pe care fiecare om, fără excepție, îl are de la Dumnezeu. Din acest punct de vedere toți suntem egali. Inegalitatea (duhovnicească) se naște din modul în care noi facem alegerile în viață.
Acum aproape o mie de ani, în Tracia, o copilă avea să-i uimească pe cei din jur prin modul jertfelnic în care alegea să-și utilizeze libertatea. Deși născută într-o familie bogată, Parascheva era foarte sensibilă la nevoile celor săraci. Auzind cuvântul Evangheliei în care Domnul îl îndeamnă pe tânărul bogat să-și împartă averea la săraci și să-I urmeze, copila de numai zece ani și-a spus: “Pentru mine vorbește”. Și de atunci nu a pierdut nici o ocazie de a-și oferi hainele și mâncarea celor mai necăjiți dintre copiii pe care-i întâlnea. Câți dintre tinerii de azi nu aud acest cuvânt evanghelic sau altele asemănătoare? Și câți aleg să-l împlinească? Câți nu merg în biserică și, deși aud cuvintele Evangheliei, se întorc la casele lor ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat!
Există, spun specialiștii, o criză de modele pentru tinerii de azi. Cei care susțin acest lucru consideră, cel mai adesea, că vinovate sunt chiar “modelele” care ori nu prea există, ori sunt cam timide (sau timid mediatizate). Copila de numai zece ani din Epivata vine să contrazică această idee. E adevărat că Parascheva a fost crescută în evlavie și frică de Dumnezeu de părinții ei. Dar câte cazuri nu cunoaștem (din nefericire) în care copii cu o aleasă educație aleg să nu urmeze povețele părinților? În ultimă instanță a fost alegerea ei să împlinească acel sfat de a ajuta pe cei săraci.
Am avut curiozitatea de a căuta pe net ce “idoli” ai tinerelor generații au murit la vârsta de 27 de ani, vârstă la care Dumnezeu i-a deschis larg Paraschevei porțile raiului. Am găsit chiar un adevărat “club 27” alcătuit din vedete ca Jim Morrison (de la The Doors), Kurt Cobain (de la Nirvana), Janis Joplin, Jimi Hendrix, Brian Jones (de la Rolling Stones) și alții, ale căror morți sunt care mai de care mai ciudate: unii s-au sinucis, alții au murit din exces de droguri și alcool, la alții se bănuie că ar fi fost vorba de crimă. Acesta să fie sfârșitul pe care și-l doresc discipolii acestor vedete? Haideți, prin comparație, să vedem cum și-a încheiat Sfânta Parascheva călătoria pe pământul acesta.
După ce a intrat în monahism, în ultima parte a vieții sale s-a retras în pustiul Iordanului. Aici a fost înștiințată de un înger să se întoarcă în locurile natale. La 25 de ani, Parascheva revine acasă, dar nu este recunoscută de nimeni. Peste doi ani avea să se adauge pământului ca o străină, neștiind nimeni ce comoară a fost îngropată aproape de mare. A fost o moarte dorită de Parascheva, dar nu pentru că nu mai suporta viața, ci pentru că era nerăbdătoare să ajungă lângă Mirele Ceresc. Cei din “club 27” sunt omagiați pentru opera lor, Sfânta Parascheva este căutată pentru ajutorul pe care îl dă închinătorilor la sfintele sale moaște. Ea nu poate fi alăturată celor din “club 27”, într-o galerie sui-generis a modelelor pentru tineri, după cum trupul său nu a suferit alăturarea cu acel cadavru al unui marinar ce și-a trăit viața în păcate. Tinere, pe cine alegi?

Pr. Constantin Sturzu

             

                                                                                                                        Sursa: Doxologia

Vă rog…

Cu multa incredere si speranta, indraznesc sa va cer ajutorul pentru un copil in varsta de aproape trei ani care are foarte mare nevoie de o operatie in strainatate. Se numeste CRIVAT MARIUS CONSTANTIN ,si sufera se boala EBSTEIN .Provine dintr-o familie monoparentala si mai are un fratior geaman ,mama lor desi stia ca nu va avea nici un sprijin in viata de la cel care le este tata si care nu i-a recunoscut niciodata ,a ales sa ii nasca si desi avea si alta optiune si chiar i s-a recomandat sa ii dea spre adoptie a ales sa ii creasca singura.A reusit ,dar din pacate boala de care sufera MARIUS s-a agravat si trbuie sa fie operat se urgenta in GERMANIA. Plecarea va fi pedata de 27 noiembrie,iar operatia va fi suportata de casa de asigurari dar trebuie internare pentru mama lui .Suma nu este foarte mare ,dar din pacate imposibil de asigurat de mama, este de 2500 DE EURO. Fara aceasta suma ei nu vor putea ajunge la timp in GERMANIA. Apelez cu incredere la bunavointa dumneavoastra si sper din toata inima ca impreuna ii vom putea ajuta. Numarul de cont RO 20 RZBR 0000 060012917620 RAIFFEISEN BANK, CRIVAT MARIA ROMINA este numele mamei iar numarul de telefon la care o puteti contacta este 0745522828 .

MULTUMIM DIN INIMA PENTRU TIMPUL ACORDAT!

Catalina Mihaela

Dansând în ploaie

O întrebare destul de frecventă pe Google [!?]: “Ce este dragostea?” Întrebare al cărei răspuns îl ştim de la naştere, dar îl uităm pe parcurs. Ei bine, una dintre cele mai frumoase explicaţii am auzit-o cu câţiva ani în urmă, de la o prietenă asistentă medicală.

“Era o dimineaţă aglomerată la cabinet când, în jurul orei 08:30, intră un domn bătrân cu un deget bandajat. Îmi spune imediat că este foarte grăbit căci are o întâlnire fixată pentru ora 09:00. L-am invitat să se aşeze, ştiind că avea să mai treacă cel puţin o jumătate de oră până să apară medicul. Îl observ cu câtă nerăbdare îşi priveşte ceasul la fiecare minut care trece.

 Între timp mă gândesc că n-ar fi rău să-i desfac bandajul şi să văd despre ce este vorba. Rana nu pare a fi aşa de gravă. În aşteptarea medicului, mă decid să-i dezinfectez rana şi mă lansez într-o mică conversaţie. Îl întreb cât de urgentă este întâlnirea pe care o are şi dacă nu preferă să aştepte sosirea medicului pentru tratarea rănii. Îmi răspunde că trebuie să meargă neapărat la azilul de bătrâni, aşa cum face de ani buni, ca să ia micul dejun cu soţia.

 Politicoasă, îl întreb de sănătatea soţiei. Senin, bătrânul domn îmi povesteşte că soţia, bolnavă de Alzheimer, stă la azilul de bătrâni de mai bine de 7 ani. Gândindu-mă că, într-un moment de luciditate, soţia ar putea fi agitată de întârzierea lui, mă grăbesc să-i tratez rana, dar bătrânul îmi explică că ea nu-şi mai aduce aminte de 5 ani cine este el. Şi-atunci îl întreb mirată: ‘Şi dvs. vă duceţi zilnic ca să luaţi micul dejun împreună?’ Cu un surâs dulce şi o mângâiere pe mână, îmi răspunde: ‘E-adevărat că ea nu mai ştie cine sunt eu, dar eu ştiu bine cine este ea.’

 Am rămas fără cuvinte şi un fior m-a străbătut în timp ce mă uitam la bătrânul care se îndepărta cu paşi grăbiţi. Mi-am înghiţit lacrimile, spunându-mi în sinea mea: ‘Asta este dragostea, asta este ceea ce ar trebui să ne dorim de la viaţă!’ Căci, în fond, aşa trebuie să fie dragostea adevărată, nu neapărat fizică şi nici romantică în modul ideal. Să iubeşti înseamnă să accepţi ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi şi ceea ce încă nu s-a întâmplat, cu încredere în pronia dumnezeiască. Să iubeşti nu înseamnă resemnare şi alienare, ci credinţă lucrătoare în faptă. Persoanele fericite şi împlinite nu sunt neapărat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care ştiu să facă ce-i mai bun din tot ceea ce au, căutând mereu să împlinească, prin rugăciune, voia lui Dumnezeu.

                                                                                                            Sursa: Gabi WordPress