Dansând în ploaie

O întrebare destul de frecventă pe Google [!?]: “Ce este dragostea?” Întrebare al cărei răspuns îl ştim de la naştere, dar îl uităm pe parcurs. Ei bine, una dintre cele mai frumoase explicaţii am auzit-o cu câţiva ani în urmă, de la o prietenă asistentă medicală.

“Era o dimineaţă aglomerată la cabinet când, în jurul orei 08:30, intră un domn bătrân cu un deget bandajat. Îmi spune imediat că este foarte grăbit căci are o întâlnire fixată pentru ora 09:00. L-am invitat să se aşeze, ştiind că avea să mai treacă cel puţin o jumătate de oră până să apară medicul. Îl observ cu câtă nerăbdare îşi priveşte ceasul la fiecare minut care trece.

 Între timp mă gândesc că n-ar fi rău să-i desfac bandajul şi să văd despre ce este vorba. Rana nu pare a fi aşa de gravă. În aşteptarea medicului, mă decid să-i dezinfectez rana şi mă lansez într-o mică conversaţie. Îl întreb cât de urgentă este întâlnirea pe care o are şi dacă nu preferă să aştepte sosirea medicului pentru tratarea rănii. Îmi răspunde că trebuie să meargă neapărat la azilul de bătrâni, aşa cum face de ani buni, ca să ia micul dejun cu soţia.

 Politicoasă, îl întreb de sănătatea soţiei. Senin, bătrânul domn îmi povesteşte că soţia, bolnavă de Alzheimer, stă la azilul de bătrâni de mai bine de 7 ani. Gândindu-mă că, într-un moment de luciditate, soţia ar putea fi agitată de întârzierea lui, mă grăbesc să-i tratez rana, dar bătrânul îmi explică că ea nu-şi mai aduce aminte de 5 ani cine este el. Şi-atunci îl întreb mirată: ‘Şi dvs. vă duceţi zilnic ca să luaţi micul dejun împreună?’ Cu un surâs dulce şi o mângâiere pe mână, îmi răspunde: ‘E-adevărat că ea nu mai ştie cine sunt eu, dar eu ştiu bine cine este ea.’

 Am rămas fără cuvinte şi un fior m-a străbătut în timp ce mă uitam la bătrânul care se îndepărta cu paşi grăbiţi. Mi-am înghiţit lacrimile, spunându-mi în sinea mea: ‘Asta este dragostea, asta este ceea ce ar trebui să ne dorim de la viaţă!’ Căci, în fond, aşa trebuie să fie dragostea adevărată, nu neapărat fizică şi nici romantică în modul ideal. Să iubeşti înseamnă să accepţi ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi şi ceea ce încă nu s-a întâmplat, cu încredere în pronia dumnezeiască. Să iubeşti nu înseamnă resemnare şi alienare, ci credinţă lucrătoare în faptă. Persoanele fericite şi împlinite nu sunt neapărat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care ştiu să facă ce-i mai bun din tot ceea ce au, căutând mereu să împlinească, prin rugăciune, voia lui Dumnezeu.

                                                                                                            Sursa: Gabi WordPress

Advertisements

19 thoughts on “Dansând în ploaie

      1. Theodora Post author

        Da, e frumos filmul, o poveste pasionala de dragoste care ti-aduce aminte de visul primei iubiri si vrea sa te faca sa crezi ca e inca posibil…

        Reply
          1. Theodora Post author

            Da, toata frumusetea si prospetimea iubirii, asa cum o traiesti pentru prima data, cu inima de copil, este posibila. Dar doar prin Dumnezeu, curatita de orice patima. Implinita e insa doar dincolo de timp, in vesnicie, tot prin Duhul Sfant.

  1. Pingback: Fairy Tales « my heart to your heart

  2. Pingback: Gabi – artista videoclipului din blogosferă « Mirela Pete. Blog

  3. Alex

    Minunată povestire! Cu adevărat o pildă despre adevărata Iubire! Mi-au plăcut foarte mult cuvintele din final. Cât de greşit înţelegem adesea fericirea….

    Reply
  4. Niccolae

    ,,În urmă stă un larg pustiu,
    Un vis nelămurit.
    Din tot trecutul meu nu ştiu
    Decât că te-am iubit”

    Reply
  5. nicoliciovskinicol

    In viata sunt foarte rare ocaziile in care persoana pe care o iubesti sa te iubesca la randul ei. Odata ce o ai nu o lasa sa plece, sansa aceasta s-ar putea sa nu mai apara inca odata. Nimeni nu poate da inapoi si dezaproba un nou inceput.

    Reply
  6. nicoliciovskinicol

    Ne e greu să iubim pentru că, de fiecare dată, aşteptăm ca şi ceilalţi să ne iubească pe noi. Şi sincer, ne irosim timpul, ne agităm şi suferim aşteptând recunoştinţă şi iubire din partea altora. Deci ne vine greu să iubim fără condiţii. Condiţia noastră pentru a iubi e ca şi celălalt să ne iubească. Atunci, noi când mai iubim, dacă mereu aşteptăm iubire din alte părţi?
    Deja te privezi de libertatea iubirii când te întrebi dacă şi ceilalţi te iubesc. Ca să fii fericit este de ajuns să iubeşti. Găseşti o pace şi o împăcare cu sine, când iubeşti pur şi simplu. Oare nu suntem în stare să iubim, dacă dragostea noastră nu e recompensată cu aceleaşi sentimente? Mai suntem capabili să iubim, dacă ceilalţi nu se arată recunoscători pentru ajutorul nostru, dacă nu ne laudă nimeni pentru sacrificiile pe care le facem, dacă nu primim plata pe loc? Uneori simţim că iubim umanitatea, pe toţi şi pe toate. Şi nu mai putem de fericire când gândim asta. Dar cu cât simţim că iubim umanitatea mai mult, cu atât ne dăm seama că am uitat să iubim omul. Ne surâde ideea iubirii contemplative. O îmbraţişăm mai mult decât ideea iubirii active.
    Acceptăm mult mai uşor iubirea aceea însetată de fapte mari, pe care să le vadă toată lumea. Ba chiar te gândeşti că eşti în stare să îţi dai viaţa, să te jertfeşti dacă ai primi aplauze şi dacă ai fi slăvit. Însă iubirea activă şi vie înseamnă străduinţă şi stăpânire de sine. Străduinţa de a iubi pe cel de lângă tine în fapte mici, mărunte, de zi cu zi. Iar apoi, când ţi se pare că străduinţele nu au niciun rost şi că ceilalţi nici nu văd că tu îi iubeşti şi se comportă la fel de nepăsători, atunci descoperi că tu nu te-ai jertfit ca ei să te iubească, ci ca să găseşti fericirea în a iubi pur şi simplu.
    Când ţi se pare că te-ai îndepărtat de ţelul dorit, tocmai atunci l-ai atins. Fiindcă nu mai aştepţi recunoştinţă din partea celorlalţi, ci vezi în tine că reuşeşti să iubeşti fără răsplată. Împlinirea ţelului e în interiorul nostru, iar când se împlineşte în interior, negreşit se împlineşte şi în exterior. Când vezi că ceea ce ţi-ai propus se împlineşte în inima ta, simţi lămurit puterea lui Dumnezeu care n-a încetat să te iubească şi să te călăuzească, pas cu pas, fără să ştii.
    sursa http://www.orthograffiti.ro/525/sa-iubesti-pur-si-simplu/
    Iertare pentru tot!

    Reply

Ce zici de asta?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s