“Mergi şi fă şi tu asemenea!” (Luca 10, 37)

Cati e mai bine acum, nu a mai avut “vâjâieli” ori ameţeli. Poate doar un pic obosită din cauza agitaţiei (fireşti, în cazul ăsta):  telefoane, sfaturi, vizite, mers la doctor. Important este că e plină de nădejde.

Ceea ce mi se pare cu adevărat minunat e iniţiativa voastră, a tuturor celor care şi-au arătat şi îşi arată solidaritatea şi afecţiunea faţă de Ecaterina şi familia ei. E impresionant: zeci, dacă nu sute de oameni, care au fost mişcaţi de caz, au încurajat-o şi au donat, din puţinul lor, mult. Nu e vorba doar de-o sumă modică sau substanţială de bani, ci de curaj, de încredere şi de iubire creştinească pe care le-aţi “donat” şi care au ajuns nu doar la inima Ecaterinei, ci a multor altora care sunt în nevoi şi necazuri.

În trei zile de donaţii, cât au fost efectiv, s-a strâns, cu tot cu  economiile lor, cam jumătate din suma necesară operaţiei, adică aproape 5000 de euro. Astăzi va merge la medicul de la Euroclinic să-şi programeze operaţia. Are nevoie în continuare de noi pentru a strânge şi restul sumei care va face posibilă intervenţia. Pentru ea, timpul curge cu mult mai repede decât de obicei, fiecare secundă contează… Totuşi, e cu mult mai liniştită şi mai încrezătoare.

Nu ştim rânduielile lui Dumnezeu, dar credem cu tărie în El ca fiind mai presus de orice bunătate gândită de om. Ştim că este drept şi că judecata lui este milă şi adevăr, aşa cum spune Psalmistul: “Glasul meu auzi-l, Doamne, după mila Ta; după judecata Ta mă viază!” (Ps. 119, 149). Boala şi suferinţa ca urmări ale păcatelor noastre sunt îngăduite pentru că Însuşi Domnul stă drept în faţa libertăţii noastre, dar şi pentru că, prin pronia Lui iubitoare, devin prilej de vindecare sufletească şi de comuniune umană.

În astfel de perioade de încercare, de teamă şi de suferinţă, ceea ce suntem noi cu adevărat, Biserica cea adevărată a lui Hristos, cea a inimilor de carne pe care El a scris porunca iubirii, şi care se întrezăreşte, plină de viaţă şi luminoasă, ca o cetate nemişcată de veacuri. Am privit chipurile oamenilor simpli cărora le-am mărturisit despre aproapele lor în suferinţă şi am văzut lacrimi şi îndârjirea de a face ceva. Am văzut-o pe văduva care şi-a pus cei doi bănuţi în cutie… Mi-a spus că aşa poate să-i mulţumească Domnului şi celor care au ajutat-o odinioară, când soţul ei era în aceeaşi situaţie ca Ecaterina şi de aceeaşi vârstă cu ea. Din păcate, pentru el nu s-a mai putut face atunci nimic… L-am văzut pe preotul duhovnic stând alături, trup şi suflet,  îndreptându-le privirea către Domnul, dându-le nădejde şi putere.

Ceea ce rostim la Liturghie în fiecare duminică şi în rugăciunea de fiecare zi, Crezul nostru, credinţa în Sfânta Treime şi în viaţa Bisericii, rodeşte în comuniunea permanentă în Sfântul Duh, prin voinţa noastră de bine  împlinită în faptă. Aşa suntem făcuţi, să ne bucurăm de bine şi să înflorim în iubire, aceasta e mişcarea firească a inimii noastre. Darul nostru, oricât de mic, care vine din Darul cel mare al jertfei euharistice, este temelia Bisericii liturghisitoare şi a comuniunii cu Sfinţii. Par vorbe mari, pentru că ochii noştri orbi şi fals smeriţi nu vor să vadă. Dar aceasta este Iubirea, tainic manifestată în cele mărunte ca şi în cele mari, spre care întindem mâinile şi gândul nostru.

……………………………………………………………………………………………………

Aici aveţi povestea Ecaterinei, scrisoarea ei şi conturile pentru cei care vor să doneze.

Update 19-03-2011. De citit neapărat!!!

Advertisements

One thought on ““Mergi şi fă şi tu asemenea!” (Luca 10, 37)

Ce zici de asta?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s