Cuvinte şi rugăciuni ale Sfântului Ioan de Kronstadt

Oamenii, asemenea smochinului celui neroditor, se îmbracă în înfăţişare amăgitoare, fără roadă lăuntrică, fără fapte bune, căci, pentru a aduce roadă, este nevoie de osteneala cercetării de sine, a adâncirii în sine, a pocăinţei neîncetate şi a rugăciunii, iar spre asemenea osteneală puţini sunt osârduitori. Cât de puţini sunt cei cu adevărat smeriţi, milostivi, flămânzi şi însetaţi de dreptate, curaţi cu inima, care caută pacea şi se ţin de ea, care iubesc dreptatea şi rabdă prigoane pentru ea! De ce? Fiindcă nu vor să pătrundă mai adânc în sine şi să se cunoască pe sine. Fiindcă propria pustietate şi necurăţie lăuntrică îi sperie şi îşi întorc de bunăvoie ochii de la ele, ca să trăiască în necurmat miraj şi necontenită amăgire de sine.

***

Dacă creştinii ar crede cu tărie în răsplata cea veşnică ce le-a fost făgăduită celor care se nevoiesc cu adevărat în viaţa aceasta vremelnică şi pe care le-au primit deja cei ce cu nevoinţa cea bună s-au nevoit, o, cum s-ar strădui să se nevoiască aici din răsputeri, fiecare în chemarea şi tagma sa, fie aceasta duhovnicească, civilă, militară, ţărănească,  studenţească, meşteşugărească, negustorească ş.a.m.d. Toţii bărbaţii şi toate femeile s-au străduit pe-ntrecute să răpească cereştile cununi de la Dumnezeu şi să se mute în viaţa veşnică, unde este veşnica fericire, veşnica bucurie, veşnica sfinţenie, veşnica dreptate, veşnica pace!

Dar tocmai aici stă piatra de poticnire pentru uriaşa majoritate a oamenilor: ea este tocmai îndoiala cu privire la viaţa veşnică ori necredinţa în Înviere şi în fericirea ce va să fie sau chiar necredinţa în Dumnezeu ca Răsplătitor. Toţi stau cu mâinile în sân, toţi sunt în nelucrare ori le leste lene să se nevoiască, se lipesc strâns de viaţa cea vremelnică, prin feluritele patimi şi plăceri ale  acestei vieţi şi nu aduc roada faptelor bune, a pocăinţei de totdeauna şi viaţa lor piere în deşert.

***

Strigat-a Domnul cu mare glas: “Lazăre! Vino afară! Şi a ieşit cel mort legate fiindu-i mâinile şi picioarele cu faşe; şi faţa lui cu mahramă era legată.” (Ioan 11, 43-44). Doamne, Făcătorul nostru! Cât de puternic e cuvântul Tău, care a stricat moartea şi l-a chemat pe mortul Lazăr înapoi la viaţă! Aşa chemi Tu, în fiecare zi, la viaţă, sufletul  meu ce moare zilnic din pricina păcatelor – îl chemi pentru numele Tău, pentru bunătatea Ta, pentru pocăinţa dăruită mie de către Tine. Îţi mulţumesc Ţie, Viaţa mea!

***

Prin Tine, Doamne, viez, prin Tine răsuflu, văd, aud, pipăi, miros. Prin Tine gândesc, vorbesc, cuget, îmi închipui, mă bucur, îmi amintesc, mă liniştesc, mă pocăiesc, mă curăţesc, mă întăresc, mă tămăduiesc, mă luminez, mă izbăvesc de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, prăznuiesc biruinţa asupra patimilor înşelătoare şi pierzătoare. Prin Tine şi pe Tine Te mărturisesc, Te proslăvesc, Îţi mulţumesc şi Te iubesc; prin Tine mă lupt cu păcatul atotstricător; prin Tine până acum trăiesc şi nu mai mor, umblu şi lucrez, slujesc sfinţeniei şi dreptăţii Tale, măririi Tale celei neurmate; prin Tine dispreţuiesc toată minciuna, necredinţa, nebunia celor mândri, care se leapădă de Tine, care Te hulesc cu obrăznicie, prosteşte, chiar dacă spun sus şi tare despre sine că sunt deştepţi, că sunt intelectuali şi raţionali. Cu tine mor şi cu Tine nădăjduiesc să învii din morţi şi să trăiesc cu Tine şi în Tine în vecii nesfârşiţi. Amin!

(fragmente din vol. Despre tulburările lumii de astăzi, de Sfântul Ioan de Kronstadt, Editurile Sofia şi Biserica Ortodoxă, Bucureşti,  2004 )

 

Advertisements

Ce zici de asta?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s