Nicuşor

 

[...] Frumos Crăciun o să fie! A nins două zile din crivăţ şi acum, în ajun, s-a schimbat vântul; suflă austrul subţiind norii printre care încep să se iveasă stelele şi aducând cu ele un ger de taie.

La curtea caselor lui conu’ Mişu e zarvă mare. Pe porţile deschise larg nu mai contenesc săniile încărcate cu musafiri. E pom de Crăciun, la care sunt poftiţi copiii tuturor prietenilor. În mijlocul salonului încăpător, care ţine de la intrare până la terasa din fund, e aşezat bradul împodobit de-ţi ia ochii. Cucoanele se învârtesc de colo până  colo, rânduind lucrurile la locul lor. Copiii nerăbdători aşteaptă în odaia din dreapta semnalul când vor putea intra. Să aştepte, că nu e încă gata. Mai sunt de aşezat jucăriile pe meşcioara din jurul bradului şi de pus la fiecare teanc de jucării câte o carte de vizită cu numele copilului căruia i se cuvine; şi nici conu’ Mişu n-a sosit încă de la club cu bărbaţii, ca să se bucure de bucuria copiilor.

În vremea asta, alături, la casierie, e un sufleţel stingher, care se zbate şi se frământă…Mama e dusă la cucoana casierului să ajute la gătit şi la scuturat – şi a luat şi pe Lenuţa cu ea; tatăl e dus la cârciumă…iar el stă singur în gangul casieriei, muncit de gânduri…A văzut azi dimineaţă pe un om din curtea boierească, ducând la spinare un brad mare…pe urmă băieţii  de la cofetărie cu tăvi şi un alt băiat de la librărie încărcat cu fel de fel de cutii. Şi el ştie ce înseamnă asta. Anul trecut, când l-a durut în gât, l-a dus mă-sa la spiţărie[n.r. farmacie] şi atunci, prin uşa întredeschisă a zărit o clipă în odaia de alături, cu ochii lui împăienjeniţi de friguri, un brad frumos îmbrăcat în…, dar a închis spiţerul uşa…şi era ziuă, lumânăricile nu erau aprinse şi mămica i-a spus aşa: că seara e mai frumos când se aprind lumânăricile…Toţi copiii ăştia care trec în sănii, acolo se duc, să vază pomul de Crăciun!!…Şi nici prin crăpăturile ulucilor nu poate să se uite, că e zăpada până la gât…E! dar dacă ar vrea conu’ Mişu…„Ce, conu’ Mişu nu e om bun? Ba e bun.” Nu-i dă lui întotdeauna câte un ban? Adineauri  a trecut în târg şi nu s-a întors acasă…Dacă i-ar ieşi înainte şi l-ar ruga să-i arate şi lui pomul de Crăciun, – numai niţel, niţel de tot…

Cât e de mica inimioara lui, s-a despărţit acum în două. Jumătate îl îmbrânceşte înainte: „Încearcă, conu’ Mişu e om bun; poate te duce să vezi pomul…pomul!!”, iar cealaltă îl trage înapoi: „ Fugi d-acolo, nu se poate…nu se poate”…

Se aud sănii venind din târg…Uite-le, cotesc la colţ şi în bătaia lămpii electrice de la răspântie, Nicuşor recunoaşte pe conu’ Mişu şi-l aude râzând cu poftă. Repede o ia la fugă să-i iasă înainte. Cine ştie? Poate chiar fără să-i spuie nimic, văzându-l, o să i-l arate, că e om bun. A ajuns! Aci e altă cotitură. „ Hei! la o parte!”, strigă birjarul degeaba: iar conu’ Mişu, ieşind pe jumătate din sanie şi văzând copilul în drum:

− În drum, hai? Drace împeliţat! Să te calce sania. Marş acasă!

Şi săniile trec…E noapte…nu se poate vedea lacrimile care au năpădit în ochişorii lui negri, catifelaţi, dulci ca o mângâiere…

I-a zis aşa : „Marş acasă!”, dar ce să facă acasă? Nu e nimeni acasă, nimeni…Şi coşul de la sobă ţiuie…Şi-i e urât…Şi cum stă în drum, parcă-i şopteşte cineva la ureche: „ Ştii ce? Poate că se vede de la poartă prin ferestre”. O ia la fugă înspre curtea boierească. Se dă la o parte lângă uluci ca să treacă săniile care ies; apoi, când au trecut, face doi paşi în curte şi se uită cu încordare…Ies valuri de lumină pe ferestre, dar pomul nu se vede…Şi mai face doi paşi, strângându-şi la piept paltonul lung şi larg, făcut dintr-o scurteică  a mă-sii, în care parcă e un pui de lăutar…Ferestrele sunt prea sus…degeaba…A! ştie el un loc de unde ar putea vedea, d-acolo de pe prispa unde mănâncă boierii vara! Acolo, a văzut el prin crăpăturile ulucilor, sunt ferestrele jos. Da, dar câinii!!! Gândul acesta îl face să se retragă repede din curte…Ce bine ar vedea el de acolo pomul de Crăciun!! Stă…şi-şi face socoteli de om mare. Nu se poate să fie câinii dezlegaţi acum, când vine lume…Asta nu se poate! ce, să muşte pe lume? Face câţiva paşi în curte, trăgând cu urechea şi neputându-şi dezlipi ochii de la lumina ferestrelor…Ocoleşte în vârful picioarelor casa… mai sunt câţiva paşi… A ajuns!…na! perdelele lăsate…ba nu, una e ridicată! Păşeşte binişor…binişor…Aaaa!!! Ce frumos! Ce frumos!

Poate de-acum să sufle austrul vânt tăios de rece, că în tot trupul copilului s-a revărsat căldura unei fericiri nemăsurate. Tot sufletul i s-a urcat în ochii care privesc cu nesaţ…Cum sclipeşte beteala! Uite şi lumânăricile aprinse! Şi ce de jucării! Trâmbiţe, tobe, păpuşi! Uite şi nişte iepuraşi albi, mici şi drăguţi…Înăuntru se deschide de părete uşa odăii din dreapta, prin care năvălesc o droaie de copii, băieţaşi, fetiţe şi noduleţe mici, pe care îi dau jos fundele. Sunt câteva clipe de extaz general vrednice de admirat: copiii de o parte rămaşi ţaglă [ţintă, n.r] cu ochii pironiţi la pom, părinţii de alta, cu ochii umezi de fericirea bucuriei lor. Acum madamele aşază copiii în semicerc. Trebuie să cânte:„ O ! Tannenbaum! O! Tannenbaum!”. Se face o tăcere desăvârşită. Cucoana Zoe, gazda, deschide pianul şi se aşază să-i acompanieze…dar în clipa în care-şi ridică mâna ca să înceapă, dinspre terasă se aude lătratul gros al unui câine şi ţipătul unui copil, ţipăt de groază , lung, sfâşietor, care spintecă tăcerea şi trece ca un junghi în inimile tuturor…Bărbaţii dau năvală într-acolo: deschid uşa. „Marş Leu! Marş Leu !” strigă conu’ Mişu dând cu piciorul în câine…Jos, lângă fereastră, zace copilul fără cunoştinţă…

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Nu te mai frământa atâta, coane Mişule. Închide ochii şi dormi în pace, că Dumnezeu e bun şi iertător.El ştie c-ai priceput prea târziu de ce-ţi ieşise copilul înainte şi că te-ai căit de a-l fi gonit cu asprime. Te-a văzut cum l-ai dus acasă, cum l-ai îngrijit, cum i-ai încărcat braţele de jucării şi de bunătăţi şi pentru el şi pentru Lenuţa. El ştie că eşti hotărât mâine, în ziua de Crăciun, să te duci la casierie, să te încredinţezi cu ochii dumitale că copilul nu s-a îmbolnăvit de spaimă. Dumnezeu e bun şi iertător şi a auzit ce-ai pus de gând cu coana Zoe să faceţi la anul. Închide ochii si dormi în pace.

( I. Al. Brătescu-Voineşti, Nicuşor, text selectiv)

Advertisements

6 thoughts on “Nicuşor

  1. Pingback: Bilanţ pozitiv | Ioan Usca

    1. Theodora Post author

      Mulţumesc, Rodicuţă roditoare… Să primeşti tot ce visezi tu frumos şi bun şi chiar mai mult decât atât, spre bucuria sufleţoiului tău. Na, ţine asta, pentru tine special:

      Reply
  2. Pingback: Colecţionara de coşmaruri – 38 | Caius

  3. Pingback: Petrecerea « Ioan Usca

Ce zici de asta?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s