Dumnezeu în exil. Despre Iezechiel 1 (2)

Textul

  • Întregul şi partea: Cartea lui Iezechiel

Din punct de vedere literar, Cartea lui Iezechiel se distinge, alături de Agheu  şi Zaharia, drept cea mai bine datată dintre cărţile profetice. Succesiunea datelor din întreaga carte păstrează ordinea cronologică, cu excepţia lui 29,17, 32,1 şi 17. Acestea apar în prorociile împotriva naţiunilor, datate respectiv în 589 şi 571. Restul datelor sunt în ordine cronologică, de la 593 în 1,1 pînă la 585 în 33,21, când Iezechiel află vestea despre soarta Ierusalimului. Ultima dată apare în 40,1, plasând viziunea Israelului restaurat în anul 573 î.Hr. Cartea lui Iezechiel este împărţită logic în trei părţi principale: capitolele 1-24 dezvoltă subiectul pieirii iminente a Ierusalimului, următoarea secţiune (25-32) este dedicată profeţiilor împotriva naţiunilor străine, iar restul capitolelor (33-48) marchează o completă schimbare a accentului, deoarece criza anticipată în prima secţiune a avut loc prin distrugerea Ierusalimului. Noua temă este reînvierea şi restaurarea israeliţilor în propria ţară. Structura generală a cărţii, în funcţie de temele majore,  este evidentă şi în următoarea schemă:

I. Chemarea şi însărcinarea lui Ezechiel 1,1-3,21

II. Pieirea Ierusalimului 3,22-7,27

III. Templul părăsit de Dumnezeu 8,1-11,25

IV. Condamnarea conducătorilor 12,1-15,8

V. Condamnarea poporului ales al lui Dumnezeu 16,1-19,14

VI. Ultima evaluare completă a faptelor lui Israel  20,1-24,27

VII. Naţiuni străine  25,1-32,32

VIII. Speranţe de restaurare 33,1-39,29

XI. Statul restaurat  40,1-48,35

Impresia generală, provocată de descrierile minuţioase, elaborate ale lui Iezechiel, este cea a unui stil baroc, ce dezvoltă un imagism puternic, influenţat probabil de vizionarismul artei chaldeene.

De remarcat este faptul că relatarea se face la persoana I, ceea ce accentuează, pe de o parte experienţa personală a trăirii lui Dumnezeu şi subiectivitatea viziunii, pe de altă parte, accentuarea graţiei divine, prin care un individ anume devine ales al Domnului în revelarea Sa către popor.

  • Partea şi întregul : capitolul I

Capitolul I are ca punct de plecare însăşi chemarea profetică pe care Iahve i-o face lui Iezechiel. Suntem în 593, aşa cum am amintit, în cel de-al cincilea an petrecut în Babilon, iar prizonierii nu aveau perspective luminoase pentru o întoarcere grabnică. Ei sunt neliniştiţi şi derutaţi ascultând cum falşii proroci contrazic sfaturile lui Ieremia. Executarea de către Nebucadneţar a doi proroci mincinoşi, Ahab şi Zedechia, desigur că nu le diminuează speranţa de reîntoarcere la Ierusalim în viitorul apropiat. In mijlocul acestei confuzii, Ezechiel este chemat la lucrarea profetică. Chemarea lui Iezechiel este deosebit de impresionantă. Comparativ cu cadrul măreţ al viziunii lui Isaia şi cu comunicarea simplă adresată lui Ieremia, chemarea lui Iezechiel la slujba profetică poate fi descrisă drept fantastică. Cadrul este situat în vecinătatea Babilonului, lângă râul Chebar. Nu există în raza vizuală niciun templu cu care el ar putea asocia prezenţa lui Dumnezeu. Distanţa pînă la Ierusalim este imensă, astfel că în cel mai bun caz el păstrează numai amintirea sanctuarului în care Dumnezeu îşi manifestase prezenţa încă în vremea lui Solomon. Dacă ar putea să fi văzut Babilonul, Iezechiel ar fi putut zări marile temple ale lui Marduk şi ale altor zei babilonieni care erau recunoscuţi de triumfătorul Nebucadneţar. Aici, în acest mediu păgân, Iezechiel primeşte chemarea de a vorbi în numele lui Dumnezeu. Iezechiel devine conştient de prezenţa lui Dumnezeu printr-o viziune (1,4-28). Iniţial atenţia îi este atrasă de un nor uriaş din care iese foc. Îşi fac apariţia patru făpturi vii descrise minuţios, mişcându-se înainte şi înapoi iute ca fulgerul. Aceste făpturi se dovedesc a avea atât trăsături naturale, cât şi supranaturale. În strânsă legătură cu fiecare făptură se află o roată, corelată cu fiecare mişcare. Duhul făpturilor era şi în roţi, iar comportarea întregului ansamblu era spectaculoasă, dar organizată. Fiecare făptură se mişca, folosind aripile de sub firmament. Iezechiel vede şi un tron deasupra, pe care este aşezată o fiinţă cu înfăţişare omenească, înconjurată de o strălucire asemănătoare curcubeului. Fără să explice ori să interpreteze toate acestea, Iezechiel caracterizează întreaga manifestare ca o arătare a slavei lui Dumnezeu. Aici, într-o ţară păgână şi departe de Templul din Ierusalim, Iezechiel devine conştient de prezenţa lui Dumnezeu. Deşi el cade cu faţa la pământ înaintea acestei manifestări divine, Dumnezeu îi cere să se ridice, iar Duhul îl umple, dându-i puterea să se supună poruncii. Numit „fiu al omului”, el primeşte însărcinarea de a fi un mesager către propriul popor, care este neascultător, încăpăţânat şi răzvrătit. Mesajul îi este dat printr-o ilustrare simbolică. I se porunceşte să mănânce un sul, în care erau scrise plângeri, bocete şi gemete, care în gura lui devine dulce ca mierea. Prevenit că oamenii nu-l vor asculta şi nu-i vor primi mesajul, lui Iezechiel i se porunceşte să nu se teamă de ei. În timp ce slava lui Dumnezeu se îndepărtează, Duhul îl face pe Ezechiel conştient de realitatea concretă a faptului că se află printre exilaţii din Tel-Abib, lîngă râul Chebar. Copleşit de tot ceea ce văzuse, el reflectă asupra acestor fapte timp de şapte zile. După o tăcere de o săptămână, Iezechiel îşi asumă misiunea de străjer al casei lui Israel (3,16-21). Trăind în mijlocul poporului său, el devine conştient de responsabilitatea pe care o are, de a-i avertiza. Dacă vor pieri, în pofida avertismentului său, el nu este vinovat. Totuşi, dacă nu-i va preveni şi ei vor pieri, Iezechiel va fi vinovat de sângele lor. A fi un străjer credincios reprezintă o problemă de viaţă şi de moarte.

Desigur că în studiul textului se vor fi făcut multe clasificări şi subclasificări pentru a se releva nucleele semantice ale textului, simetrii sau raporturi de corespondenţă, adaosuri, toate din necesitatea unor clarificări.

Aş aminti doar câteva din încercările de structura a capitolului I, ca cea a lui Ferdinand Hitzig, unul dintre reprezentanţii vechii şcoli de exegeză, care identifica până la v.4 afirmaţii cu caracter general, apoi descrieri ale creaturilor în vs.5-14, ale roţilor şi modului în care se mişcă în vs. 15-21 şi, în final, o aserţiune despre platforma susţinută de fiinţele cu înfăţişare stranie şi despre tronul aflat deasupra acesteia pe care stă un divin ocupant- vs. 21-28.  Într-o  abordare sincronică, ca cea a lui Daniel I. Block, se identifică o introducere până la v.4 şi o concluzie în v.28, iar vs.5-14, 15-21, 22-27 constituie secţiuni de intervenţie. Cei doi cercetători au creat adevărate curente de opinie, fără a se ajunge la un consens privind împărţirea textului.[1]

Leslie C. Allen, în bine-cunoscuta sa lucrare The Structure and Intention of Ezekiel I, arată că analiza conceptuală a textului, adăugată celei retorice, lămureşte orice neclaritate structurală. El identifică şase părţi: vs.3b-4,5-12, 13-14, 15-21, 22-25 şi 26-28a care dezvoltă, aproape simetric, un motiv central, pentru ca, în final, să devină convergente. Astfel, partea 1, 3-a şi a 6-a dezvoltă imaginea teofaniei ca furtună, pe când 2, 4, 5 şi, evident, 6 sunt construite în jurul tronului lui Dumnezeu, ca expresie a slavei Sale. Cele două nuclee comunică sensuri profunde, cu legături în contingent, pe care L. C. Allen le analizează minuţios, demonstrând că punctul nodal constă în chiar repetiţia frecventă a lui demûth, “asemănare”, tradus şi prin adverbul de mod cu valoare prepoziţională “ca”,  dar şi a lui mar’eh  (mar-eh’) – impresie, aparenţă . În LXX, bênôt « dintre, din mijlocul » şi paralela din 10,7– atestă un text superior. Se consideră că în TM trebuie să fie o corupere a lui bênôt, de fapt ”mittôk” (din interior, din). Ideea este că bênôt devine un element caracteristic în capitolul 10, care reia viziunea lui merkabah. Astfel, secţiunile 5-14,15-21 şi 22-25 sunt construite pe baza unui chiasm, toate cele cinci părţi având drept cuvânt cheie   chashmal  (khash-mal’)  “ca strălucirea a”.

Se obervă, deci, o structură semantică bipartită determinată, pe de o parte de teofania care ia forma furtunii/norului, pe de alta, de cea a tronului- merkabah, prin care se arată kābǒd. Iahve Se dezvăluie în ciuda faptului că poporul Său se află într-o ţară păgână sau că urma desacralizarea şi distrugerea templului.


[1] Cf .Allen, Leslie C. –  The Structure and Intention of Ezekiel I, in Vetus Testamentum, vol. 43, Fasc.2 (Apr., 1993), pp. 145-146

Advertisements

4 thoughts on “Dumnezeu în exil. Despre Iezechiel 1 (2)

  1. Rodica

    “Comentariil inchise”mi-au adus aminte de m-am retras din toate forumurile religioase…Multumesc ca mi-ai adus aminte!Eu,copil natang,incercam din nou!

    Reply
  2. Theodora Post author

    “Lasă noaptea din găoace/ Melc nătâng, şi fă-te-ncoace,”

    forumurile şi discuţiile în contradictoriu cu persoane de alte confesiuni nu mi se par deloc ziditoare de suflet. Unii devin opiniomani de meserie, căutând doar contradicţia, iar asta mă oboseşte teribil.

    Noi nu avem puterea să convingem pe cineva dacă el nu-şi deschide mai întâi sufletul catre Dumnezeu, ca El să lucreze. E bine să sădim, ca semănătorul din pildă, dar să nu ajungem până la a arunca mărgăritarele…

    Reply

Ce zici de asta?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s