Limba noastră-i o comoară

Şi, ca pentru orice comoară, înfundată în adâncuri, trebuie să sapi mult până să ajungi la ea, ca să-i afli sclipirea cea adevărată şi să o preţuieşti cum se cuvine. Unii însă se plictisesc repede şi aşa se ajunge la ….

Etimologia populară

Etimologia populară ( în franceză étymologie populaire, italiană paretimologia, germană Volksetymologie) este fenomenul lingvistic care constă în  modificarea formei unui cuvânt (de regulă neologism), sub influenţa unui cuvânt mai cunoscut cu care prezintă asemănări de formă sau uneori de sens.

Cuvântul recent intrat în limbă sau substantivul propriu străin îi este mai puţin cunoscut sau chiar deloc vorbitorului, de aceea el are tendinţa de a-i da o semnificaţie proprie şi de a-l folosi, prin analogie cu altele asemănătoare, fie ca formă, fie ca sens. Asociaţiile acestea se produc în procesul de pătrundere a împrumuturilor dintr-o limbă în alta şi se datorează atât unui anumit grad de ignoranţă, cât şi nevoii subiectului vorbitor de a se manifesta ca factor activ în procesul de comunicare.( Dicţionar de ştiinţe ale limbii, Bucureşti, Editura Nemira, 2001, pp. 203-204)

În funcţie de transformările unuia sau altuia dintre nivelurile lingvistice, etimologia populară se poate studia atât la nivel fonetic-fonologic, având în vedere modificarea de sunete pe care o implică, cât şi la nivel lexico-semantic, urmărind fenomenul analogiei si implicaţiile semantice

Celebrul lexicolog Theodor Hristea enumeră patru tipuri fundamentale de etimologie populară pe care le vom exemplifica, neinsistând însă asupra lor:

¨      etimologie populară ce atinge forma cuvântului: somnieră (termen creat prin asociere cu substantivul arhicunoscut somn), în loc de somiera (<fr. sommier) (=reţea elastică de sârmă, de arcuri etc. fixată pe cadrul patului, peste care se așază salteaua)

¨      etimologie populară ce atinge sensul cuvântului: babalâc < tc. babalik (=părinte, titlu de reverenţă, prin asociere cu babă, a primit un sens peiorativ: persoană neputincioasăîmbătrânită înainte de vreme;

¨      etimologie populară ce atinge forma si sensul cuvântului: întrepid (utilizat ca sinonim pentru întreprinzator), creaţie lingvistică apărută sub influenţa verbului a întreprinde (=a începe ceva, a face, a efectua); forma corectă: intrepid (=curajos, cutezător, neînfricat) < fr. intrépide < lat. intrepidus;

¨      etimologie populară latentă: termenul şezlong (=scaun pliabil) < fr. chaise-longue (=scaun lung) este asociat greşit cu verbul românesc a şedea (<lat. sedere).

(Theodor Hristea, Probleme de etimologie. Studii. Articole. Note, Bucureşti, Editura Ştiintifică, 1968, pp.217-235) 

Fenomenul de etimologie populară presupune, aşa cum se observă,  existenţa a trei componente: cuvântul supus etimologiei populare (elementul indus), cuvântul care provoacă etimologia populară (elementul inductor) şi asociaţia ideatică şi formală pe care subiectul vorbitor o realizează.

Un exemplu de etimologie populară care afectează forma cuvântului este femenin, termen greşit care a apărut sub influenţa inductorului femeie, moştenit din limba latina: famĭlia < famulus (=servitor, slujitor). Se stie însă că adjectivul feminin este împrumutat din limba franceză: féminin < lat. femininus < lat. femina (=femeie). Există o apropiere formală şi semantică între femenin şi feminin, însă este falsă din punct de vedere etimologic. Alte exemple: furnicular pentru funicular (mijloc de transport aerian format din unul sau din mai multe cabluri suspendate pe stâlpi, pe care circulă cabinele cu pasageri și cărucioarele cu materiale, folosit în regiunile muntoase greu accesibile, <fr. funiculaire), obţinut prin prin asociere cu furnică (şi ea merge, cară, nu ?); fierăstrău, presupus a avea drept origine fierul din care e făcut, pentru că este necunoscută etimologia maghiară füresz (notabilă este acceptarea de către norme, ca formă variabilă, a lui fierăstrău, datorită frecvenţei sale mari; în DOOM2 este indicată chiar pe prima poziţie !).

Din aceeaşi categorie: boliclinică (pentru policlinică), încuibaţie (pentru incubaţie), funegru (pentru funebru),  monstră (în loc de mostră).

Exista însă şi etimologii populare ale unor termeni înrudiţi genealogic:

¨      nervoză – termen aparut sub influenta cuvântului nerv (<lat. nervus) – a luat locul neologismului nevroza (<fr. névrose);

¨      nervologie – sub influenta aceluiasi element inductor (nerv) – a înlocuit termenul neurologie (<fr. neurologie);

¨      răspunzabil – sub influenţa verbului a răspunde (<lat. respondere) – substituie termenul responsabil (<fr. responsable) etc.

Etimologiile populare pot fi adoptate de limba literară sau pot fi respinse. Un exemplu de etimologie populară neacceptată în limba română literară este boliclinică pentru policlinică (prin asociaţie cu boli). În materie de toponimelor este de remarcat o denumire ca Satu Mare pentru castrum Zothmar (cetatea lui Zothmar, termen preluat iniţial în română ca Sătmar, ulterior deformat prin etimologie populară) şi care nu mai ridică nimănui vreo problemă de acceptare. Nu acelaşi lucru se petrece cu numele dinastiei regale de Hohenzollern, care, pentru ţăranul român neaoş ori mic-burghezul neinstruit, ajunge să se pronunţe Hopânţol.

La nivel semantic, se produc lesne etimologii populare din cauza atracţiei paronimice : mutual, care înseamnă reciproc ( folosit cu sensul de mut, muteşte); vindicativrăzbunător [< fr. vindicatif, cf. lat. vindicare – a răzbuna], folosit cu sensul de vindecător, [gazdă] primitivă în loc de primitoare.

Atracţia paronimică este un fenomen ce constă în faptul că un paronim mai des utilizat şi mai cunoscut vorbitorilor îl atrage pe acela care este mai puţin cunoscut, substituindu-i-se.

Un alt exemplu îl constituie cuvântul şasiu (provenit din fr. châssis), înlocuit cu saşiu, de origine  turcească.

Alte exemple de atracţie paronimică: apropia apropria; speţe speze; ori – or; gira gera.

Totuşi, Theodor Hristea insistă asupra faptului că nu  trebuie acceptată înlocuirea termenului de etimologie populară (modificarea  formei unui cuvânt prin motivarea greşită a originii sale) cu acela de atracţie  paronimică, din trei motive. Le amintim, întrucât scot foarte bine în  evidenţă specificul atracţiei paronimice.

1.  Se poate vorbi de atracţie paronimică în limitele cvasiomonimiei celor  doi termeni care se pun în relaţie, unul, subliniază lingvistul citat, în  calitate de inductor, celălalt în calitate de element indus (atras de primul).  Or, etimologia populară are o sferă mult mai largă, elementul inductor şi cel  indus nu sunt întotdeauna paronime. (Un exemplu de etimologie populară îl  constituie lăcrămaţie, neologismul înlocuit fiind reclamaţie; etimologia greşită a lăcrima cu sensul de a se plânge, a-şi spune cuiva nemulţumirea; lăcrămaţie trimite, evident, spre lacrimă / a lăcrima).

2.  In  cazul atracţiei paronimice, inductorul (cel care atrage) este un singur cuvânt,  care înlocuieşte elementul indus (atras), ca în cazul a gira – a gera (primul  substituindu-se celui de-al doilea); etimologia populară nu pune în relaţie un  inductor format dintr-un singur cuvânt (lăcrămaţie -lacrimă, a lăcrima; renumeraţie număr, a număra). 

3. Dacă atracţia paronimică este în final o  substituire de termeni, etimologia populară este alterarea şi  deformarea elementului inductor (lacrimă, a lăcrima ->  lăcrămaţie).

Un caz asupra căruia aş vrea să insist îl constituie termenul locaţie, folosit frecvent în limbaj uzual cu sensul de loc, spaţiu, poziţie, amplasament, deşi provine din  fr. location, lat. locatio, -onis, unde are aceeaşi semnificaţie ca în română: chirie; închiriere, fiind folosit în expresii de tipul a lua în locaţie un spaţiu. În limba engleză însă, există o formă similară location, cu sensul de poziţionare geografică, loc, sit, spaţiu marcat în mod special, etc. In lumea filmului are sens de loc in care se filmează (on location). Folosirea lui inadecvată în română îl încadrează, deci, în categoria barbarismelor, laolaltă cu a completa, cu sensul de a termina (contaminare de la englezescul to complete), compas cu sensul de busolă (e adevărat că exista acest sens învechit al cuvîntului, însă el a fost resuscitat de compass = busolă din engleză)

 Valori expresive ale etimologiei populare

 Etimologia populară poate fi valorificată, însă, la nivel stilistic, posedând un potenţial expresiv uluitor. Cel mai elocvent exemplu îl constituie operele de geniu ale lui I.L. CARAGIALE.

 Evident că în acest caz avem de-a face cu o pseudoetimologie populară (Th. Hristea), ţinând cont de intenţia artistică a autorului de a creiona tipologii realiste prin care critică snobismul şi incultura burgheză şi creează atmosfera pitoresc – mahalagescă a Bucureştilor ori a orăşelelor de provincie de la sfârşitul secolului al XIX-lea, începutul secolului al XX-lea.

Enumerăm doar câteva din cele mai cunoscute: asinuitate pentru asiduitate, prin asociaţie cu asin; modistă (fie cu sens de modernă, la modă, fie cu acela de modestă, o etimologie populară evidentă şi fonetic, şi lexico-semantic) în O noapte furtunoasă. O scrisoare pierdută abundă şi ea în confuzii semantice cu miză: cioclopedică în loc de enciclopedică (era vorba de o societate aşa-zis culturală, de fapt o fantomă; pentru a sugera că e doar o formă fără fond, Caragiale sugerează subtil legătura cu cioclu, persoană care transportă morţii la cimitir, dar şi cu piedică). Ghiţă Pristanda afirmă că poliţaii sunt scrofuloşi la datorie. Aparent termenul pare o asociere între scrupuloşi (corecţi, cinstiţi, conștiincioşi, meticuloşi) şi scroafă. Mai profund însă, autorul trimite la scrofuloză, o afecţiune cronică a ganglionilor limfatici cervicali, inghinali şi axilari (scrofule) care conduce la o stare de debilitate a organismului.

Sursă a comicului de limbaj, etimologiile populare vădesc, totodată, şi sarcasmul autorului: personajele din Conu’ Leonida faţă cu Reacţiunea sunt convinse că vorbesc despre o lege de murături în loc de lege de moratoriu (amânarea plăţii unor datorii). La fel despre neamul românesc spun că este giantă latină (în loc de gintă). În D’ale carnavalului, etimologia populară este înlocuită de hipalagă, un procedeu stilistic prin care se atribuie unor cuvinte ale unei fraze ceea ce convine altor cuvinte [< fr. hypallage, it. ipallage, cf. gr. hypalage < hypallassein – a schimba], mai concret starea de spirit a personajului se răsfrânge asupra lichidului din sticluţă: cerneala este violentă, nu violetă. Miţa cere un pahar de vermult (mult vermut).

Etimologia populară şi jocul de cuvinte

 La graniţa dintre etimologia populară si jocul de cuvinte situam exemplele urmatoare: aerogant (arogant), (metoda) aiuristica (euristică), arcoladă (acoladă), binoclist / biciclist (ochelarist), derutaţi (deputati), dictalografa (dactilografă), jenibil (penibil), latrătură (literatură), plopist (nepregătit), scârbiciu (serviciu), stresiune (sesiune), telegrabnic (telegrafic), tembelizor (televizor) etc. Deşi ca realizare acesti termeni se încadrează etimologiei populare, ca intenţie, apartin jocurilor de cuvinte sau cuvintelor-valiză. Jocurile de cuvinte sunt folosite în limbajul oral, popular, argotic, familiar, cu o notă umoristică, ironică, satirică sau ca afişare a unei atitudini dezinteresate, gratuite: (persoana) tipicoasă (tipicară), (analiză) pisicologica (psihologică), scrumbieră (scrumieră), pozne (poze), s-a împlântat (s-a întâmplat), reciporc (reciproc); locomotivă cu abureală, compartimente de „Furători” si „Nefurători” (Balul Academiei Catavencu The making of, în „Academia Catavencu”, nr. 18, 10-16 mai 2006, p.6) etc. Cuvintele din aceasta categorie sunt estropiate voluntar de catre vorbitori.

Despre aspectele stilistice ale etimologiei populare scrie pe larg lector univ. dr. Valerica SPORIŞ, în articolul VALOAREA EXPRESIVA A ETIMOLOGIEI POPULARE SI A JOCURILOR DE CUVINTE

Alte limbi

Exemplul clasic de etimologie populară în limba engleză este cuvântul sparrow-grass (literal “iarba vrabiei”) pentru sparanghel (în latină: asparagus).

Departe de a fi epuizat subiectul, mă opresc aici cu speranţa că, dacă nu vom cerceta comoara, cel puţin nu vom spune c-am găsit-o privind cioburile sclipind în soare…

Advertisements

Ce zici de asta?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s