Recensământul blestemat. Despre I Paral. 21, 1 (4)

          4. De la cuvânt la idee

          Lectura naivă a textului ridică o problemă majoră: de ce-l pedepseşte Dumnezeu pe David pentru că a ordonat recensământul? Exegeza fragmentului încearcă să găsească posibile răspunsuri. Hotărârea regelui este determinată de sfatul «cuiva», un anonim. David se arătase lesne de influenţat fără a se gândi la consecinţe ( II Reg. 24,1). Se înţelege că Yahwe voia dreptatea, instigându-l pe rege să facă numărătoarea pentru niste păcate neştiute ale lui Israel ca, prin pedeapsă, să le ispăşească; (şi în I Reg.2, 25 apărea formularea “Dar ei nu ascultau spusele tatălui lor, căci Domnul hotărâse să-i dea morţii”; în III Reg. 22, 19-23, Dumnezeu îngăduie „duhului mincinos” să vorbească prin gura prorocilor, pentru că nu-i crezuseră lui Miheia care văzuse „pe toţi israeliţii împrăştiaţi prin munţi, ca oile ce n-au păstor”- III Reg. 22,17). II Regi 24,10;17 indică însă foarte clar că vina nu era a poporului, ci a lui David însuşi. De ce, totusi, atât versetul din II Reg., cât si cel din I Paral vorbesc despre Israel? Regele se identifica întotdeuna cu poporul său, deci acesta este pedepsit pentru greşelile lui, dar şi invers (“Şi mai înainte, când Saul era încă rege, tu ai povăţuit pe Israel la război şi l-ai adus teafăr înapoi şi Domnul Dumnezeul tău ţi-a spus: Tu vei paşte pe poporul Meu Israel şi tu vei fi povăţuitorul poporului Meu Israel”-I Paral.11, 2; “Când a aflat David că l-a întărit Domnul rege peste Israel, că domnia lui a fost înălţată sus pentru poporul său Israel”- I Paral.14,2; “Mulţimea înţelepţilor este mântuirea lumii şi un rege cuminte înseamnă bunăstarea poporului”- Sol.6,24; “Răspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti regele lui Israel” – In. 1, 49; “Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui.”- Mat.2, 2).

          Referindu-se la II Reg. 24, 1 şi la versetul în discuţie, ÎPS Bartolomeu Anania consemna: “Text dificil, întrucât persoana care l-a stârnit pe David rămâne incertă: el poate fi: 1) Cineva din popor (foarte puţin probabil); 2) Diavolul, aşa cum va interpreta autorul Paralipomenelor (I Par 21, 1); 3) Dumnezeu Însuşi, Cel care, în teologia Vechiului Testament, este cauza primă a tot ce există şi se mişcă, inclusiv istoria; sensul acesta este extras şi din Versiunea Ebraică [TM, n.m.]. Aşadar, Dumnezeu incită, David se supune, Ioab obiectează (v. 3), recensământul se face (vv. 8-9), David şi-l asumă ca păcat (v. 10), Domnul pedepseşte (v. 15). În ce constă, totuşi, păcatul? Recensământul populaţiei era prescris în legea lui Moise (Iş 30, 12-16), dar fiecare cetăţean trebuia să plătească o „răscumpărare”, ceea ce sub David nu s-a făcut. Un recensământ avea ca obiectiv principal stabilirea dărilor şi a volumului de muncă forţată; se pare că David a vrut să-şi cunoască doar forţele armate, ceea ce poate fi un semn de trufie din partea unui suveran care, cel puţin pentru un moment, ignora suveranitatea absolută a lui Dumnezeu.”[1]

          Motivele unui recensământ, ţinând cont de circumstanţele date, sunt multiple: regele purtase nenumărate războaie, iar acum avea nevoie de o reevaluare a forţelor sale. Recensământul are un evident caracter militar, căci sunt număraţi doar bărbaţii „vârstnici, buni de război”; este foarte posibil ca David să-şi fi dorit o armată pregătită şi mult mai bine organizată. „Păcatul regelui de-a număra populaţia constă fie în satisfacţia orgolioasă de-a avea evidenţa ostaşilor de care dispune pentru un posibil plan de cucerire, fie-mult mai cert- în instituirea unui sistem permanent de taxe regulate, care ar fi constituit premisa necesară instaurării monarhiei”[2]. Măsura trebuie înţeleasă ca opresivă şi intenţia regelui una tiranică, aşadar o inovaţie a concepţiei comune despre libertate şi o îndepărtare de la menirea străveche a funcţiei regelui în Israel.

           Atât  regele, cât şi poporul său nu trebuia să se bazeze pe forţele proprii, ci  să depindă doar de Dumnezeu („ Pentru Domnul nu e greu să izbăvească şi prin puţini, ca şi prin mulţi”- I Reg.14, 6 „Vai de cei ce se coboară în Egipt după ajutor şi se bizuie pe caii lor şi îşi pun nădejdea în mulţimea carelor şi în puterea călăreţilor, dar nu-şi aţintesc privirea către Sfântul lui Israel şi nu caută pe Domnul”- Is. 31,1). Aşadar, vina lui David a fost lipsa de încredere în ajutorul şi în cuvântul lui Dumnezeu; este destul de greu de imaginat cum şi-a pierdut credinţa după ce, în cazul fiecărei lupte, el se adresa Domnului care-i vorbea prin proroci şi-i arăta chiar cum să-i învingă pe adversari ( II Reg.5, 23-24; I Paral.14, 14-15), însă nu este exclus ca victoriile succesive să-i fi insuflat o prea mare încredere în sine, uitând de binefacerile lui Dumnezeu şi de legământul pe care acesta îl făcuse cu Avraam, căruia îi spusese: „Priveşte la cer şi numară stelele, de le poţi număra!”(Fac.15, 5). David însuşi recunoaşte: „Greu am păcătuit înaintea Ta, Doamne, iartă păcatul robului Tău, căci m-am purtat peste măsură de nebuneşte” ( II Reg. 24, 10), iar în I Paral. 21 -„m-am purtat cu totul nepriceput”. Ce altceva este mândria decât nebunie în faţa lui Dumnezeu? “Trei gropi ne sapã nouã demonii: întâi dau luptă împotriva noastrã pentru a ne opri de a face binele; al doilea, dacã nu reuşesc, cautã sã ne abatã şi sã fãptuim binele fãrã Dumnezeu; dacã nici aşa nu reuşesc, întrebuinţeazã a treia groapã: ne laudã pentru binele fãptuit, ca sã ne umflãm de mândrie” ( Sf. Ioan Scãrarul ). “Toate pãcatele sunt urâte înaintea lui Dumnezeu, dar cel mai urâcios pãcat este mândria”( Sf. Antonie cel Mare ). “Dumnezeu nu-şi înfrânează mânia Sa şi sub El se încovoaie toţi slujitorii mândriei – Iov 9, 33; “În gura celui nebun este varga mândriei lui” – Pilde 14, 3.

          Tot în II Reg. 24, 1 apare adverbul de mod, iterativ „iarăşi”, ceea ce face trimitere la un context anterior prin care putem înţelege „mânia lui Yahwe”- e vorba desigur de foametea şi de ciuma pe care le trimisese Dumnezeu ca pedeapsă pentru păcatul lui David faţă de Batşeba, femeia lui Urie pe care îl trimisese să fie ucis în război ( II Reg. 11-12 ); aşadar, David nu greşeşte pentru prima dată faţă de Dumnezeu. Dreptatea divină este numită în II Reg. 24, 1 „mânia lui Dumnezeu” ( gr.orgh, în LXX, ebr. larvyb, charah in TM ), dar e mai bine înţeleasă  în Noul Testament care propune un model de viaţă coerent în spaţiul Bisericii, unde dreptatea (gr. dikaiosyne) este stare a celui ce trăieşte respectând legile ca principii ale cunoaşterii şi, totodată, ale iubirii divine (Mat. 3, 3). Pentru evrei însă, denumirea de păcat şi ispăşirea păcatului erau desemnate de acelaşi termen.

          II Paral. 21, 1 clarifică ambiguitatea: Dumnezeu nu este sursa răului, ci satana (TM) „care s-a ridicat împotriva lui Israel” şi l-a ispitit să facă numărătoarea ( în BBVA “diavolul”, ca în LXX). Dumnezeu nu ispiteşte pe nimeni şi, chiar dacă omul judecă dreptatea divină, acesta nu este decât un act de mândrie, care este pedepsit prin îngăduirea ispitei. Schimbarea – în I Paral.21, 1 – vădeşte un proces prin care răul se asociază treptat cu imaginea demonilor şi cu satana, în mod particular. Satan (fără articol), al cărui nume apare în cărţile târzii ale Vechiului Testament (I Paral.21,1; Zah.3,1; Iov.1-2; Ps.108, 6) şi înseamnă etimologic „adversarul”, îl ispiteşte pe David, trimiţându-i gânduri de preamărire, punându-i în faţa ochilor măreţia şi puterea prin care îşi dobândise victoriile anterioare. Părerea de sine este cea care îl determină pe David să facă numărătoarea şi Dumnezeu îşi întoarce faţa de la el.      

          Interesant este de ce tocmai David, cel iubit de Dumnezeu, cade în ispită. Oamenii au fost ispitiţi chiar în Rai şi înşelaţi de diavolul (Fac.3,1). De atunci, firea noastră cea stricată, care a căzut din ascultarea Ziditorului ei, a fost pururea ispitită de diavolul spre încercarea credinţei celor înşelaţi (I Petru 1, 6-7; Iov 7, 18; Iacob 1, 2; I Ioan 2, 26). Omului însă i s-a dat putere de a se împotrivi ispitelor diavoleşti (Efes. 6, 11; Iacob 4, 7) şi de a le învinge ( I Cor.10,13). Dumnezeu l-a facut pe om cu voie liberă, de sine stăpânitor şi l-a lăsat pe el în mâna sfatului său. Dacă va vrea, omul poate să ţină credinţa şi poruncile lui Dumnezeu şi să facă cele plăcute Lui ( Sir.15, 14; 15,17; Ier.21, 8; Deut. 14,16-17; Ps. 5,12 ). Dacă va întrebuinţa omul bine libertatea sa spre lucrarea poruncilor lui Dumnezeu şi toată fapta bună, primeşte de la El cunună şi mântuirea sufletului său, după cuvântul psalmistului: “Mântui-va Domnul sufletele robilor Săi şi nu vor greşi toţi cei ce nădăjduiesc spre Dânsul” ( Ps. 33, 21). Iar de va folosi omul rău libertatea sa spre lucrarea păcatelor, va auzi de la Dumnezeu înfricoşatele cuvinte: “Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic cal este gătit diavolilor şi îngerilor lui” (Mat. 25, 41). Fără ispite şi fără luptă cu diavolul, cu păcatul, nu ne putem mântui, că nu avem pentru ce primi cunună şi odihnă veşnică în Împărăţia Cerurilor.

          Un recensământ făcuse şi Moise, sub influenţa Duhului Sfânt (Ieş.30,12-16), dar numărătoarea lui avea drept scop darul către Dumnezeu: „Când vei face numărătoarea fiilor lui Israel, la cercetarea lor, să dea fiecare Domnului răscumpărarea ca să nu  vină nicio nenorocire asupra lor în timpul număratului”. Nu aşa procedase David şi nici nu se sfătuise cu Gad, prorocul.

          O altă neclaritate o constituie atitudinea lui Joab. Dându-şi seama că stăpânul său greşeşte, bătrânul general protestează, dar se supune apoi, îndeplinindu-şi sarcina fără tragere de inimă şi cu mare încetineală ( II Reg 24, 8). Numărătoarea nu este terminată din mai multe motive: pe de o parte, el nu numără tribul lui Levi, fiindcă, aşa cum am amintit, aceştia erau consacraţi serviciului sacerdotal, deci nu mergeau la război, şi nici pe cei din Veniamin, cei blestemaţi, decăzuţi din demnitatea lor (Jud. 21, 1-25). Pe de altă parte, cele două triburi fuseseră lăsate la sfârşit şi Joab a trebuit să se întoarcă la Ierusalim, unde regele, deja conştient de marea greşeală pe care o făcuse dă ordin să înceteze numărătoarea. (II Reg. 24, 4-10). În I Paral. 7, 6-11 se arată că un alt regiment decât cel al lui Joab, cu un alt prilej, se ocupase de numărătoarea veniaminenilor şi evidenţa se păstra în „arhivele” tribului, dar Joab nu ajunsese în posesia ei. Se presupune că nu s-a făcut numărătoarea veniaminenilor şi pentru că Dumnezeu a prevăzut că ei vor rămâne devotaţi casei lui David în împărţirea triburilor şi nu a vrut ca ei să fie împuţinaţi sau că, fiind un trib mic, aproape să dispară, numărătoarea lor a fost lăsată la urmă. 

          În concluzie, prin istoria recensământului, autorul Cronicilor pune în evidenţă o problemă interesantă, aceea a etiologiei Templului din Ierusalim, subliniind evoluţia mentalităţilor în timp, dar mai ales relaţia omului cu Dumnezeu. Neclarităţile lingvistice născute din diferenţele dintre relatări au întotdeauna o latură morală  cu aplicabilitate imediată în orizontul devenirii individuale. Ceea ce rămâne în memoria noastră nu este doar o informaţie strict culturală, ci ideea necontenitei milostiviri a lui Dumnezeu către noi, dorinţa de ne respecta făgăduinţele faţă de El şi de a nu uita că smerenia este piatra pe care se construieşte templul Duhului Sfânt în noi.


[1]Bartolomeu Anania – Sfânta Scriptura comentată, Edit.Institului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Buc., 2005, vers.electr.

[2] Ibidem

Mai multe detalii puteţi găsi aici:

 ÎPS Bartolomeu Anania – Sfânta Scriptură comentată

 Preot prof. Ioan Sorin Usca – Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinţilor Părinţi. PARALIPOMENA

 Lect. dr. Alexandru Mihăilă – Devil in disguise. Despre I Regi, 28, 13-14

Advertisements

2 thoughts on “Recensământul blestemat. Despre I Paral. 21, 1 (4)

  1. Pingback: Despre bărbaţi « Ioan Usca

Ce zici de asta?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s