Recensământul blestemat. Despre I Paral. 21, 1 (3)

     3. Corespondenţe

           Diferenţa de viziune între istoria deuteronomistă şi cea cronistă este vizibilă chiar în analiza lor fragmentară. Cap. 21 din I Cronici se structurează aşa cum s-a observat în jurul pedepsei pe care Dumnezeu i-o trimite lui David. Tiparul narativ este linear, intriga constituind-o recensământul ordonat de rege (1-5). Ioab caută să împlinească porunca, deşi se împotrivise vădit, şi aduce statistica obţinută din numărătoarea bărbaţilor apţi pentru război. Leviţii sunt avantajaţi de misiunea lor preoţească,  veniaminienii nu intră la socoteală, fiind căzuţi din demnitatea lor de israeliţi şi Ioab nu-i numără, fără să-i spună lui David (6-7). În cap. 27, 24 se dezvoltă cauza pentru care Dumnezeu l-a pedepsit pe Israel: “Şi pentru aceasta a venit mânia lui Dumnezeu asupra lui Israel”, dezlegându-se parţial echivocul din 21,6-7: “cuvântul regelui nu plăcuse lui Ioab”, “Lucrul acesta n-a fost plăcut nici înaintea lui Dumnezeu şi de aceea a lovit El pe Israel”, fără să se înţeleagă dacă Dumnezeu se supărase pe David care voia evidenţa israeliţilor sau pe Ioab care nu-l ascultase-o – ambiguitate determinată atât de limbaj, cât şi de omiterea detaliilor şi care trebuie avută în vedere în stabilirea vinei lui David. .

            Fragmentul paralel din II Reg.24 accentuează alte aspecte. Ioab e doar curios, nu-l suspectează pe David, ci doar îl întreabă: “Şi pentru ce domnul meu, regele, voieşti acest lucru?” (24,3). Se insistă asupra itinerarului, amintindu-se locurile unde se aflau triburile  israelite (peste Iordan, în Galaad, la Hevei şi Canaan, până la Beer-Şeba unde era neamul lui Iuda) şi timpul scurs (9 luni şi 20 de zile).Rezultatele recensământului sunt diferite: 1.570.000 de bărbaţi (număr ce anticipa victimele molimei?) în I Cronici, 1.300.000 în II Reg. Forţa armată a lui David trebuie să fi fost mult mai puternică, aşa cum înţelege cronistul, căruia însuşi preţul ţarinii lui Aravna Iebuseul i se părea nesemnificativ, chiar ridicol – 50 de sicli şi-l măreşte de 12 x 12 ori, număr simbolic ce amintea de cele 12 triburi ale lui Israel. O altă explicaţie, mai realistă şi mai plauzibilă pentru diferenţa dintre cele două statistici este că în I Paral. sunt incluşi în bărbaţii lui Israel şi cei 300.000 de militari înrolaţi deja în armata imperială, care nu fuseseră socotiţi în II Reg. 24, 29 şi sunt omişi cei 30.000 de soldaţi din neamul lu Iuda, care constituiau trupele de observaţie plasate strategic lângă graniţa cu filistenii (II Reg.6,1): “O asemenea populaţie numeroasă la acea dată timpurie, ţinând cont de teritoriul limitat al ţării şi, în comparaţie cu recensămintele anterioare (Num. 26, 1-65) este o dovadă zdrobitoare a împlinirii promisiunii (Fac.15, 5). În istoria deuteronomistă, David realizează că a greşit -“I s-a cutremurat inima” (24, 10) şi-şi cere iertare, pe când în cea cronistă: “Dumnezeu a lovit pe Israel”( 21,7), iar David îşi cere iertare apoi.

            Cele trei pedepse, făcute cunoscute prin prorocul Gad, sunt  aproape identice, cu excepţia celor 7 ani de foamete care în I Cronici sunt doar 3 (poate pentru a se păstra simetria- 3 ani/luni/zile şi simbolistica numărului ) şi constituie un alt moment semnificativ în evoluţia narativă. David alege molima, poate pentru că suferise deja foametea (“ciuma” în II Reg. 24, 13), pentru păcatele sale de dinainte, încredinţându-se în mâinile lui Dumnezeu, care e mult milostiv. Numărul victimelor este acelaşi; 70.000, ca şi reacţia lui David care cere Domnului să-l pedepsească pe el şi “casa tatălui său”( II Reg. 24, 17) şi nu pe “oile” care nu-I greşiseră nimic”.

            Îngerul Domnului lasă mâna jos, la porunca lui Dumnezeu, când se afla chiar deasupra ariei lui Ornan (ebraicul Aravna). Gad îi vorbeşte regelui spunându-i că voia Domnului este să-I ridice jertfelnic pe aria lui Ornan – punctul culminant.

            II Reg. 24 se încheie sintetic, după ce David refuză să primească în dar vitele şi casele iebuseului, pentru că nu se cuvenea să aducă jertfă lui Dumnezeu din ele şi i le plăteşte: “Regele ridică jertfelnicul şi-aduce arderi de tot şi jertfe de împăcare”(24, 25). În I Paral., finalul este semnificativ pentru punctul de vedere al istoricilor cronişti, adăugându-se o posibilă explicaţie pentru jertfa lui David care nu avusese loc pe Ghibeon, pentru că regele era înspăimântat de pedeapsa lui Dumnezeu ( 21, 29-30).

            Linearitatea epică, ce dezvăluie o evidentă gradare interioară, capătă semnificaţie abia în final: descoperirea locului sacru unde avea să se înalţe  altarul lui Yahwe.

            Mai multe detalii puteţi găsi aici:

             ÎPS Bartolomeu Anania – Sfânta Scriptură comentată

             Preot prof. Ioan Sorin Usca – Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinţilor Părinţi. PARALIPOMENA

             Lect. dr. Alexandru Mihăilă – Preţul corect. Despre 2 Regi 24:24 şi 1 Paralipomena 21:25

Advertisements

4 thoughts on “Recensământul blestemat. Despre I Paral. 21, 1 (3)

  1. Loredana

    Buna indeletnicire explicarea Bibliei, nu e lesnicioasa, dar merita si meritam, macar in Postul Mare. Multumire!

    Reply

Ce zici de asta?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s