Recensământul blestemat. Despre I Paral. 21,1 (2)

          2.    Recensământul

          După ce prezintă genealogia davidică, urmaşii lui Israel, Iuda, Levi şi Aron, Veniamin şi Saul, I Paral. insistă asupra alegerii lui David ca rege. Pentru că Saul “nu a cercetat pe Domnul şi de aceea a şi fost omorât de filisteni”( 10,11), căpeteniile se adună, făcând legământ în Hebron, şi-l ung rege pe David, împlinind profeţia lui Samuel.

            Cartea acordă o atenţie deosebită capeteniilor de oşti şi vitejilor lui David, dintre care se disting Ioab, Eleazar şi Abişai. Aducerea chivotului este un moment ce relevă importanţa preoţilor (episodul Uza). Mutarea în Ierusalim de către leviţi anticipează construirea Templului, accentuându-se grija, dar şi bucuria cu care-l primesc (15,16). Construirea “ Casei de locuit” nu îi este dată lui David, care în 24,3 este numit “războinic” şi vărsător de sânge, ci “Eu voi ridica pe urmaşul tău după tine şi voi întări domnia ta. Acela Îmi va  zidi Mie casă şi voi întemeia tronul Lui pe veci. Eu îi voi fi Tată şi El îmi va fi Fiu şi mila Mea nu o voi lua de la El cum am luat-o de la cel ce-a fost înaintea ta. Îl voi pune pe Acela în Casa Mea şi în împărăţia Mea pe veci şi  tronul Lui  în veci va fi tare.”( Paral.17,11-14), o profeţie mesianică ce vine să întărească legământul pe care Dumnezeu îl făcuse cu Avraam. David este apărat de Dumnezeu, fără de care nu porneşte nicio luptă «Atunci a întrebat David pe Dumnezeu zicând : “Să merg eu oare contra filistenilor şi-i vei da Tu în mâna mea? Şi Domnul i-a răspuns: “Mergi, că-i voi da în mâna ta!” » I Paral.14,10.

            Oştile numeroase ale lui David, priceperea şi loialitatea căpeteniilor şi victoriile succesive asupra filistenilor, moabiţilor, sirienilor, edomiţilor şi amoniţilor, întăresc autoritatea regală şi credinţa lui David că Dumnezeu e de partea sa, dar au şi consecinţe neaşteptate. În cap.21, David îl desemnează pe Ioab şi pe căpetenii să facă evidenţa israeliţilor “de la Beer-Şeba până la Dan”, adică de la nord la sud. Ioab încearcă să-l determine pe David să se răzgândească, dându-şi seama de intenţia răuvoitoare a regelui însă nu reuşeşte. Ioab nu-i numără însă pe leviţi şi pe veniaminieni, nesupunându-se total regelui şi lăsând numărătoarea neterminată. “Ioab, fiul Ţeruiei începuse să facă numărătoarea, dar nu o sfârşise. Şi pentru aceasta a venit mânia lui Dumnezeu asupra lui Israel şi numărătoarea aceea nu a intrat în cronica regelui David”- 27,24)

            Dumnezeu îl pedepseşte pe David pentru că a ordonat recensământul, însă, în mila Sa, îi vorbeşte prin proorocul Gad, punându-l să aleagă dintre trei ispăşiri: fie trei ani de foamete, fie trei luni de război în care duşmanii să-l înfrunte şi să-l umilească sau trei zile de molimă. David se încrede în milostenia lui Dumnezeu şi alege ultima variantă (“dar să nu cad în mâinile oamenilor”-21,13), căci oamenii sunt pătimaşi şi răzbunători fără măsură, pe când mustrarea lui Dumnezeu e cu dreaptă judecată. 70.000 de israeliţi mor până când Dumnezeu îi ordonă îngerului (arhanghelul Mihail?) să lase “mâinile în jos”. Arhanghelul se afla atunci deasupra ariei lui Ornan (Aravna) Iebuseul. Aşa se-ntâmplă că ciuma se opreşte şi Dumnezeu îi vorbeşte lui David, care-şi ceruse iertare prin Gad, spunând să înalţe acolo jertfelnic. David cumpără aria, plătind pe ea 600 de sicli de aur, pentru că nu voia să aducă jertfe din darul lui Ornan. Explicaţia că David nu s-a dus pe înălţimile Ghibeonului, unde era Cortul Sfânt, e că “era îngrozit de sabia îngerului Domnului”(21,30).

             Celelalte capitole sunt consacrate templului, anticipând centralizarea cultului. O mare gijă o manifestă David pregătirilor  pentru templul pe care fiul său, Solomon, avea să-l ridice, strângând toate materialele necesare, dar şi meşteri pricepuţi. Deşi era vârstnic, el se preocupă şi de slujirea viitoare la templu, distribuindu-le celor 38.000 de leviţi sarcini precise (preoţi,cântăteţi, judecători, portari, cămăraşi etc.). Finalul este moralizator: David îl sfătuieşte pe fiul său cum să procedeze cu construirea templului şi-l încurajează: “ Fii tare şi curajos şi păşeşte la lucru, nu te teme, nici nu te speria, căci Domnul Dumnezeu, Dumnezeul meu este cu tine” (28,20). Slăvirea lui Dumnezeu, pe care David o aduce necontenit , rugăciunea pentru fiul său şi ungerea acestuia ca rege încheie domnia lui David care moare împăcat, binecuvântându-l pe Solomon; faptele sale împlinesc profeţiile şi marchează glorios istoria Israelului.

 

Mai multe detalii puteţi găsi aici:

ÎPS Bartolomeu Anania – Sfânta Scriptură comentată

Preot prof. Ioan Sorin Usca – Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinţilor Părinţi. PARALIPOMENA

Lect. dr. Alexandru Mihăilă – Preţul corect. Despre 2 Regi 24:24 şi 1 Paralipomena 21:25

Advertisements

Ce zici de asta?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s