Cuviosul Ioan de la Valaam – Scrisori către ucenici

Stareţul Ioan de la Valaam a fost unul dintre marii duhovnici ai secolului al  XX-lea, deşi a rămas necunoscut de mulţi . În scrisorile sale, se regăsesc asemanări cu arhimandritul Sofronie Saharov, ucenicul Sfântului Siluan. Asemenea acestuia din urmă, care avea două ierni de şcoală, părintele Ioan provine dintr-o familie de ţărani din Rusia. Adevarata sa şcoală a fost rugăciunea şi smerenia , caci “teolog este cel ce se roagă şi cel ce se roagă este teolog”.  (Evagrie Ponticul).

În viziunea Cuviosului Ioan, noi nu vom fi judecaţi după numărul închinăciunilor ori al metaniilor – care au doar rostul lor de mijloace – , nici după respectarea formală a multora din regulile exterioare ale credinţei, ci după dragostea de Dumnezeu şi de aproapele, de care depind duhovniceşte viaţa şi moartea noastră. Calea Dragostei, esenţială pentru a primi harul, implică însă virtutea smereniei în nenumăratele sale aspecte, asupra cărora părintele nu conteneşte să revină: cunoaşterea propriei păcătoşenii, pocăinţa, necontenita învinovăţire de sine, iertarea, dragostea de vrăjmaşi, acceptarea cu răbdare a umilinţelor, neosândirea aproapelui…

4 (27 iulie 1940)

Fericită eşti dacă te simţi ca un copil sărman în mijlocul oamenilor cultivaţi sufleteşte. Nu îi invidia şi nu căuta euforii spirituale. Misticii caută asemenea senzaţii de har şi, în loc să obţină contemplaţia adevărată cad în năluciri diavoleşti. Domnul dă perceperea harului său celui care şi-a curăţat inima de patimi. Sfinţii Părinţi dobândiseră această stare, dar noi păcătoşii, trebuie să ne rugăm cu căinţă şi să-i cerem lui Dumnezeu ajutorul pentru a ne putea război cu patimile. Paterikonul povesteşte că un ucenic i-a spus unui bătrân: „Cutare vede îngeri”. Bătrânul i-a răspuns: „Nu-i de mirare că vede îngeri, dar aş avea mai multă admiraţie pentru cel care-şi vede păcatele.”  Deşi scurtă, această pildă a bătrânului este de o mare adâncime duhovnicească, căci nimic nu este mai dificil decât a te cunoaşte pe tine însuţi. (…)

Da, „bunăstarea, bogăţia, dragostea părinţilor şi laudele celor ce ne înconjoară” sunt o mare piedică în viaţa duhovnicească. Sfinţii Părinţi se temeau de aceste ispite şi le evitau pe cât posibil. Tocmai de aceea s-au retras în mănăstiri şi în pustiuri. Dar tu nu ai nevoie să te refugiezi nicăieri. Străduieşte-te să fii înţeleaptă ca şarpele şi nevinovată ca porumbelul! Restul este trecător, gol şi de mică importanţă. Noi trebuie să ne aducem aminte şi chiar să ne convingem că vom muri într-o bună zi. Şi acolo viaţa veşnică ne aşteaptă, timpul se opreşte. Doamne, fie-Ţi milă!

Te afli la o vârstă şi la o întorsătură primejdioasă a vieţii tale. Smereşte-te şi, până la moarte, nu te încrede în tine însăţi. Dumnezeu să te înţelepţească!

Continuă să te rogi cum te rogi acum. Dacă ai vieţile Sfinţilor, te sfătuiesc să le citeşti din când în când; ele te vor inspira şi te vor învăţa multe.

Cu dragoste în Hristos.

 5 (nedatată)

 Mulţumeşte lui Dumnezeu ce ţi-a dat să guşti, fie cât de puţin „cât de bun este Domnul”. Este adevărat, nu trebuie să-i descoperi altcuiva viaţa ta lăuntrică (…), dacă nu are aceeaşi viaţă ca a ta. Sfântul Antonie cel Mare scrie: “Dacă vorbeşti despre lucruri duhovniceşti unuia care nu este înduhovnicit, toate acestea îi vor părea ridicole”.

În scrisoarea precedentă ţi-am vorbit despre smerenie şi-ţi repet: „Smereşte-te, copila mea: vrăjmaşul este foarte viclean şi noi suntem foarte slabi”. Sfântul Macarie cel Mare scrie: „Am cunoscut oameni care erau într-o asemenea stare de desăvârşire duhovnicească încât contemplau slava sfinţilor din ceruri; au trăit şase ani în această stare şi totuşi – este cumplit să o spunem! – s-au pierdut”. El mai citează cazul unor martiri care au îndurat chinuri groaznice, dar totuşi au căzut. Cât despre iertarea păcatelor, Duhul Sfânt grăieşte prin gura profetului Iezechiel: „Dar dacă cel rău se întoarce de la nelegiuirile pe care el le va fi făcut şi păzeşte toate legile Mele (…), nu se vor pomeni deloc nelegiuirile pe carele va fi făcut(…). Dar şi dreptul, dacă se va abate de la dreapta sa (…) toate faptele lui bune pe care le va fi făcut nu se vor pomeni.(Iez. 18, 21-22; 24)

Păstrează-ţi discernământul, copila mea! Fii înţeleaptă ca şarpele şi nevinovată ca porumbelul!

Trag mare folos din faptul că trăiesc într-o încăpere comună şi că dorm alături de ceilalţi, toţi îngrămădiţi pe duşumele. Dumnezeu este unul, dar multe sunt căile care duc la El. Ne-o arată pilda Sfinţilor Părinţi: unii au înaintat în viaţa duhovnicească practicând rugăciunea inimii, alţii recitând mult psalmi, canoane şi tropare. Aş adăuga numai atât: Sfinţii Părinţi spun că,  până şi la sfinţi, cusururile fireşti se păstrează – şi aceasta pentru smerenia lor.

Este cu siguranţă foarte plăcut să fii cu Mântuitorul pe Tabor; dar trebuie, de asemenea, să fii cu El şi pe Golgota; deci, înarmează-te cu răbdare! Cel ce are urechi de auzit să audă! (Lc. 14, 35). Ia seama!

 Domnul să te lumineze!

 

                                                   (Cuviosul Ioan de la Valaam – Fericirile, Editura Anastasia, Buc., 1997)

Advertisements

One thought on “Cuviosul Ioan de la Valaam – Scrisori către ucenici

Ce zici de asta?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s