Biserica secretă “ortodoxă” (III)

                  Ethos şi viaţă liturgică?      

                  Fără a-şi propune acest lucru, secta poartă amprenta confesională a Bisericii-mamă, care are propria structură spirituală, spiritul specific.[1] Astfel, sectele apărute în sânul Bisericii Ortodoxe Române sunt de factură mistică şi liturgică, caracteristici ale ortodoxiei pe care le deformează. Grupările care exacerbează dimensiunea liturgică fie pretind o identificare panteistă cu principiul divin (hlastii, molocanii, scapeţii, duhoborţii, inochentiştii, turmiştii), ceea ce e valabil şi pentru dogarişti, aşa cum am arătat anterior, fie consideră cultul un tot absolut, sfânt şi intangibil la orice reformă eclesiastică (rascolnicii, stiliştii, schismaticii).[2]    

                Gruparea eretică este însă în deplină opoziţie cu ideea de Biserică, înţeleasă drept comunitate harică, întrucât actualizează principiul Divide et impera, de natură demonică.    

                Preoţia este dată de Hristos, Arhiereul Cel Veşnic, prin succesiune apostolică (In. 20, 22-23). Apostolii, la rândul lor au hirotonit diaconi, preoţi şi episcopi (Fil.1,1; F.A.6,6; I Petru 5,1; F.A. 20, 28; Tit 1,7), ceea ce implică păstrarea harului în Biserica lui Hristos[3]. Doar aceştia, hirotoniţi canonic, au puterea şi dreptul să predice cuvântul lui Dumnezeu. Canonul 64 al Sinodului Trulan interzice mireanului să înveţe cele ale credinţei în chip obştesc, fără să fie mandatat de episcop, în cazuri speciale el putând fi însă trimis de acesta ca misionar, cu binecuvântarea şi din încredinţarea sa (cum au fost Iustin Martirul şi Filosoful, Hermias, Tertulian din Cartagina).    

                 Biserica Ortodoxă Secretă nu este recunoscută sau în comuniune cu niciuna din Bisericile ortodoxe surori, iar liderul ei, Constantin Dogaru, nu are nicio învestitură  harică, deşi se consideră întemeietor de biserică, preot şi arhiereu. Canonul 46 al Sfântului Nichifor Mărturisitorul arată clar că bisercile ereticilor nu pot fi recunoscute. Se dovedesc astfel vorbele Sf. Ap. Pavel: Vă rog, fraţilor, să vă feriţi de cei care fac dezbinări şi sminteli împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o şi să vă păziţi de  ei (Rom. 16,17). În calitatea arhierească atribuită sieşi (consideră că Însuşi Dumnezeu l-a învestit!), maistrul a hirotonit bărbaţi şi femei ( Dimoftache Ulise din Tecuci, membru al Oastei Domnului, internat în spital cu probleme psihice, Toader Ţepeş din Bicaz, fost ajutor de locomotivă, cu care Dogaru s-a întâlnit la înmormântarea ierodiaconului Gherasim de la Mânăstirea Cocoş, un tânăr de 14 ani , pe nume Andrei, de la o şcoală ajutătoare din Arad, Balhui Maria, zisă Nuţa din Tecuci, fost cadru didactic la Cosmeşti, judetul Galaţi, Ciobanu Lili Daniele, tot din Tecuci, ş.a.).  Hirotonirea se face la el prin punerea mâinilor şi rostirea formulelor: Tu eşti diacon, Tu eşti preot, Tu eşti episcop şi chiar Tu eşti patriarh. Învestitura femeilor ca preotese şi arhieriţe este de inspiraţie neoprotestantă.    

                 Intenţiile lui Dogaru sunt însă îndoielnice, arătându-l ca individ periculos, cu tendinţe certe de manipulare: le acordă supuselor sale grade odată cu uniforma albă, alegând îndeosebi fete tinere, frumoase şi naive, pe care le spovedeşte pe braţele sale, obligându-le să-i rămână mirese devotate, sub ameninţări infernale. Spovedania mai este practicată şi în grup.    

                  Mişcarea dogaristă respectă parţial scrierile liturgice considerate canonice, adăugând însă o mulţime de acatiste şi paraclise închinate fie îngerilor descoperiţi înaltului comunicator, fie unor personalităţi considerate de ei sfinte, necanonizate încă şi care urmează a fi trecute în calendar (Sf. Nicodim Măndiţă, Maria Românca, Maria Germanica, Nil Dorobanţ). Acestea sunt adunate într-o serie de Acatistiere (Acatistier ortodox pentru luminarea minţii, Acatistier al sfintelor femei şi fecioare, Acatistier ortodox al Domnului nostru Iisus Hristos ş.a.).Interesant e că păcatele se şterg şi problemele personale se rezolvă nu atât prin rugăciune, cât prin norma de acatiste pe care adeptul trebuie să le plătească pentru a fi tipărite, ceea ce-i inoculează un prozelitism agresiv şi arată ipocrizia mentorului interesat de câştig.[4] Rugăciunile recomandate de maistrul Dogaru trebuie combinate cu o alimentaţie naturistă, constând îndeosebi din sucuri, modalitate de iluminare întâlnită şi la secta eschatologică Fiii Luminii, condusă de Lordul Francisc Maitreya.    

                   O abatere foarte gravă o constituie devalorizarea Sfintei Liturghii, prin alcătuirea unui text paralel, Liturghia Maicii Domnului (Biblia mileniului III, pp.946-995), care se va săvârşi numai după instituirea Ţării Sfinte România. Plecând de la textul canonic al Sf. Ioan Gură de Aur, Dogaru adaugă rugăciuni şi ectenii în cinstea Maicii Domnului şi, la Proscomidie, o altă prescure, care, în locul agneţului cu inscripţia IS, HR, NI, KA,  poartă iniţialele M,D,O,R (Maica Domnului Ocrotitoarea României). Inlocuirea nu e doar strict simbolică, ci extrem de dăunătoare pentru credincioşii convinşi că se vor mântui. Înlocuirea trupului liturgic al lui Hristos, Dumnezeu şi om, cu cel al Maicii Domnului anulează jertfa euharistică şi deci comuniunea harică. Ecteniile pot fi rostite şi de credincioşii de rând (Acatistierul Sfintelor Puteri Cereşti, p.94; 341)    

                   Constantin Dogaru pretinde că a obţinut chiar o aprobare de la ÎPS Mitropolit Daniel al Moldovei (2005) să susţină o astfel de liturghie- deşi România nu s-a declarat încă Ţară Sfântă!- în casa lui Toader Ţepeş, fost mecanic de locomotivă la Taşca, în vîrstă de peste 80 de ani. Canonul 58 de la Lodiceea interzice oficierea liturghiei în casele particulare.    

                    Sfintele Taine sunt pentru Dogaru opt, adăugând la cele cunoscute Taina conlucrării cu divinitatea (Biblia preacuratei şi ilustrei Fecioare Maria, p.400) şi nu au origine dumnezeiască, ci apostolică. Canonul 1 al Sfântului Vasile cel Mare prevede clar că tainele ereticilor nu pot fi recunoscute.    

                     În cadrul acestei grupări se practică şi un cincilea post anual, dedicat Sfinţilor Părinţi (Ţara Sfântă Ortodoxă..., pp. 23; 32)    

                     Din punct de vedere moral, abaterile sunt la fel de grave şi de periculoase: secta interzice familia, cei căsătoriţi, sub ameninţarea pedepsei divine, trebuind să se despartă neîntârziat; mamele care au fete sunt obligate să facă rugăciuni şi slujbe pentru ca acestea să nu se mărite; cei care totuşi vor să se căsătorească trebuie să treacă de un test al compatibilităţii, realizat prin descoperire sfântă. Dogaru susţine că vrea să întemeieze mânăstiri de fecioare, iar celor care îşi vor da de pomană casa sau apartamentul le promite locuinţă în cer. Incită la agresivitate şi antisemitism, şantajează persoanele care vor face dezvăluiri despre ceea ce se întâmplă în interiorul secte şi le ameninţă cu moartea, în special în accidente. Promovează eugenia sub pretextul că fetele şi femeile trebuie să fie perfect sănătoase pentru a naşte generaţii de copii sănătoşi (Ţara Sfântă Ortodoxă, p.38). Impune unor adepţi regimuri alimentare severe, care se soldează cu grave îmbolnăviri. În relaţiile de familie este violent, îşi terorizează consoarta; pe soţia apropiatului său, Dimoftache Ulise din Tecuci, a vrut s-o crucifice într-unul din Posturile Paştilor, pentru a o exorciza.    

                     Aşadar, şi prin practicile aberante, şi prin modul de viaţă contrar nu doar spiritului ortodox, ci chiar bunului simţ, mişcarea dogaristă se dovedeşte eretică şi periculoasă pentru cei care ar putea cădea în plasa unor astfel de impostori.          


[1] Cf. Petraru, Gheorghe – Ortodoxie şi prozelitism, Ed. Trinitas, Iaşi, 2000, p.193    

[2] Idem, p.194.    

[3] « Episcopii, urmaşii Apostolilor, sunt socotiţi părtaşi ai aceluiaşi har arhieresc şi ai aceleiaşi învăţături şi păzitori ai Bisericii », Sf. Ipolit Romanul – Impotriva tuturor ereziilor, I

 [4]De exemplu, fetele care nu se pot căsători trebuie să plătească pentru 1000 de acatiste, la fel ca pentru avort ; pentru relaţii extraconjugale sunt necesare 1000 de paraclise. Tot prin sponsorizarea de acatiste şi paraclise pot fi scoase şi sufletele din iad etc.(Oştirea Sfântului Arhanghel Mihail,  p.60)

Advertisements

Ce zici de asta?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s