Biserica secretă “ortodoxă” (II)

Aberaţii doctrinare şi fals profetism 

Am amintit într-un articol anterior (Biserica Secretă. Scurt parcurs al mişcării) precedentele mişcării, tocmai pentru a evidenţia apropierile dintre anumite credinţe eretice, un adevărat amalgam de idei, lipsit de logică, ce le îndepărtează definitiv de adevărata ortodoxie pe care contrar o susţin şi care i-ar putea induce în eroare pe mulţi.

Din cele peste 60 de cărţi publicate de Constantin Dogaru şi de adepţii săi, pe model comunicativ, cu dictare directă de sus[1] nu se poate desprinde un sistem, dată fiind diversitatea şi grozăvia ideilor pe care doar mintea unui bolnav le poate concepe.  

Din chiar titulatura sa, Biserica Secretă, se obsevă că, pentru autorul ei, creştinismul este un soi de religie de misterii. Încadrarea mişcării în vreo ideologie cunoscută este imposibilă, deşi are mai multe afinităţi cu grupările sectare de facură penticostală (fundamentalistă), deoarece promovează concepţia revelaţiei deschise, ceea ce permite întemeietorilor să se erijeze în continuatori ai lucrării soteriologice săvârşite de Mântuitorul. Se neagă astfel divinitatea lui Hristos, dar şi temeiul Întrupării, întrucât există perfectibilitate. Liderul capătă atributele unei Persoane divine. Ca argument ale specificului neoprotestant îl constituie şi conceptul alesului, Constantin Dogaru considerându-se împărat, profet, clarvăzător şi patriarh cosmic. El avertizează că Revelaţia în Sfinta Scriptură nu se opreşte la Apocalipsă şi că Iisus Hristos şi Maica Domnului l-au desemnat drept comunicator special, primind de la ei şi de la îngeri transmisii astrale. El însuşi se consideră un sfânt înger (Constantin-Hamimus) care face naveta între cer şi pământ, având o funcţie importantă în sfântul consiliu îngeresc. Conceptul de ales este extins la nivelul întregii Românii (Ţara Sfântă Ortodoxă România, cu capitala la Vladimireşti), în care vede Noul Ierusalim, un centru spiritual mondial cu rol fundamental  în apocalipsă şi în Împărăţia Cerurilor. Acesta va fi construit cu materiale trimise de sus la Glodeni, lângă Pucioasa. 

Proiectarea la nivel ceresc a realităţilor pământeşti este o altă trăsătură neoprotestantă. Deşi se raportează la elemente inefabile şi incognoscibile, el redă, în stil tehnicist-ingineresc, cantităţi, mărimi, date, cifre, instrumente de măsură: fiecare adept are o fişă spectral-spirituală, care conţine viteza gândului în ani lumină/sec şi forţa de eliberare a celor din iad, evlavia se măsoară cu evlaviometrul îngeresc, energometrul măsoară coeficientul de divizare energetică şi factorul de inteligenţă (cei din Pertuţia divină au peste 3000), dragostea se măsoară şi ea cu un vibrometru spiritual (!). 

Pentru  orice complex sau frustrare personală, Dogaru găseşte o justificare cerească din partea lui Dumnezeu. 

Sincretismul doctrinar se constituie dintr-o înşiruire aberantă de credinţe, idei şi transmisiuni cereşti, care, însoţite de o practică potrivnică tradiţiei şi disciplinei Bisericii Ortodoxe Române, se dovedesc extrem de periculoase pentru cei ce cad în această capcană. 

Deşi nu parusia se află în centrul profeţiilor dogariste, prin caracterul lor apocaliptic şi asemănarea cu Fenomenul Pucioasa al Noului Ierusalim, se apropie de grupările milenariste de tip advent. Apropriindu-şi erezia gherasimistă pnevmatoforă şi vizionarismul maicii Veronica avem de-a face şi cu o ideologie de tip New Age. 

În prefaţa cărţii P.S. Calinic Botoşăneanul, Fenomenul Biserica Ortodoxă Secretă se vorbeşte chiar despre o tipologie neognostică a ideilor dogariste (ocultismul fiind subliniat de chiar formularea secretă), argumentată de: iniţierea care presupune mântuirea prin cunoaştere şi existenţa maestrului spiritual; transferul de har de la Mântuitorul către Maica Domnului, o formă de înlocuire a lui Dumnezeu cu Zeiţa – Mamă (chiar denumirea de ilustră acordată Maicii Domnului trimite la originea ocultă a gnosticismului), descrierile tehniciste – cele zece ceruri, urmate de un al unsprezecelea, unde se află cea mai înaltă entitate spirituală, preexistenţa sufletelor, viziunea universului ciclic, deosebit fundamental de evoluţia lineară a Vechiului Testament sau de cea în spirală a Noului Testament, întrucât eshatologia e înţeleasă ca regresie. 

Aceste încadrări sunt strict convenţionale, constituind doar argumente formale ale caracterului sectar, căci înţelegerea i-logicului este absurdă. 

Constantin Dogaru se impune ca un nou Moise, afirmând că i s-a insuflat de sus că poporul român este noul popor ales (Calităţile sufletului omenesc, pp 161-162). Profet halucinat, el consideră Sfânta Scriptură, la fel ca mormonii, alterată, şi alcătuieşte alte Biblii (Biblia Mileniului III, Biblia Maicii Domnului- o culegere de texte apocrife[2], urmând a se scrie şi Biblia Oştirilor Cereşti, Biblia Sfinţilor Părinţi, Apostolul Maicii Domnului, întrucât captează frecvent transmisiuni cereşti. 

Capacităţile de profet ale lui Dogaru demonstrează şarlatania lui: a prezis că papei Ioan Paul al II-lea îi va urma papa Petru, după care catolicismul va fi distrus, ceea ce nu s-a dovedit a fi adevărat; că în iulie 2002 va veni sfârşitul lumii, îndemnându-şi adepţii să-şi părăsească locurile de muncă, să se retragă în rugăciune, în adăposturi special amenajate.[3] Când a văzut că nu s-a întâmplat nicio catastrofă atomică, impostorul a explicat că doar credinţa lui i-a salvat pe români. 

Din opurile voluminoase ale ilustrului maistru, am desprins câteva idei majore, abateri foarte grave de la credinţa ortodoxă, întemeiată pe Sfânta Scriptură şi pe Sfânta Tradiţie: 

Dumnezeu-Tatăl are, pe lângă Sfânta Treime (?), încă 33 de fii neîntrupaţi, al căror nume este redat într-o listă (Ţara Sfântă Ortdodoxă şi Marea lucrare divină din România, p.134) şi care alcătuiesc sfântul consiliu divin. Dogaru mai afirmă şi că Tatăl i s-a revelat lui într-o formă accesibilă, negând astfel identitatea Tatălui cu Fiul (neoarianism). Cerul este, după el, de esenţă divină (Acatistier, p.197), ceea ce conduce la continuitatea fiinţei lui Dumnezeu în creaţie, adică la panteism.   

În legătură cu Maica Domnului, Dogaru susţine dumnezeirea ei, apropiindu-se aici de doctrina romano-catolică a imaculatei concepţii, ceea ce îi dă şi ei posibilitatea mântuirii şi induce egalitatea ei cu Fiul. Acest aspect este demonstrat şi de liturghia dogaristă dedicată Fecioarei Maria. Ea are un rol major şi în organizarea administrativă a cerului, conducând sfânta pertuţie divină (???) împreună cu cele mai evoluate puteri îngereşti. 

Organizarea cerului este împrumutată de la George Văsâi, care, înainte de a se sinucide, şi-a renegat toate operele; astfel, dogariştii susţin existenţa a unsprezece ceruri. Iniţial, Dumnezeu a creat un singur cer, de opal, apoi au apărut celelalte nouă. Urmează să fie creat un al unsprezecelea, cerul christoforic (Sfânta organizare a opalului, p. 11 şi Cerul Christoforic, Ed. Hyperion, Craiova, 2002). 

Despre suflet, Dogaru susţine că este compus, în opoziţie cu învăţătura patristică, care afirmă imaterialitatea sufletului, simplitatea şi caracterul său pur spiritual (Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul Ioan Damaschinul). Microaluetele ( < fr. aluette – ciocârlie; este şi numele unui cântecel pentru copii) sunt unităţi indivizibile foarte inteligente cu sarcină energetico-spirituală diferită, mai mari decât celula umană care alcătuiesc o aluetă (!?).  Aceasta este indestructibilă, dar influenţabilă, aşa că una superioară o poate influenţa. Dogaru susţine preexistenţa sufletelor: ele nu se formează pe pământ, ci în cerul III, fiind transpuse în corp la 4 luni şi jumătate, cu care se unesc apoi. Sufletele se pot perfecţiona în cerul X, aspect valabil doar pentru cei cu misiuni speciale pe Pământ, apostoli şi  discipoli (Calităţile sufletului omenesc, Ed. Sfânta Ortodoxie, Craiova, 2000, p. 13; 17). 

Cele mai multe scrieri sunt dedicate ierarhiilor îngereşti, descrierii şi activităţii acestora. Dacă nu ar fi o caricaturizare a Sfintelor Făpturi menite să ne poarte de grijă şi să ducă rugăciunile noastre la Dumnezeu, am râde de inventivitatea şi stilul elucubrant cu care Dogaru şi colaboratorul său, Ştefan Dumitru, îi numesc şi scriu despre ei. Acesta din urmă se inspiră din teolegumena Sfântului Dionisie Areopagitul despre existenţa celor nouă cete îngereşti (Despre ierarhia cerească), alocând un spaţiu considerabil începătoriilor, aflate cel mai aproape de pământeni. Heruvimii sunt şi ei grupaţi în sfânta entorie a Pământului, 201 de sfinţi heruvimi care protejează pământul pentru a nu fi distrus de forţe cosmice, de forţele lui interioare, de oameni sau de extratereştri (Sfânta Entorie a Pământului, Ed. Sfânta Ortodoxie, Craiova, 2000, p.3). Acatistierul Sfintelor Puteri Cereşti, Ed. Sfânta Ortodoxie, 2001 e alcătuit din 121 de acatiste şi paraclise dedicate Sfintelor Puteri Cereşti, majoritatea inventate de Dogaru, nume pocite, hidoase, fanteziste[4]: Heruvicle, Fevreu, Petru-Pascale -cel care a propus înfiinţarea televiziunii cereşti, Biblia Maicii Domnului, p.431-, Savatie ( vă sună cunoscut? ),  Antracs (numele unei boli?!), Petreuţ (heruvimi), Tibor, Ciban, Donin (serafimi). Mihailon este îngerul prim-adjunct al arh. Mihail şi îngerul ocrotitor al României, Menafyoss e responsabil cu cercetarea persoanelor secrete ca ambasadori, spioni şi spioane,  Mikelian al II-lea ajută pământenilor împresuraţi de duhuri rele şi are în subordine 1000 de îngeri intervenţionişti (p.26), Flautynuss e responsabilul cu programele muzicale cereşti, Sandell e ocrotitorul cosmonauţilor, Ramynynus, superspecialistul ceresc în domeniul psihanalizei, Amonius al II-lea – superpsihologul ceresc (până şi îngerii lui Dogaru suferă de stres! ), Melfiorr, îngerul supersavant Engel e specialist în energetică moleculară şi a sistemelor cereşti. Arhanghelului Gavriil îi este dedicat un acatist cu o doză de sfinţire 1:7500, pe când cel al Arhanghelului Mihail este de 1:1000000. Sunt înşiruite o sumedenie de nume, fiecare cu atribuţiile sale precise: Fitzman cel Mare şi Frumos, Nicuşor cel Mic, Afterman cel Vioi, Dicu-Nicu ş.a. 

Concepţiile autorului se dovedesc a fi tributare epocii şedinţelor, statisticilor, inventarelor, rapoartelor şi colaboraţionismului, drept care nu ezită să încadreze şi populaţia cerească, pe sfinţi  şi chiar pe Dumnezeu în aceste servicii administrative pur umane.


[1] Craioveanu, Nicolae şi colab. – Elemente noi de ordin ceresc, Ed. Hyperion, 2002, p.5 

[2] Protoevanghelia lui Iacob, sec II, Inălţarea Fecioarei, atribuită lui Evodius, arhiep.Romei, Viaţa Maicii Domnului – Sf. Maxim Mărurisitorul, alte variante ale Vieţii… scrise de Epifanie Monahul, Ioan Geometrul, Simeon Metafrastul, Fecioara Maria – Pr. N.I. Ionescu, Viaţa Preasfintei Fecioare Maria – mon.Gamaliil Păvăloiu, Viaţa Maicii Domnului – protos. Nicodim Măndiţă ş.a. 

[3] Familia Lepădatu îşi amenajează un adevărat buncăr apocaliptic în piaţa Farul din Constanţa, sechestrând-o acolo şi pe nepoţica lor de 4 ani şi provocând certuri în cuplu (vezi Secta lui Lepădatu, în Ziua, 2002, nr.2493, 26 august

[4] ÎPS Calinic Botoşăneanul – Op. cit., p. 39

Advertisements

One thought on “Biserica secretă “ortodoxă” (II)

Ce zici de asta?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s