spider_muse

Seara
 
          de Tudor Arghezi
 
Un păianjen ca un neg,
Umblă lung in şase peri,
Abia-l vezi şi e întreg
Cu nevoi şi cu dureri.
 
Vine de la munca lui,
Nu se-nşală de picior.
Îl aşteaptă, colo-n cui,
Casa prinsă de urcior.
 
Nu mă vede, nu mă are,
Nu mă ştie de nimic,
De ce-oi fi atât de mare?
De ce-i el atât de mic?
 
 Evening
 
                  by Tudor Arghezi
 
A spider like a big mole
Stumbles long on six hair stakes
Barely seen and he is whole
With his needs and with his aches
 
 Coming from his daily work,
Speeds along with hurry’s lot.
Waiting’s hanging from a cork,
Up, his house on ceiling wrought.
 
Doesn’t see me, doesn’t dig me,
Doesn’t know me anyway,
Why am I so large and seemy?
Why is he so small away?
 
translated by Moon Steer, March 2002
 
Visătorul
 
                  de Lucian Blaga
 
Spânzurat de aer printre ramuri
se framântă în mătasa-i
un păianjen.
 
Raza lunii
l-a trezit din somn.
 
Ce se zbate?
A visat că
raza lunii-i fir de-al lui şi
cearc’ acum să se urce
până-n ceruri, sus, pe-o rază.
Se tot zbate îndrăzneţul
şi s-azvârle.
Şi mi-e teamă
c-o să cadă – visătorul.
 
The Dreamer
 
                 by Lucian Blaga
 
Hanging from the air among branches
a spider frets in his silk.
 
The moon’s ray woke him from his sleep.
 
Why does he toss about?
He has dreamed
the moonbeam is a thread of his own,
now he tries to climb up
to the heavens on the beam.
The daring fool keeps struggling
and hurls himself upwards.
 And I am afraid
he’ll fall – the dreamer.
 
(Original version in Romanian)
 
 Scară la cer
 
                   de Marin Sorescu
 
Un fir de păianjen
Atârnă de tavan.
Exact deasupra patului meu.
 
În fiecare zi observ
Cum se lasă tot mai jos.
Mi se trimite şi
Scara la cer – zic,
 
Mi se aruncă de sus.
 
Deşi am slăbit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Ma gândesc că trupul meu
Este totuşi prea greu
Pentru scara asta delicată.
 
-Suflete, ia-o tu înainte.
Pâş! Pâş!
 
Ladder to Heaven
 
                        by Marin Sorescu
 
A silken thread, spun by a spider
Hangs from the ceiling
Just above my bed.
 
Day by day I watch
it descend.
And think,
‘now heaven offers me ladder,
 
It reaches to me from above’.
 
Weakened though I be,
A shadow of my former self,
I think the ladder might not
Support my weight.
 
Listen, my soul, on you go ahead,
Softly, softly.
 
(Translation by Constantin Roman)
Advertisements

Ce zici de asta?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s