„A suferi trece, dar a fi suferit nu trece niciodată.” – Léon Bloy

                    “Adam si Eva au simtit dintru început pierderea dureroasa a unităţii lăuntrice în mustrarea constiintei: s-au ascuns din fata lui Dumnezeu. Un singur gând străin în armonia valorilor şi dezbină, si rămâne de neşters în pofida oricarei catharsis umana. A suferi trece; a fi suferit, niciodată. Situaţie cu totul nouă, care va deveni ca un păcat originar, ca o alta origine, secundara in creatie, şi va genera lumea multiformă a gândurilor si a patimilor, a grijii si a neliniştii, a razboiului nevăzut din adâncul sufletului nostru omenesc.” (pr. Constantin Galeriu – Pierderea unităţii lăuntrice)

                   “Īn cartea sa Pelerinul Absolutului, Leon Bloy afirmă că: Suferinţa trece, dar că a fi suferit nu trece niciodată. Trebuie dat acestui aforism remarcabil sensul cel mai larg. Putem depăşi experienţa vieţii, dar experienţa trăită rămāne pentru totdeauna zestrea omului şi măreţia realităţii din viaţa spirituală. Nu este nicio posibilitate să ştergi faptul trăit. Ceea ce a fost continuă să existe sub o formă transfigurată. Omul nu este o fiinţă absolut īmplinită, se formează şi se creează īn experienţa vieţii, īn lupta spiritului, īn probele destinului (…)

                  Suferinţa trece, dar a fi suferit nu trece niciodată. Acest adevăr este exact, atāt la individ, īn particular, cāt şi la societăţile omeneşti. Trăim īntr-o epocă tranzitorie, a crizei spirituale, īn care mulţi pelerini rătăcitori revin la creştinism, la credinţa părinţilor, a Bisericii, a ortodoxiei. Aceşti oameni revin, fiind trecuţi prin īncercarea istoriei noi, prin care au atins limitele extreme.”  (Nikolai Berdiaev – Spirit şi libertate

                  „A sluji lui Hristos înseamnă suferinţă. Suferinţă purificatoare şi mărturisitoare. Suferinţa pe care Hristos Însuşi Şi-a asumat-o kenotic în slujba şi de dragul zidirii Sale. O suferinţă care lămureşte, întemeiază şi deschide spre eshaton.

                    A suferi trece, spunea Léon Bloy, dar a fi suferit nu trece niciodată. De aceea cuvintele suferinţei, cuvintele răstignirii pe urmele lui Hristos, nu pot fi decît vii şi dătătoare de viaţă. Forţa lor netrecătoare ţine de taina ultimă pe care stă lumea şi care este taina mîntuitoare a Crucii.”  (Răzvan Codrescu, din recenzia la Cuvinte vii. A sluji lui Hristos înseamnă suferinţă, de părintele Gheorghe Calciu; ediţie îngrijită la Mănăstirea Diaconeşti, Editura Bonifaciu, Bacău, 2009)

              

                     

Advertisements

3 thoughts on “„A suferi trece, dar a fi suferit nu trece niciodată.” – Léon Bloy

  1. Rodica

    Oare ce trece mai usor:suferinta pricinuita altuia(ca te-a iertat,ca te-ai iertat,ca stii ca Dumnezeu e iertator) sau suferinta pe care am indurat-o din pricini straine de noi(iertand)?
    Ca alegem catharsisul,ca alegem metanoia,totul e sa iubim….numai asa putem trece peste toate,putem ierta.Pot oare iubi cum se cuvine?

    Reply

Ce zici de asta?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s