Trei poezii de dragoste/ Three Poems about Love

Odă (în metru antic) 
 

                                                  de Mihai Eminescu

Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei ‘nălţam visători la steaua
Singurătăţii.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce…
Până-n fund băui voluptatea morţii
Ne-ndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…
Pot să mai re-nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii tulburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri linişiti, pe mine
Mie redă-ma!

 Ode (in ancient meter)

 

                                   by Mihai Eminescu
Hardly had I thought I should learn to perish;
Ever young, enwrapped in my robe I wandered,
Raising dreamy eyes to the star styled often
Solitude’s symbol.

All at once, however, you crossed my pathway –
Suffering – you, painfully sweet, yet torture…
To the lees I drank the delight of dying –
Pitiless torment.

Sadly racked, I’m burning alive like Nessus,
Or like Hercules by his garment poisoned;
Nor can I extinguish my flames with every
Billow of oceans.

By my own illusion consumed I’m wailing
On my own grim pyre in flames I’m melting…
Can I hope to rise again like the Phoenix
Bird from the ashes?

May all tempting eyes vanish from my pathway
Come back to my breast, you indifferent sorrow!
So that I may quietly die, restore me
To my own being!
                                        (1883, Translated by Andrei Bantas)

 

Sonetul CLXXIII
                      

                             de Vasile Voiculescu

Te mistuie iubirea? Credeai că-i o păpuşă,
Să-ţi faci un joc cu toane, ca în copilărie.
Când ea-ţi cerea o fire de salamandră vie,
În tainica-i văpaie să arzi făr’ de cenuşă.
Ea nu stă-n trup, stăpână a cărnii şi-a plăcerii,
Înflăcăratu-i spirit, urgie, le consumă;
Îşi cată-n noi duh geamăn… şi, de-l îmbii cu humă,
Rămâi o biată urnă cu zgurile durerii…
Te ispiteşte jindul să-mbraci şi fericirea
Cum pui, pentru petreceri, o rochie de brocarte?
Dar trebuie-nfruntată cu spaimă, ca o moarte…
Căci ea, ca să pătrundă, îţi sparge-alcătuirea,
      Preface în genune lăuntrul tău, anume
      Ca să încapă-acolo, cu ea, întreaga lume.

 

 Sonnet CLXXIII
                 

                             by Vasile Voiculescu

Is love a flame? You thought it was a doll,
To play with, like a child, with fickle glee,
A salamander she wants you to be,
Devour’d by the same flame in which you fall.
She is the cruel mistress of the flesh,
And pleasure, as her spirit both consumes;
Twin soul she seeks in our heart’s frail bloom…
Don’t tempt her, or you’ll end up in her mesh,
A slag-filled urn of pain. Does your lust claim
To dress your joy as though a party dress?
You dread her like she’s death and nothing less…
For, to succeed, she breaks your human frame,
         It turns you into an abyss, so there
         She and th’entire world will worm a lair.

 

Lumina 
           

                    de Lucian Blaga

 Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept când te văd,
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi,
din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?

Nimicul zăcea-n agonie
când singur plutea-ntuneric şi dat-a
un semn Nepătrunsul:
“Să fie lumină!”

O mare
şi-un vifor nebun de lumină
facutu-s-a-n clipă:
o sete era de păcate, de doruri, de-avânturi, de patimi,
o sete de lume şi soare.

Dar unde-a pierit orbitoarea
lumină de-atunci – cine ştie?

Lumina ce-o simt năvălindu-mi
în piept când te văd – minunato,
e poate că ultimul strop
din lumina creată în ziua dintâi.

Light

                      
               
                     by Lucian Blaga
Is not the light
that floods my heart when I look at you
a speck of the light
made on the first day
from light thirsting deep for life?

Nothingness lay in agony
when all alone drifting through the dark
the Unfathomed gave a sign:
“Let there be light!”

An ocean
and wild storm of light
straightway was made:
a thirst for sin, desire, élan and passion,
a thirst for world and sun.

The blinding light that was,
where has it disappeared? Who knows?

The light I feel flooding
my breast when I look at you – wonderful one –
is maybe the last speck of light
made on the first day.

Advertisements

One thought on “Trei poezii de dragoste/ Three Poems about Love

  1. Rodica

    Daca tu ai disparea-A.Paunescu

    Dacă tu ai dispărea
    Într-o noapte oarecare
    Dulcea mea, amara mea
    Aş pleca nebun pe mare.

    Cu un sac întreg de lut
    Şi-o spinare de nuiele
    Să te fac de la-nceput
    Cu puterea mîinii mele.

    Lucru lung şi monoton
    Să te înviez, femeie,
    Eu, bolnav Hyperion
    Hai şi umblă, Galatee !

    Dacă tu ai dispărea
    Fi-ţi-ar moartea numai viaţă
    Dulcea mea, amara mea
    Aş pleca în ţări de gheaţă.

    Să te fac din ţurţuri reci
    Să te-mbrac în promoroacă
    Şi apoi să poţi să pleci
    Orişiunde o să-ţi placă…

    De-ai cădea într-adevăr
    În momentul marii frîngeri
    Aş veni la tine-n cer
    Să te recompun din îngeri.

    Şi pe urmă aş pleca
    Umilit şi iluzoriu
    Unde este casa mea
    O mansardă-n purgatoriu.

    Dacă tu ai dispărea
    Şi din rîsu-mi şi din plînsu-mi
    Te-aş găsi în sinea mea
    Te-aş zidi din mine însumï !

    Reply

Ce zici de asta?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s