Profetul şi ozeneurile

           Una dintre cele mai surprinzătoare teorii din zilele noastre despre viziunile profetului Iezechiel este, cu siguranţă, înţelegerea lor ca dovadă a existenţei unei civilizaţii extraterestre. Cea mai cunoscută investigaţie guvernamentală a fenomenului OZN este cea întreprinsă de Flota Americană a SUA, la scurt timp după primele apariţii OZN americane din 1947. Această investigaţie, cunoscută din 1951 sub numele de “Project Blue Book” (“Cartea Albastră”) a durat până în anul 1969, când a fost abandonat la recomandarea “Raportului Condon” din 1968 – raport ce constituie opera unei comisii ştiintifice conduse de un fizician renumit de la Universitatea Colorado, Edward Condon. Raportul Condon conţine câteva explicaţii “clasice” ale Fenomenului OZN; într-una din ele, de exemplu, se afirmă că “această apariţie neobişnuită trebuie considerată, aşadar, ca făcând parte dintr-o categorie de fenomene aproape cu siguranţă naturale, dar care sunt atât de rare, încât nu au putut fi descrise sau evaluate până la momentul apariţiei lor, sau de la acel moment înainte”.

           Ceea ce m-a frapat răsfoind raportul Condon au fost referirile la textul cărţii lui Iezechiel şi sublinierea asemănării lui cu un text, numit convenţional “papirusul Tulli”, socotit ca aparţinând analelor faronului Tutmes al III-lea, care a trăit cu 900 de ani înaintea profetului iudeu, făcându-se chiar supoziţia plagiatului. Cercetând povestea papirusului Tulli, am descoperit că acesta fusese achiziţionat într-o copie a manuscrisului  original de către directorul Muzeului Egiptean din Vatican, Alberto Tulli, în 1933, cu ocazia unei vizite la  Cairo, de la un anticariat. După moartea sa, Tulli lasă documentele personale unei rude şi, în timp, ele îşi pierd urma. Prin 1953, un nobil italian, prinţul Boris de Rachewiltz pretinde că a intrat în posesia papirusului şi că acesta este chiar documentul original, ci nu traducerea în hieroglife a papirusului. Îl desemnează pe Etienne Drioton, un celebru egiptolog, să facă o nouă traducere din limbajul hieratic în cel mai accesibil, al hieroglifelor şi el însuşi traduce apoi manuscrisul. Iată rezultatul:

                “In the year 22 third month of winter, sixth hour of the day (…2…) the scribas of the House of Life found it was a circle of fire that was coming in the sky (Though) it had no head, the breadth of its mouth (had) a foul odour. It’s body 1 rod long (about 150 feet) and 1 rod large, It had no voice… They hearts become confused through it, then they laid themselves on the bellies (…3…)They went to the King ..?) to report it. His Majesty ordered (…4…) has been examined (…5…) as to all which is written in the papyrus-rolls of the House Of Life His Majesty was meditating upon what happened. Now, after some days had passed over these things, Lo! they were more numerous than anything. They were shining in the sky more than the sun to the limits of the four supports of heaven. (…6…) Powerful was the position of the fire circles. The army of the king looked on and His Majesty was in the midst of it. It was after supper. Thereupon, they (i.e. the fire circles) went up higher directed to South. Fishes and volatiles fell down from the sky. (It was) a marvel never occurred since the foundation of this Land! Caused His Majesty to be brought incense to pacify the hearth (…9… to write?)what happened in the book of the House of Life(…10… to be remembered?) for the Eternity.[1]

              Ceea ce mi se pare evident e că, dincolo de un/nişte cerc(-uri) de foc, vag descris(e) de scrib, de sugestia unei multitudini de fiinţe  strălucitoare(“ochii” lui Iezechiel?), care se răspândesc în tot văzduhul, în cele patru puncte cardinale, nu am găsit prea multe în comun, ci, din contră mai multe diferenţe, cum ar faptul că fiinţa nu avea cap, sau că din cer se împrăştie odoruri de peşte (chiar peşti, nu e sigur) sau alte soiuri de astfel de “arome”.

              Ceea ce e frapant e că acuzaţia că Iezechiel a plagiat din analele lui Tutmes nu se bazează pe niciun fapt istoric dovedit. Prinţul Boris de Rachewiltz nu a publicat niciodată imaginea documentului original, pe care susţine că l-a văzut, ci traducerea făcută de el, cu hieroglife. Papirusul Tulli este, de fapt, o colecţie de traduceri, nu există o atestare ştiinţifică a documentului, deci nici confirmarea vechimii lui prin analiza cu C14. Cel mai interesant este că nici măcar cronica în sine nu arată o datare, prin referinţa necesară la care “Majestate” face referire. Vaticanul susţine că nu a intrat niciodată în posesia papirusului, ci că a fost proprietatea personală a lui A. Tulli.

               Documentul însă e folosit drept referinţă în discuţiile ufologice care încearcă să demonstreze existenţa unor fiinţe extraterestre inteligente care au colonizat Terra, dând naştere lumii noastre, şi care păstrează permanent legătura cu noi.

             În 1973, Josef F.Blumrich, un inginer austriac specialist în aeronautică şi director al System Layout Branch  din cadrul departamentului Marshall Space Flight  Center al NASA, fascinat de lectura cărţii profetului iudeu, publica o lucrare –The Spaceships of Ezekiel-, demonstrând un punct de vedere radical schimbat faţă de convingerile anterioare. Mai întâi, contactul său cu cartea fusese mediat de interpretarea lui Erich von Däniken din  Amintiri despre viitor, care aborda tema incursiunilor pe Pământ ale unor fiinţe extraterestre, aducând nenumărate dovezi, ceea ce îl intrigase pe Blumrich, de părere că vizitele acestea, în trecut sau astăzi, sunt simple supoziţii ridicole. Cert este că, doi ani mai târziu, la Lisabona, el îşi susţine lucrarea în cadrul unui congres internaţional despre comunicarea cu inteligenţele extraterestre, prezentând în detaliu proiectul unui aparat de zbor realizat după descrierea din capitolul 1, respectiv 10, a cărţii profetului Iezechiel, prin care voia să demonstreze posibilitatea contactului cu extratereştrii.

             Fără să mediteze asupra semnificaţiei teologice a textului, inginerul “traduce” în limbaj tehnic profeţia: fiinţa misterioasă trebuie să fi fost un elicopter, aripile care se mişcă sunt palele rotorului, mâinile– mecanisme controlate de la distanţă  etc. şi produce o maşinărie cu un diametru de 18 m (rotorul are doar el 11 m diametru) şi cu cu o greutate de 100 de tone. Combustibilul este hidrogenul lichid. Blumrich singur concluzionează că un asemenea aparat nu este utilizabil pentru zboruri interplanetare, ci că depinde de o navă-mamă aflată pe orbita Pământului.

               Trebuie că poporul lui Israel, deportat pe lângă Babilonia, pe lângă muncile casnice sau cele de construcţie, ordonate de Nabucadenţar, se ocupau şi cu comanda  unei asemenea nave, dacă nu cumva Mossadul intrase deja în legătură cu o civilizaţie extraterestră care invadase în secret Terra .

Vezi şi Fiarele înaripate. Despre Iezechiel 1, 5-28


[1] De Rachewiltz, Boris, Doubt Magazine, No. 41, official magazine of the Fortean Society, pp. 214-215, Arlington,      1953.

Advertisements

One thought on “Profetul şi ozeneurile

Ce zici de asta?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s