Premiul doi

             Măreaţa broască din fabulă, la cele cinci luni ale sale, a primit un premiu princiar şi a intrat de-acu’  în categoria scribilor-hribilor sau a condeierilor-gondolierilor. Poate că trebuie să iau aminte, e a doua oară când mă categoriseşte cineva drept scrib  în ultima vreme. Cine ştie ce vocaţie conţopistă nedescoperită încă oi mai fi având…

L-am primit de la Rodica, consecventa mea prietenă virtuală, căreia îi mulţumesc pentru încurajare şi răbdare. Premiul vine de AICI:

Şi  vine cu o casetoaie de indicaţii de utilizare din care am înţeles doar că trebuie să  ne postăm pe Mr. Linky List pentru a se ţine evidenţa contabilă a premianţilor, în scopuri obscure de trafic licit. N-am înţeles însă cum ajungi la acest domn cu relaţii.

Şi intrucţiunile :

1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie să dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali.

Cam greu de ales, toţi blogrollerii mei sunt speciali.

2. Fiecare S.S. trebuie sa îşi creeze o legătura pe net la blogul (şi autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul.

Zelist obsession?

3. Fiecare S.S. trebuie să îşi prezinte premiul pe blog şi să adauge un link la acest post, care explică ce este cu premiul.

Da, să trăiţi! Am copiat şi linkul, şi regulile cu totul .

4. Fiecare S.S. care a câştigat premiul este rugat să viziteze acest post şi să îşi adauge numele la Mr.Linky List , astfel încât să existe o evidenţă a fiecărui ins premiat.

Treaba asta cu evidenţele mă omoară!

5. Fiecare S.S. trebuie să posteze aceste reguli pe blogul lui.

Mi se pare mie sau e ceva redundant aici?

Mission accomplished.  

And the winners are… pa-ra-ram, pa-ram:

• Chestii şi chestiuni,

pentru entuziam şi dedicaţie

• Jurnalul Anei,

pentru vitalitatea bucatelor sale spiritualizate

• Fericiri mici legate cu aţă,

pentru perseverenţă în bucurie

• Poşeta cu idei,

pentru voluptatea ideilor

• Plecat cu cercul,

pentru că mi-a căzut cu tronc la prima vedere

             Să vă fie de bine!

SYSTEM ERROR (vina de-a nu şti, voi, face)

         Era copil. De-abia îşi mijise corniţele umede de sub coiful străveziu. Foamea îi biciuia pântecele şi tălpile i se-nţepeniseră. Avea senzaţia că alunecă la nesfârşit- ca în vis- şi că orizontul se-ndepărta mereu şi că-ncepuse să se usuce si că… Se târa în graba lui greoaie să-nfulece zarea. Zarea lui verde. Ar fi mâncat-o pe toată,aşa căscând odată gura mare, mare. Dimineaţa era aproape pe terminate şi se temea că n-o să mai apuce decât nişte resturi veştede de salată. Incepuse să se zvânte şi soarele îi încălzea cochilia micuţă ca un degetar de şarpe încolăcit. De-acu e târziu, uf, iar am dormit prea mult, dar simt aroma, oh, ce mireasmă, ce crudă, ce gustoasă! A, mi-am adus aminte.Vine şi Taini.Hi, hi. Şi Lavli vine şi Smuti,hi, hi..Tălpile mici îi tremurau, mângâind pietrele printre care răsăriseră fire aspre verzi, dar nu le vedea. Nu voia decât să ajungă în lanul gros din faţa lui.O-ho-ho, şi-acolo e răcoare, ce-o să fie… Nu simţi decât o durere surdă, mută,plină, prelungindu-se infinit in tot trupul lui de gumă. Corniţele îi ieşeau mirate, ochii priveau întins, căutând un răspuns de jur împrejur, ca nişte antene. Cochilia i se împrăştiase pe jumătate pe caldarâm şi jumătate îi atârna greu, înfigând ace cornoase în carnea lui fragedă. De-acum zăcea descoperit în soarele amiezii. Sângele lui străveziu umpluse iarba ieşită ca un zâmbet tâmp printre dalele de piatră veche. Se mişca, deşi simţea o ceaţă dureroasă intrându-i tăios în fiecare celulă.Ochii slăbiseră şi priveau în jos neputincioşi şi atunci o mână mare ca de căpcăun îl ridică prin aerul lichid şi simţi o clipă că visează din nou zborul acela ciudat pe deasupra frunzelor de brusture. Se văzu-n pădurea verde a orizontului spre care alergase atâta, dar nu-şi putea da seama de-i vis ori chiar aievea. Întunericul îl cuprindea încet ca un nisip mişcător şi încerca să se agaţe neputincios de razele subţiri ale soarelui.

……………………………………………………………………………………………………………………………………..

Am călcat pe un melc.

publicată prima oară –  joi, iulie 10, 2008