Bucurie să aveţi!
Dragii mei dragi şi iubiţi! Am pentru voi o veste mare şi tare! Uf, cu iureşul ăsta zilnic, deja am amânat ceasuri bune să v-o spun şi simt c-o să dau pe dinafară! Nu pot să nu v-o spun, nu vreau să vă mai ţin cu sufletul la gură! Iacătă:
S-au strâns banii pentru operaţie!!!
Da, în cele 7 zile de când cazul Ecaterinei a devenit public, s-au strâns din donaţii, toţi banii pentru operaţie şi chiar mai mult decât era strict necesar, aşa încât Cati şi Ovi, sunt, cel puţin din punct de vedere material, cu mult mai liniştiţi şi optimişti. De-acum, ea se va putea concentra mai mult pe pregătirea pentru operaţie, medicală, dar mai ales sufletească, şi, după puteri, pe îngrijirea Anuşcăi, ferindu-se, pe cât se poate, de orice zbucium inutil.
Ieri, spre seară m-a sunat, spunându-mi că vrea neapărat să vorbim. Am intrat în cea mai apropiată cofetărie, era cald şi noi eram amândouă pe fugă. Mi-a spus că e fericită, m-a îmbrăţişat şi-i simţeam emoţia… Era foarte grăbită, căci trebuia să se întâlnească cu dr. Stoica, să fixeze operaţia. Doctorul avea deja destule programări, aşa că intervenţia a rămas stabilită pe data de 8 aprilie (anul ăsta, evident!), adică peste 20 de zile, începând de astăzi. Timp de aşteptare, de emoţie şi, mai ales de rugăciune şi de aşezare.
În urmă cu trei săptămâni, Ecaterina avea o viaţă aparent calmă, ritmul ei se scurgea lent. Peste câteva zile, totul avea să se schimbe în urma negrei veşti. În tăvălugul care a urmat, cu greu credea cineva că este posibil să strângă banii într-atât de repede pe cât era nevoie. Stăteam cu inima strânsă şi nu puteam decât să ne rugăm. Şi iată că Dumnezeu ne-a arătat cât de minunat lucrează prin oameni.
Fiecare din cei care a donat sau a dat mai departe informaţia merită măcar o caldă îmbrăţişare. De răsplătit, nu vom putea noi vreodată răsplăti îndeajuns, dar Îl lăsăm pe Dumnezeu să o facă, aşa cum ştie El mai bine. Noi, Ecaterina, familia şi prietenii ei, vă spunem doar că vom face tot ce ne stă în puteri să ne facem bine şi, dup-aia, o să vă explicăm şi cum e cu legile fizicii, aplicate pe scripeţi şi lentile.
În povestea aceasta, m-a impresionat în mod deosebit grija şi susţinerea extraordinară a duhovnicului Ecaterinei, părintele Mihai-Andrei Aldea de la biserica cu hramul Sf. Daniil Sihastrul din cartierul Brâncoveanu, care este alături de familie, trup şi suflet. M-au impresionat, de asemenea, oamenii care, deşi nu o cunoşteau personal, au fost mişcaţi de durerea ei de mamă şi de suferinţa ei, colegii profesori de la şcolile unde preda, rudele, prietenii mai mult sau mai puţin apropiaţi până atunci.
Să nu uităm că Ecaterina a câştigat până acum doar o luptă în războiul ei cu boala. Trebuie să-i fim în continuare alături, să o pomenim permanent în rugăciunile şi-n gândul nostru, pe ea şi întreaga familie aflată la ceas de cumpănă. Răstignirii de pe Golgota nu-i poate urma decât Învierea. Să ne rugăm pentru Cati, să treacă peste operaţie cu bine şi de Sfintele Paşti să aducă şi în casa ei lumina Învierii.
